Nume de referinţă în muzica uşoară românească, autor a zeci de şlagăre interpretate de artişti de primă mână, compozitor de operetă, autor al coloanei sonore din filme, cântăreţ şi membru al unui trio de succes alături de fraţii săi. Este o sinteză a activităţii unuia dintre cei mai mari compozitori români, George Grigoriu, de la a cărui dispariţie se împlinesc, la 23 februarie, 15 ani.
George Grigoriu s-a născut la 8 aprilie 1927, în Brăila. În copilărie a luat lecţii de pian, vioară şi chitară. A absolvit Conservatorul din Bucureşti (numit pe atunci Regal) la secţia canto.

Trio Grigoriu
A activat alături de fraţii săi, Cezar şi Angel, de la finele anilor '50 până la jumătatea deceniului '60, în formaţia Trio Grigoriu. Formaţia de muzică uşoară a celor trei fraţi a luat fiinţă în 1946 la Bucureşti. Trio-ul interpretează mai întâi jazz, apoi muzică uşoară. Compoziţiile proprii (semnate de George Grigoriu, pe versurile lui Angel Grigoriu) se bucură de un succes foarte mare la public.
Tatăl celor trei fraţi, Radu Grigoriu, era de profesie violonist. El s-a preocupat de educaţia muzicală a lui George de timpuriu. Încă din perioada liceului (în Brăila), George şi Angel Grigoriu au cântat în mai multe formaţii vocale. În 1945, George s-a înscris în Conservatorul bucureştean, la secţia canto-operă. Un an mai târziu, formula de doi este completată de Cezar Grigoriu, astfel înfiinţându-se trio-ul. Formaţia începe să cânte la Radiodifuziune, mai întâi în formula de trei, apoi în cvartetul numit 3+1 (Trio Grigoriu şi Horia Ropcea).
Primul concert în care trio-ul prezintă compoziţii proprii are loc în 1957, alături de orchestra casei de discuri Electrecord; tot atunci se înregistrează la Electrecord discul LP Trio Grigoriu, cu melodii compuse de George Grigoriu.
Din acest moment, formaţia imprimă relativ puţine preluări şi numeroase piese proprii. Muzica şi versurile sunt realizate de tandemul George-Angel Grigoriu; astfel, toate piesele sunt compuse şi orchestrate de primul, iar cel de-al doilea creează textele aproape tuturor cântecelor. Stilul vocal adoptat de Trio Grigoriu este cel al armoniei strânse (close harmony), preluat de la formaţii occidentale precum The Mills Brothers, The Andrews Sisters sau Lescano Trio. Orchestraţiile diverse reflectă evoluţia muzicii uşoare, de la ritmul jazz-istic de swing la dansurile latine şi afro-cubaneze şi până la începuturile muzicii rock 'n' roll.
Ulterior, s-a dedicat compoziţiei de muzică uşoară şi muzicii de film (''Dragoste la zero grade'', ''Actorul şi sălbaticii'') şi scenă (câteodată, în colaborare cu fratele său Cezar - ''Împuşcături pe portativ'', cu Margareta Pâslaru şi Cornel Fugaru, este cea mai cunoscută colaborare a celor trei fraţi).
Fiica lui George Grigoriu, textiera Andreea Andrei, mărturisea, într-un interviu, că acest trio a influenţat lumea muzicii de la acea vreme.
''Trio Grigoriu a avut o mare influenţă în lumea artistică a anilor '50-'60. Cei trei fraţi au început ca interpreţi de muzică uşoară, evoluând extraordinar, după cum se ştie bine. Cântau de la 15-16 ani la pian, la chitară şi cu vocea înaintea filmelor care rulau la cinematografele din Brăila. George Grigoriu a devenit compozitor, Angel Grigoriu - unul dintre cei mai inspiraţi textieri, iar Cezar Grigoriu - regizor de film. Muzica lor era pe toate buzele şi tineretul fredona şlagărele lor. George Grigoriu a fost unul dintre cei mai cunoscuţi compozitori'', spunea Andreea Andrei.

