Roma, 7 mai /Agerpres/ - Giulio Andreotti a fost de şapte ori premier şi de 21 de ori ministru, dar şi protagonistul mai multor proceduri judiciare. Există două procese majore care l-au implicat pe cel supranumit ''Il Divo Giulio'' în lunga sa carieră politică: unul legat de mafie şi celălalt privind cazul asasinării jurnalistului Mino Pecorelli, scrie cotidianul Il Giornale.
."Procesul secolului", aşa cum a fost numit, a început la 26 septembrie 1999, iar Andreotti a fost acuzat de asociere de tip mafiot. La 23 octombrie acelaşi an, el a fost achitat cu formula "îndoielnic". La 2 mai 2003, a fost judecat pentru complicitate în asociere de tip mafiot de către Curtea de Apel din Palermo, care l-a achitat pentru evenimente petrecute după 1980 şi a declarat decizia de neîncepere a urmăririi penale pentru prescrierea faptelor anterioare. Curtea de Casaţie a admis recursul, invocând conceptul de "cooperare concretă", cu exponenţi proeminenţi ai Cosa Nostra /mafia siciliană/ până în primăvara anului 1980.
Delictul "de recunoaştere a unor elemente distinctive" nu a mai fost însă pasibil de urmărit în justiţie din cauza prescrierii survenite şi prin urmare s-a decis "neînceperea urmăririi judiciare".
În acelaşi timp, Andreotti a fost acuzat de a fi fost instigatorul asasinării jurnalistului Mino Pecorelli, directorul publicaţiei ''Osservatorio Politico'' /OP/, survenită la 20 martie 1979, în urma unei campanii de presă privind finanţări ilegale ale Democraţiei Creştine /DC/ şi unele secrete legate de răpirea preşedintelui DC, Aldo Moro. Cel care l-a acuzat pe Andreotti a fost mafiotul colaborator cu justiţia Tommaso Buscetta, care a relatat despre o mărturisire a lui Gaetano Badalamenti /membru puternic al mafiei siciliene/.
Andreotti a fost achitat în primă instanţă, în 1999, în timp ce în 2002, Curtea de Apel a răsturnat verdictul condamnându-l la 24 ani de închisoare. În anul următor, însă, Curtea de Casaţie a anulat sentinţa fără deferire la instanţe de recurs, ceea ce a făcut achitarea definitivă.
Potrivit publicaţiei Il Fatto, după nu mai puţin de 27 de cereri de autorizare de a-l deferi justiţiei, respinse de Parlament, în anii '90, cel supranumit "Il Divo Giulio", a fost imputat în cele două procese răsunătoare - privind relaţiile cu mafia şi asasinarea jurnalistului de la OP. Dincolo de rezultatele judiciare, din documente reies multe elemente privind relaţiile periculoase ale celui mai important politician italian din perioada postbelică.
Totul s-a întâmplat dintr-o dată, într-un timp foarte scurt, relevă Il Fatto. În mulţi ani de carieră politică, Andreotti a fost atins de numeroase scandaluri, dar Parlamentul nu a acordat autorizarea judecării lui la niciuna dintre cele 27 de cereri formulate. Cu toate acestea, bossul mafiot Tommaso Buscetta a reuşit acolo unde în atât de multe decenii toţi au eşuat. Astfel, la 27 octombrie 1993, Procuratura din Palermo a cerut şi a primit ''ok-ul'' Romei pentru a-l investiga pe ''Il Divo'' pentru asociere de tip mafiot, delictul introdus în 1982 prin articolul 416 bis din Codul penal.
Afacerea judiciară care l-a avut acuzat pe Andreotti s-a încheiat la 15 octombrie 2004. Andreotti s-a descurcat din două motive. Primul: pentru toate faptele de dinainte de 1980 a fost găsit vinovat, dar delictele au fost prescrise. Pentru ceea ce s-a întâmplat însă după acel an, acuzatul a fost achitat, spun juriştii, în virtutea "articolului 530 din Codul de procedură penală, paragraful doi", în esenţă, formula care odată se numea insuficienţa probelor.
