Bucureşti, 14 apr /Agerpres/ - Haosul din sectorul public în ceea ce priveşte salarizarea nu poate fi rezolvat decât prin măsuri brutale, respectiv prin introducerea unor standarde noi în Legea salarizării, însă va fi ca în "Patul lui Procust": cei care sunt mai scurţi decât lungimea patului va trebui să tragem de ei, adică de salariile lor, iar acelora care au picioare mai lungi va trebui să le tăiem, susţine preşedintele Blocului Naţional Sindical, Dumitru Costin, într-un interviu acordat AGERPRES.

Liderul sindical afirmă că nu există certitudini în proiectul Legii salarizării unitare decât pentru cei din Poliţie în anul 2017, iar pentru cei din Sănătate şi Educaţie în 2018. În rest, prevederile din corpul legii sunt imprecise şi generează mari semne de întrebare.

Dumitru Costin subliniază că în proiectul salarizării unitare pe zona de educaţie un profesor poate ajunge la maxim pe grilă în jurul vârstei de 40 de ani, ceea ce înseamnă că în următorii 20 de ani din carieră, profesorii nu vor mai avea absolut niciun fel de motivaţie pentru progres şi evoluţie profesională.

Preşedintele BNS a mai vorbit în interviu şi despre valoarea salariului minim în România la nivelul anului 2022, despre faptul că nu poate fi impus un "dublu standard" în cazul salariului minim pe economie, dar şi despre modul de acordare al sporului pentru titlurile de doctor.

În opinia liderului sindical, oala de bani publici din care se distribuie salariile este una singură, însă unii ajung "să mănânce cu şapte polonice, felul 1 şi felul 2 şi desert, iar pentru alţii nu rămâne aproape nimic, nici măcar de un sandvici".


AGERPRES: Proiectul legii salarizarii unitare a fost publicat recent pe site-ul PSD. Care sunt în opinia dumneavoastră punctele tari, respectiv punctele slabe ale acestei legi?
Dumitru Costin: Dacă începem cu legea salarizării în sectorul public, ţin să vă informez că în momentul de faţă suntem în plin proces de evaluare, ţinând cont de faptul că am recuperat-o din spaţiul virtual, noi neprimind oficial acest proiect de lege, de la nimeni. Când zic de la nimeni, nu mă aştept de la Guvern, de la Ministrul Muncii, ci mă aşteptam de la PSD, dacă tot au zis că e iniţiativă politică, iar un partid de centru-stânga, care respectă interlocutorii, ar fi făcut un astfel de gest. Probabil că cei care se ocupă de comunicare la nivelul formaţiunii politice menţionate au lipsit de la lecţia legată de relaţionarea cu partenerul tradiţional al stângii sau al centru-stângii, nu numai în România, ci şi în Europa: Mişcarea Sindicală.

Am început să analizăm, să lucrăm, am constituit un grup de lucru pe fiecare domeniu bugetar, acolo unde avem reprezentare sindicală şi ce vă pot spune este că vom finaliza această muncă undeva spre sfârşitul săptămânii viitoare, urmând ca în 24 aprilie să avem o reuniune la nivelul Confederaţiei, unde vom stabili mandatul politic al Confederaţiei şi al tuturor organizaţiilor membre, pe care îl vom susţine pe relaţia cu grupurile parlamentare, pentru că vom fi prezenţi la toate aceste dezbateri.

Evident, ne concentrăm pe zona pe care o reprezentăm noi din punct de vedere sindical, dar evaluările noastre nu vor exclude alte sectoare în care reprezentarea noastră sindicală nu există, cum este Educaţia, spre exemplu, sau în care reprezentarea noastră este mică, comparativ cu alte federaţii, şi mă refer aici la Sănătate. Deci, cele două domenii dau trendul şi duc ... nu aş zice greul, ci mai degrabă duc agenda publică a dezbaterilor pe salarizarea în sectorul bugetar.

Toată lumea e centrată pe salariile medicilor, pe cele ale personalului medical şi pe salariile profesorilor. Noi reprezentăm alte zone din sectorul bugetar, adică aproape tot ce mişcă în cultura românească, reprezentăm de asemenea un procent covârşitor de lucrători din asistenţa socială, care, în opinia noastră, reprezintă un real uitat de lume. Nu în ultimul rând, reprezentăm o majoritate confortabilă în zona justiţiei, mai exact cei care nu pot fi sindicalizaţi. Mă refer la cei care asigură administrarea actului de justiţie, la cei care lucrează în administraţia penitenciarelor, mă refer la cei care lucrează în probaţiune, deci aproape tot ce ţine de Ministerul Justiţiei.