Margareta Pâslaru, colaborare de succes
George Grigoriu a fost compozitorul care, în 1959, a creat prima piesă special pentru timbrul aparte al Margaretei Pâslaru - "Chemarea mării". În 1960 Margareta înregistrează această melodie la Electrecord iar în 1961 bate toate recordurile de vânzări. Coloana sonoră a filmului ''Vacanţă la mare'' a fost semnată tot de el. De-a lungul anilor, George Grigoriu o alege pe Margareta Pâslaru să-i intepreteze 29 dintre compoziţii, printre care "Aici la mine acasă", "Bună dimineaţa, soare", "Când s-a născut dragostea", "Ce poate fi pe lume mai frumos?", "Cea mai frumoasă toamnă", "Ce-ar face?", "Cine te-a adus în calea mea", "Din toată inima", "Două inimi cântau", "E nunta de aur", "Inima mea e a ta", "Orice zi e-o primavără", "Ram, tam, pam, pam", "Serenada tinereţii", "Soarele dragostei", "Stelele", "Tangoul de sâmbătă seară", "Te iubesc aşa cum eşti", "Tineri în ţara tinereţii", "Ziua dor şi noaptea dor". Trei melodii au fost interpretate de Margareta Pâslaru în filmul ''Tunelul'': "Şi tu îmi placi","Marea mea iubire" şi "Unde eşti". Tot Margareta a interpretat "Nu ştiu ce să fac" şi "Nimeni nu e vinovat" în filmul ''Împuşcături pe portativ''.

A crezut în vocile valoroase
Lumea artistică în care se învârtea i-a prilejuit lui George Grigoriu întâlnirea cu Simona Cassian, care cânta la rândul ei. A fost dragoste la prima vedere. Au avut împreună trei copii, Andreea, Cezar şi Patricia. Casa lor era o casă deschisă, iar George Grigoriu a făcut o pasiune din a lansa tineri solişti de muzică uşoară.
A compus pentru generaţia Margaretei Pâslaru (artista s-a bucurat de o atenţie deosebită din partea sa iar peste ani marele compozitor scria "Margareta Pâslaru - un mit al muzicii uşoare româneşti") şi a promovat voci valoroase de muzică uşoară sau alte genuri. Cristian Popescu a fost lansat tot de el cu "Ia te uită ce mai fete...". În anii '60 s-au bucurat de un succes deosebit melodiile "Polca dragostei" şi "Mandolina mea" cu Margareta Pâslaru, "Valea Prahovei" cu Ilinca Cerbacev, "De-ar fi să mă mai nasc o dată" cu Gică Petrescu, "Spre soare" cu Doina Badea (premiată la Mamaia). A continuat să ajute artiştii tineri - Luminiţa Dobrescu, Angela Similea, Stela Enache, Mihaela Mihai, George Enache, Mihaela Runceanu, Marina Florea, Adrian Romcescu, Pompilia Stoian, Fuego.
George Grigoriu a compus marea majoritate a melodiilor pe textele a doi colaboratori: fratele său, Angel Grigoriu, şi Romeo Iorgulescu.

De la muzică uşoară la operetă
George Grigoriu a scris şi muzică pentru operetă. În palmaresul lui se află "Se mărită fetele", dar şi ''Valurile Dunării'', cea din urmă fiind cântată pe marile scene ale lumii şi de marea soprană Angela Gheorghiu.