În timpul procesului s-a stabilit însă că Andreotti a avut contacte în Sicilia cu Cosa Nostra. Începând cu Salvo Lima, pe care în 1974 l-a adus la Roma ca subsecretar pentru buget, provocând demisia unui consilier tehnic onest, Paolo Sylos Labini.
Axa cu personaje de tip mafiot a început în 1968. În acel an, Andreotti şi-a dat seama că ''bastionul'' său electoral din Lazio nu era suficient şi a înţeles şi un alt fapt: necesitatea de a-şi consolida curentul propriu, care a fost numit "Primăvara", astfel că după ''pactul sicilian'' a crescut de la 2% la 10% în intenţiile de vot în cadrul DC.
În afară de Lima, pactul a inclus şi alte personaje, doi veri de-ai acestuia, Nino şi Ignazio Salvo. În Sicilia erau cunoscuţi sub eticheta de "recuperatori" şi "domnii lui 10%", din cauza procentului despre care se spunea că ajunge la ei în gestionarea contractelor.
Apoi a fost Vito Ciancimino, deja consilier pentru lucrări publice şi ulterior primarul oraşului Palermo, care, împreună cu Lima a gestionat boom-ul din construcţii - în realitate o afacere devastatoate din beton şi asfalt - acordând 4.000 de autorizaţii în cea mai mare parte unui număr de patru necunoscuţi, un paravan pentru alţii.
Generalul de carabinieri Carlo Alberto Dalla Chiesa, care a lucrat în Sicilia înainte de a trece la lupta împotriva terorismului, a clarificat această situaţie. În 1982, numit prefect de Palermo cu puteri speciale, dar niciodată concretizate din lipsă de resurse şi oameni, şi sfârşind ucis la 3 septembrie acelaşi an, împreună cu soţia sa, Emanuela Setti Carraro şi agentul de pază Domenico Russo, a scris: "Domnul Andreotti mi-a cerut să merg [...]. Am fost foarte clar şi l-am asigurat că nu voi menaja acel electorat la care au acces marii săi electori".
Un anturaj de genul Lima, verii Salvo şi Ciancimino a însemnat două fapte, confirmate şi de ancheta de instrucţie şi de sentinţele precesului de la Palermo: legătura cu aripa "moderată" a Cosa Nostra reprezentată de Stefano Bontate, dar şi cu clanul Corleonezilor, care au surclasat-o pe prima. Curentul mafiei siciliene nu era însă atât de moderat iar atunci când în Sicilia a existat o linie a DC care a dorit o reînnoire, îndepărtându-i pe cei legaţi de criminalitate, a trecut la ameninţări şi apoi la crime.
S-a întâmplat aşa cu Piersanti Mattarella, preşedintele regiunii Sicilia. În vara anului 1979, în timpul unei întâlniri în Sicilia, i s-a spus lui Andreotti să-l îmblânzească pe preşedintele regional. Dar din moment ce nu a fost domolită poziţia sa împotriva abuzurilor, Mattarella a fost ucis la 6 ianuarie 1980. În cursul proceselor, s-a stabilit că Andreotti - informat de organizaţia criminală despre delict a păstrat tăcerea, inclusiv faţă de Mattarella. În primăvara următoare a revenit pe insulă pentru o explicaţie cu Bontate, dar a suscitat furie şi de aici, spun hotărârile judecătoreşti, ar fi început o distanţare treptată de Cosa Nostra. Ruptura de pactul politică-mafie, aşa cum a fost până în anii '80, a fost validată odată cu uciderea lui Salvo Lima, la 12 martie 1992, şi a lui Ignazio Salvo, asasinat la 17 septembrie anul următor.
După afacerea Moro, Andreotti s-a aflat sub atacul constant al jurnalistului Mino Pecorelli. Relaţiile cu Cosa Nostra, care au trecut şi prin încercările de salvare a lui Michele Sindona, cel care recicla bani murdari pe pieţele internaţionale majore, au fost abordate şi în celălalt caz judiciar major care l-a implicat pe Andreotti - acuzaţia de a fi instigatorul asasinării lui Pecorelli. Ani de zile ancheta privind moartea directorului OP a stagnat printre ciudăţenii, martori neaudiaţi şi documente care s-au volatilizat. Acel eveniment a fost ţinut în viaţă doar de Comisia parlamentară şi de ancheta cu privire la Loja P2 a lui Licio Gelli.