Reprezentăm, de asemenea, o felie consistentă din zona de apărare şi ordine publică, în principal zona de interne, una dintre structurile sindicale mari ale agenţilor de poliţie, zone de cercetare, deci arealul nostru este extrem de variat, inclusiv lucrători în ministere, în Administraţia Publică Centrală, în Administraţia Publică Locală, în zona sportului, zone despre care se vorbeşte mult mai puţin.

Analizele noastre, pe care le avem în derulare, vor viza şi analiza sectoarele pe care deja le-am menţionat, sectoarele cheie: Educaţie şi Sănătate, pentru că, aşa cum le spuneam unor colegi de mişcare sindicală anul trecut, care întrebau "ce cauţi tu, Dumitru Costin, cu colegii tăi din BNS, la discuţii cu fostul ministru Dragoş Pîslaru, pe salarizarea în sectorul bugetar, atunci când se discută Educaţie şi Sănătate?". Le-am explicat că suntem interesaţi, întrucât oala de bani publici din care se distribuie salariile către sectorul public este una singură, nu sunt oale distincte şi dacă unii ajung să mănânce cu şapte polonice, mănâncă şi felul 1 şi felul 2 şi desert, iar pentru alţii nu rămâne aproape nimic, nici măcar de un sandvici. Şi atunci lucrurile nu sunt în regulă, pentru că un astfel de sistem unitar de salarizare ar trebui să aibă o abordare echilibrată în politica salarială, evident, dând întâietate acelor categorii socio-profesionale care sunt considerate politic analizat şi gândit ca fiind domenii prioritare sau de maximă responsabilitate românească. Fiecare ţară îşi alege şi îşi stabileşte în funcţie de priorităţile sale de dezvoltare economică anumite domenii cheie.

AGERPRES: Totuşi, revenind la întrebare, aveţi în prezent observaţii pe acest proiect?
Dumitru Costin: Am văzut comentarii şi de la Consiliul fiscal, deci toată lumea aşteaptă impactul. Noi, în paralel, putem să facem şi o analiză proprie cu impactul macroeconomic, să vedem în ce măsură poate sau nu să fie sustenabil un astfel de mecanism de salarizare. Ceea ce este mai mult decât evident pentru toată lumea, la o primă lecturare, este faptul că nu există certitudini decât pentru anul acesta, pentru cei din Poliţie în principal şi certitudini pentru cei din Sănătate şi Educaţie pentru anul 2018. În rest, prevederile din corpul legii sunt imprecise şi generează mari semne de întrebare, cum că în 2019 şi 2020, anii care urmează, alte şi alte categorii socio-profesionale vor mai putea, subliniez, vor mai putea, să beneficieze de creşteri salariale. Apropo de ceea ce vă spuneam cu mâncatul cu şapte polonice şi unii cu linguriţa.

Evident, această abordare trebuie asumată cumva politic, deoarece cvasitotalitatea lucrătorilor din sectorul public aştepta nişte certitudini. Pentru unii dintre ei nu e o certitudine faptul că scrii într-un articol în lege, chiar dacă ai o grilă de salarizare care sună foarte frumos, prin Legea bugetului, începând cu anul X se va stabili cum vor creşte salariile în sectorul public, pentru că nu diferă cu nimic faţă de ce am avut până acum, spre exemplu. Anual s-au făcut astfel de corecţii. Cine a fost câştigător se vede şi astăzi, deci aici avem o mare nebuloasă cu privire la ce se va întâmpla începând cu 1 ianuarie 2019. Deci, cu excepţia Educaţiei, Sănătăţii şi foarte puţin pentru cei din Poliţie, în restul sectorului bugetar vorbim strict de promisiuni, pentru că nu ştim cum o să evolueze sistemul macroeconomic, ce o să putem să gestionăm ca venituri şi dacă o să putem, anual, prin Legea bugetului, să mai dăm unora sau altora drepturile salariale.

