Londra, 29 mar /Agerpres/ - Ca o ironie a istoriei, cele 264 de cuvinte ale articolului 50 din Tratatul de la Lisabona, care declanşează procedura ieşirii unei ţări din Uniunea Europeană şi a fost activat miercuri de Marea Britanie, au fost redactate chiar de către britanici, notează AFP într-un comentariu despre istoria acestui articol.

Articolul 50 face parte din tratatul negociat în anii 2002 şi 2003 pentru ca UE să dispună de un cadru legislativ care să-i permită extinderea către Europa de Est, dar includerea lui în tratat s-a lovit iniţial de o opoziţie puternică'. 'Doar ideea de a pleca (din UE) era considerată de cei mai mulţi drept o insultă supremă', afirmă Gisela Stuart, o deputată britanică ce a participat la redactarea tratatului.

Dar includerea unei 'clauze de ieşire' a fost intens susţinută de conservatorii britanici la ultima sesiune de negocieri desfăşurată în iulie 2003. Cum puţini îşi imaginau atunci că o ţară ar putea să decidă vreodată părăsirea UE, cererea lor a fost atunci acceptată, astfel că la acea sesiune s-a reuşit definitivarea tratatului şi a fost deschisă şampania în timp ce se asculta 'Oda bucuriei' a lui Beethoven, imnul european.

De fapt, acest articol urma să fie introdus în Constituţia europeană, unde ar fi fost articolul 60, şi era atunci văzut şi ca un instrument de presiune asupra statelor pentru a ratifica rapid Constituţia UE, prin crearea unui mecanism care să conducă la excluderea din UE a ţărilor care nu termina această ratificare într-un termen de doi ani.

Însă proiectul de Constituţie a fost respins la referendumurile organizate în Franţa şi Olanda în anul 2005, astfel că ideea adoptării acestei Constituţii a fost în final abandonată.

Totuşi, o parte a textului proiectului de Constituţie a fost preluată în Tratatul de la Lisabona, semnat în anul 2007 şi intrat în vigoare la sfârşitul lui 2009. A fost astfel preluat şi articolul 60, devenit articolul 50.

Echipa care a redactat acest articol a fost condusă chiar de un diplomat britanic, John Kerr. Într-un interviu acordat în noiembrie postului BBC el a admis că în timpul acelei activităţi s-a gândit la numeroase situaţii când ar putea fi nevoie de un asemenea articol, cum ar fi suspendarea unui stat membru după o lovitură de stat, nu însă şi la aceea în care tocmai ţara sa îl va invoca.

Însă alţi membri ai acelei echipe recunosc că se aşteptau ca acest articol să fie folosit într-o zi de eurosceptici. 'La acea vreme, adversarii UE vedeau aderarea ca pe un drum fără întoarcere într-o remorcă închisă către o destinaţie necunoscută', îşi aminteşte olandezul Gijs de Vries, un fost deputat implicat în redactarea proiectului Constituţiei europene. Prin urmare, susţinătorii UE au estimat atunci că o clauză care să permită ieşirea unei ţări ar fi foarte bună pentru respingerea argumentelor euroscepticilor, explică el.

Dar deputata Gisela Stuart, de altfel o susţinătoare a Brexit-ului, apreciază că articolul 50 s-a dovedit a fi un mecanism de protecţie împotriva unui superstat european.AGERPRES/(AS - autor: Sorin Popescu, editor: Tudor Martalogu)