Prima antenă satelit din Moscova, creația unui român ce a uimit KGB-ul

 •  Externe
187 afişări

Să cauți oameni de afaceri români în Rusia pare un efort similar cu cel de a încerca să storci apa din piatră seacă. Nimeni nu a auzit de ei. Și totuși aici prosperă românul care, la sfârșitul anilor '80, a instalat prima antenă satelit din Moscova. Iuliu Cezar Murărescu a fost trimis în Capitala Rusiei în 1986, drept reprezentant al Ministerului Telecomunicațiilor de la București în Organizația Internațională de Comunicații Spațiale Intersputnik.

abdcc412-923c-4d85-8233-cad0306372b8

S-a remarcat atunci când și-a fixat la balconul apartamentului în care locuia prima antenă satelit, pe baza unui receptor făcut chiar de mâna sa. Toată construcția măsura 60 de centimetri, în condițiile în care și antenele KGB-ului depășeau trei metri. Așa că serviciul rusesc s-a sesizat imediat — inteligența trebuia exploatată. Diplomatului român i-au fost create toate condițiile să fabrice antene satelit în serie, ceea ce a și făcut până în 1993.

"Era pe vremea lui Gorbaciov și unul dintre tovarășii din KGB a cumpărat o uzină de stat, spunându-mi să construiesc acest tip de antene în serie. Așa am rămas aici. Prima antenă am pus-o pe Ambasada României la Moscova. Am făcut-o cadou. De altfel, era singurul lucru pe care îl puteam face la vremea aceea. Tot atunci lucram în paralel: noaptea la uzină, iar ziua îndeplineam misiunea pentru care mă trimisese statul. Așa am dus-o încă un an de zile și când nu am mai putut să fac față, pentru că producția de serie îmi acapara tot timpul, am renunțat la funcția la stat", relatează Iuliu Cezar Murărescu, de 62 de ani.

El se laudă cu experiența de a fi vândut antene satelit în întreaga lume din 1989 până 1993, lucrând la prima uzină particulară de antene de satelit din fosta URSS. Dezavantajul producției manufacturiere era însă costul de producție ridicat, care se răsfrângea asupra prețurilor, și ele mari.

"În 1993, antenele noastre costau 2000 de dolari, dar au început să apară produsele chinezești, mult mai ieftine, de 600 de dolari. Am fost nevoiți să scădem prețul continuu și i-am sugerat șefului că trebuie să automatizăm producția, pentru a reduce costurile. M-am dus la Compania ITT, în Freiburg, cu scopul de a cumpăra o linie tehnologică, fiindcă, dacă am fi automatizat procesul de producție, costurile de bază ar fi scăzut de zece ori", spune Murărescu.

"Problema era că Germania nu ridicase embargoul de stat la vânzarea de linii tehnologice rușilor. După negocieri intense cu ITT, compania a fost de acord să furnizeze instalația, însă nu a mai acceptat proprietarul uzinei din Moscova. 'Eu sunt rus, eu construiesc doar cu componente rusești', mi-a spus. În 1993, l-am avertizat că, dacă nu trece pe noua linie tehnologică, eu plec. Și am plecat și mi-am deschis întreprinderea mea proprie și personală — o firmă mai mică, cu 30 de oameni, față de cea anterioară, la care lucrau peste 700 de angajați, ce realizau inițial 5.000 de antene pe lună, după care producția a crescut la 20.000 de unități", reiterează fostul diplomat român.

O dată cu deschiderea propriei afaceri, s-a reprofilat. "Lucrez doar pentru hoteluri de lux. Am trecut la introducerea de noi tehnologii: internet, iar după ce s-a banalizat internetul, am început să furnizăm servicii de televiziune digitală, după care am trecut la televiziunea interactivă. Acum introduc /tv interactivă/ în hoteluri de cinci stele. Dumneavoastră veți avea așa ceva acasă peste cinci ani", estimează Murărescu.

Întrebat dacă n-a mai dorit să se întoarcă în România, el spune că, până în 1999, nici nu a avut timp să se gândească la una ca asta, adăugând că "este de datoria fiecăruia să-și aleagă locul unde se simte mai bine". Totuși merge în țară cam de trei ori pe an și este de părere că între mediul de afaceri din România și cel din Rusia există un paralelism total. "Cei care au fost pe posturi-cheie în perioada trecerii dintr-un regim în altul sunt cei mai bogați și în Rusia și în România. Ei au cumpărat atunci cu 20 de lei ceea ce acum se vinde cu 20 de milioane. Așa ceva se întâmplă o dată în zece vieți", spune Cezar Murărescu.

"În ceea ce mă privește, munca a fost hobby-ul meu de o viață. Institutul Politehnic din Iași 'Gheorghe Asachi' a făcut din mine un bun inginer. Tata a făcut din mine un om de treabă, mama un om educat. 20 de ani am muncit pentru statul român. Mai am de muncit 2 ani pentru mine, ca să fac 40 de ani de muncă în total. Am ajuns nu să muncesc ca să trăiesc, ci să trăiesc ca să muncesc. Și asta este o mare împlinire", mai spune Cezar Murărescu.AGERPRES

Etichete:
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – marketing@agerpres.ro.

Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.

Comentează


Articole recomandate


Știrile momentului

Știri recente din Externe

Cele mai citite din Externe

Tu actualizezi lumea.

Ai filmat sau fotografiat un eveniment ieșit din comun? Noi îţi publicăm știrea.

Află mai multe
Noul Agerpres