Buscetta a vorbit, spunându-le magistraţilor din Palermo că a ştiut, între 1980 şi 1982, de la Bontate şi Gaetano Badalamenti, că Andreotti ar fi fost instigatorul acelui delict. Inculpat la Roma, la 14 aprilie 1993, s-a cerut pentru el autorizaţia de a fi judecat iar la 9 iunie, politicianul a fost pus sub acuzare pentru delictul de omor deosebit de grav. În esenţă, s-a susţinut că verii Salvo i-ar fi cerut lui Bontate şi Badalamenti ajutor în organizarea asasinării jurnalistului care îl deranja pe ''Il Divo'' cu articolele sale. Cei doi bossi, potrivit acuzaţiei, ar fi trimis un om de-al lor, pe Michelangelo La Barbera, care ar fi acţionat împreună cu Massimo Carminati în pregătirea la Roma a unor exponenţi ai Bandei Magliana.
În acest caz, afacerea judiciară a procedat în etape alternative. Dacă ancheta a demarat la Roma, dosarele au fost transferate la Perugia pentru că, între timp, acuzaţia s-a extins şi la un fost magistrat din capitală, Claudio Vitalone, membru DC.
Andreotti, în primă instanţă, a fost achitat, în timp ce la recurs a fost condamnat la 24 ani de închisoare. Dar la 30 octombrie 2003, Curtea de Casaţie a anulat sentinţa şi a făcut ca achitarea să fie definitivă pentru toţi inculpaţii. Potrivit Curţii Supreme, acuzaţiile împotriva lui Andreotti erau "presupuneri fără suport probatoriu" şi în cel mai bun caz, se putea vorbi de "consimţământ prezumat", care nu constituie răspundere penală.
Totuşi, în diferitele grade ale procesului s-a bătut mult monedă pe "interesul" pe care l-ar fi avut Andreotti în eliminarea jurnalistului. Un interes care avea de-a face cu o serie de anchete pe care le-a efectuat Pecorelli, fructificând legături care mergeau de la politică la serviciile secrete şi până la forţele armate. Pecorelli a relatat despre multe scandaluri care l-au pus în cauză pe ''Il Divo''. Scandalul Italcasse /Inspecţii ale Băncii Italiei au scos la lumină nereguli în acordarea de credite şi furnizarea de "fonduri negri" pentru partide politice, n.red/, dosarul Mi.Fo.Biali /interceptările telefonice şi urmăririle au dezvăluit o contrabandă cu petrol de 20 de milioane de tone, o şesime din necesarul naţional, plătite Libiei la un preţ mai mic decât OPEC şi vândute pe piaţa italiană, încasând diferenţa, n.red/, finanţarea ilegală a partidelor politice - au fost doar câteva dintre poveştile pe care Pecorelli le relata cu o precizie impresionantă.
Dar mai presus de toate afacerile judiciare a fost cazul Aldo Moro, considerat mobilul cel mai probabil pentru o crimă rămasă până astăzi nepedepsită. În reconstituirea lui, Pecorelli a dat detalii foarte precise privind dinamica, ascunzătorile, negocierile şi în special documentele, dovedind că ştie mult mai mult decât s-a prezentat la vremea respectivă. În special s-a dovedit că a cunoscut pasaje despre care s-a aflat după descoperirea unor documente ale Brigăzilor Roşii, la Milano, în Via Monte Nevoso, la 9 octombrie 1990. Acolo se vorbea despre ''Gladio'' - chiar în ajunul raportului pe care Andreotti a trebuit să-l prezinte în Parlament privind operaţiunea ''Stay Behind'' /operaţiunea Gladio este numele de cod pentru operaţiunea clandestină a NATO în Europa în perioada Războiului rece, cu scopul de a continua acţiunile anti-comuniste în cazul unei invazii sovietice, n.red/ şi despre Moro care ar fi fost lăsat să moară în numele unei pretinse raţiuni de stat.AGERPRES/ (Adriana Doicaru)