Madrid, 12 mai /Agerpres/ - Portul Duisburg, o localitate germană cu 500.000 de locuitori, serveşte ca exemplu al capacităţii de adaptare la noile vremuri a unei regiuni înapoiate. La mijlocul anilor 80 ai secolului trecut problemele au lovit în inima acestei regiuni care trăia din extracţia cărbunelui. Globalizarea şi pierderea competitivităţii au obligat la o reconversie industrială dramatică. În pofida eforturilor de modernizare, rata şomajului rămâne mare în acest oraş (14%) într-o ţară care vizează obiectivul ocupării în totalitate a locurilor de muncă, notează ziarul El Pais.
Ziarul spaniol publică reportaje din fiecare din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, cu o populaţie de 500 de milioane de cetăţeni, chemaţi să aleagă, între 22-25 mai, 751 de eurodeputaţi care vor face parte din Parlamentul European pentru următorii cinci ani.
Trenul Yuxinou, care leagă oraşul chinez Chongqing de Duisburg, străbate o rută de circa 10.300 de kilometri şi transportă mărfuri în aproximativ 30 de containere. Un tren lung de 650 de metri lungime care străbate şase ţări - China, Kazahstan, Rusia, Belarus, Polonia şi Germania. Linia care uneşte Chongqing de inima industrială a Germaniei a devenit una din cele mai lungi rute feroviare directe din lume, depăşind legendarul Transiberian. Trenul Yuxinou străbate Asia şi Europa încărcat cu telefoane, computere şi piese de schimb.
La mijlocul anilor 80 problemele au lovit inima acestei regiuni industriale care trăia din extracţia cărbunelui. Globalizarea şi pierderea competitivităţii au obligat la o reconversie industrială dramatică. Protestele uriaşe, cele mai ample din ţară, nu au evitat pierderea a mii de locuri de muncă. Fabrica de oţel s-a închis şi 2.500 de persoane au ajuns pe drumuri.
Aproape 30 de ani mai târziu, portul a făcut eforturi pentru a se adapta la noile vremuri. Afacerile bazate pe extracţia şi depozitarea rocilor şi metalelor s-au transformat într-un uriaş centru logistic care oferă tot felul de servicii. Companiile care operează aici dau de lucru la peste 20.000 de oameni şi generează alte mii de locuri de muncă. Containerele au înlocuit cărbunele.
Duisburg este un oraş obişnuit să se situeze la rubrica 'ştiri negative', precum tragedia de la Love Parade, care în 2010 s-a soldat cu 21 de morţi, focurile de armă trase de mafia calabreză în plină zi, sau hărţuirea romilor. Este şi motivul pentru care toată lumea s-a mirat când preşedintele chinez, Xi Jinping, a ales acest oraş pentru prima sa vizită oficială în Germania.
Cei mai optimişti au vrut să vadă în acest gest metafora unei Germanii care a lăsat în urmă competitivitatea slabă şi creşterea anemică, cu care se confrunta în secolul trecut, pentru a deveni puterea unică şi indiscutabilă în Europa. Totuşi criticii spun că în pofida noilor tehnologii, oraşul Duisburg rămâne departe de nivelul de bogăţie şi al locurilor de muncă atins în vremurile înfloritoare ale industriei metalurgice din anii 50 şi 60 ai secolului trecut.
Duisburg este bântuit de legenda nefastă care îl asociază cu sectoarele care şi-au pierdut importanţa economică. Este adevărat că portul are o istorie de succes. Dar oraşul continuă să aibă multe probleme pe care încă nu a reuşit să le depăşească, explică Rudolf Juchelka, profesor de geografie economică la Universitatea din Duisburg-Essen.
Trenul Yuxinou este punctul culminant al unui proces care ne-a plasat în prima linie a logisticii internaţionale, declară însă entuziasmat din biroul său cu vedere la port preşedintele companiei însărcinate cu gestionarea infrastructurii, Erich Staake. Vizita liderului chinez la Duisburg a servit la evidenţierea unui aspect mai puţin cunoscut al bazinului Ruhr. Preşedintele Xi a vorbit despre ruta Chongqing-Duisburg ca despre 'noul drum al mătăsii', spune el.
Operat de companii feroviare din Germania şi Rusia, trenul Yuxinou are nevoie de 16 zile pentru a străbate mare parte a Asiei şi a Europei. Dacă ruta s-ar face pe mare, perioada de timp necesară ar fi dublă. Iar dacă transportul s-ar face pe calea aerului, preţul ar fi de două ori mai mare. Traseul durează jumătate de lună, dar niciun operator nu se ocupă în întregime de el: la cele cinci frontiere pe care le străbate trenul, personalul este reprezentat de lucrători din ţările străbătute de acest tren, menţionează El Pais.AGERPRES/(AS-autor: Mihaela Nicolaescu, editor: Gabriela Ionescu)