George Nicolescu, o voce şi o piesă pentru ''Eternitate''
Compozitorul George Grigoriu a pus o piatră de temelie la cariera muzicală a lui George Nicolescu. Fără îndoială, "Eternitate" este cea mai cunoscută piesă a lui George Nicolescu. Melodia a fost compusă de George Grigoriu pe versuri de Angel Grigoriu şi a fost lansată la radio de Nicolescu la 2 ianuarie 1973.
"Tatăl meu, compozitorul George Grigoriu, a pregătit şi lansat numeroşi solişti, nume de marcă ale muzicii uşoare româneşti. Printre aceştia se află şi George Nicolescu. Cred că eram în şcoala generală atunci când l-am cunoscut eu. Venise la tatăl meu, pentru că dorea cu ardoare să se pregătească în acest domeniu. Tatăl meu mi-a povestit că din prima clipă a fost extrem de impresionat de vocea lui. Bineînţeles că au stat şi un pic de vorbă pentru a-l cunoaşte mai bine, şi aşa şi-a dat seama că George poate face mai mult decât o simplă carieră muzicală şi atât. George avea talent la limbi străine şi vorbea frumos franceza. Aşa încât tatăl meu şi-a ponderat impulsul de a începe să lucreze imediat cu el şi au încheiat un fel de înţelegere. I-a spus că va începe să îl pregătească numai atunci când va fi student la Facultatea de Limbi Străine. Ca urmare, în toamnă, George s-a întors la tatăl meu cu carnetul de student la limba franceză", povestea, într-un interviu, Andreea Andrei, fiica lui George Grigoriu.
Momentul respectiv a rămas şi în amintirea solistului George Nicolescu.
"După ce am devenit student m-am dus la domnul George Grigoriu. (...) Lansarea la radio s-a făcut pe 2 ianuarie 1973, melodia 'Eternitate' fiind prezentată de tânărul crainic Paul Grigoriu. La tv a fost programată în emisiunea 'Gala Lunilor' (regizată de Alexandru Bocăneţ - n.r.), fiind prezentată de actorul Florin Piersic", îşi aminteşte solistul, într-un interviu.
George Grigoriu i-a scris lui Nicolescu şi alte piese. Aşa s-au născut melodiile "Şi cântau mandoline", "Te aşteptam, marea mea iubire".
"Pentru prima filmare a lui George s-au dat lupte grele cu scopul de a-i convinge pe cei din 'conducerea superioară', care aveau nişte păreri absurde în legătură cu prezenţa lui George Nicolescu pe micul ecran. Totuşi, marele realizator Alexandru Bocăneţ i-a făcut lui George o filmare extrem de interesantă pentru acele vremuri şi, mai ales, foarte curajoasă: decorul alb-negru avea pe fundal un ochi imens, deschis. Aceasta a fost prima apariţie a lui George Nicolescu la televiziune şi prima filmare a piesei 'Eternitate''', îşi aminteşte Andreea Andrei.
Fiica lui George Grigoriu a remarcat că relaţia dintre interpret şi compozitor nu s-a limitat doar la colaborarea profesională, ci a căpătat note de strânsă amiciţie: "George şi tatăl meu s-au împrietenit, se vizitau şi, ori de câte ori tatăl meu trecea prin Buzău, unde George era profesor de franceză, era invitat la ei acasă''.
"Prima mea apariţie la tv a fost în cadrul unei emisiuni de amatori, filmată la Cluj, în 1971, de doamna Elisabeta Mondanos. Debutul a fost întărit de participarea la Gala Top a revistei Săptămâna (martie 1963), unde am fost prezentat de actorul Geo Costiniu, şi de participarea la mai multe emisiuni Tele Top. Emisiunea era foarte la modă atunci şi piesa mea ('Eternitate' - n.r.) a luat premiul I peste tot: Bucureşti, Ploieşti, Târgu-Mureş, Galaţi. Atunci, în doar trei luni s-a făcut pentru mine cât nu s-a mai făcut după aceea timp de şapte-opt ani. (...) Colaborarea mea cu George Grigoriu s-a concretizat în şase melodii, după care nimeni nu mi-a mai scris nimic", mărturiseşte George Nicolescu.

Drumul compozitorului spre ''Eternitate''
Compozitorul a plecat în eternitate la 23 februarie 1999. Un moment tulburător a marcat-o pe fiica lui, Andreea Andrei.
"Când tatăl meu s-a stins din viaţă, după înmormântare, la slujba religioasă de acasă, în prezenţa familiei mele, a prietenilor şi colaboratorilor, la pianul din biroul tatălui meu, George (Nicolescu - n.r.) i-a cântat pentru ultima oară 'Eternitate'", îşi amintea fiica maestrului.
Maestrul George Grigoriu a scris şi muzică pentru film. Cele mai cunoscute sunt peliculele ''Drumul oaselor'' (1982) şi ''În fiecare zi mi-e dor de tine'' (1988) - în colaborare cu Ionel Tudor.
Festivalul care îi poartă cu mândrie numele a devenit, în ultimii ani, o rampă de lansare pentru tinerii talentaţi. AGERPRES/(Documentar - Marina Bădulescu, editor: Horia Plugaru)