Cea de a doua observaţie de fond pe care o ridicăm este că pentru anumite categorii socio-profesionale, şi văd că liderii lor sunt foarte fericiţi, mă refer aici la zona de Educaţie, pentru faptul că au reuşit să devanseze un calendar de evoluţie în carieră, astfel încât undeva la 40 şi un pic de ani anumite categorii din sectorul bugetar, educaţional, mă refer la profesori, anumite categorii ajung la maxim în grilă. Asta înseamnă că următorii aproape 20 de ani din cariera lor profesională, oamenii ăştia nu vor mai avea absolut niciun fel de motivaţie pentru progres, pentru evoluţie în carieră, deci lucruri care să îi stimuleze în obţinerea obiectivelor şi performanţelor în activitatea pe care o fac.

Atâta timp cât nu există motivaţie în muncă, evident intervine plafonarea. E adevărat, suntem de acord cu colegii noştri, care susţineau "nu e normal să ajung în ultimul meu an de activitate, să ajung la maxim în grila salarială, dar nici să lipsesc 20 de ani din cariera unui individ de orice sistem motivaţional". Apar, de asemenea, pe lângă aceste elemente legate de evoluţia în carieră, care nouă ni se par extrem de importante, apar tot felul de inechităţi în sistem, pe care am început deja să le identificăm şi vi le vom arăta pe categorii socio-profesionale.

Noi anticipăm că se va ajunge la acest gen de inechităţi, întrucât deja sistemul de salarizare din sectorul public este dezarticular, în sensul în care plecând de la o grilă, de la un sistem ierarhic, de la un sistem de evaluare şi încadrare, de la un sistem de promovare, care avea inclusiv conexiuni transversale între diverse categorii socio-profesionale, erau echivalări făcute, în funcţie de nivelul de pregătire, de calificare, de răspunderea pe care o are, de complexitatea muncii, de riscul profesional.

Una e să stai să lucrezi în spatele unui calculator, în birou, şi să nu ai niciodată contact cu publicul şi alta e să fii în fiecare zi expus contactului cu publicul, cu cetăţeanul, care fiecare vine cu problema lui, cu nevoia lui şi cu aşteptările lui. Sunt anumite principii care au fost cuprinse, pe bună dreptate, în Legea 284 (privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice n.r.), care au ajutat la construcţia acelei legi şi care în opinia noastră anticipăm că vor fi abandonate. Asta înseamnă că de fapt vom avea o lege care se va chema o lege unică de salarizare, dar în ea va fi o sumă de salarizări aproape distincte pentru fiecare domeniu în parte.

În opinia noastră, unicitatea va rămâne doar în denumirea legii, nu şi în corpul legii. Am spus că o să revenim cu date, cu cifre, cu analize, astfel încât să ne fondăm propunerile de modificare, de îmbunătăţire a acestui proiect de lege, cum v-am spus, o să participăm activ în toate aceste dezbateri.

AGERPRES: Există riscul de scădere a unor salarii pe noua Lege a salarizării unitare? Dacă da, în ce domenii?
Dumitru Costin: Eu am prognosticat acest lucru în urmă cu aproape 10 zile, într-o declaraţie publică pe care am făcut-o, lucru care mi-a fost confirmat ulterior, într-o altă declaraţie sau în mai multe declaraţii date de actualul ministru al Muncii, doamna Vasilescu (ministrul Muncii, Olguţa Vasilescu n.r.), care a recunoscut acest lucru. Îmi bazam afirmaţiile pe nişte informaţii certe pe care le aveam despre salarii în plată existente astăzi în sectorul public din România.

Anul trecut, în vară, s-a muncit câteva luni de zile să putem să construim o bază de date cu salariile în plată în întreg sectorul bugetar. Nu s-a reuşit acest lucru, pentru că au fost instituţii publice care au refuzat pur şi simplu să pună la dispoziţia autorităţilor centrale bazele de date cu salariile în plată în sectorul public. Am reuşit, cu chiu, cu vai, împreună cu Guvernul, cu Ministerul Muncii la vremea respectivă, să strângem circa 60% din totalul salariilor în plată şi am afirmat tot timpul că, atâta timp cât nu avem nişte date reale ale unor salarii în plată, este greu să construieşti o analiză de impact şi este foarte greu să construieşti nişte corecţii în sistem.

Dacă nu ai aceste date, atunci intervin consecinţe de genul pe care vi le-am spus mai devreme, anume că unii s-ar putea să îşi piardă din drepturile salariale. Al doilea element, în momentul în care am construit acea bază de dată, Ministerul Muncii, împreună cu noi, am constatat că sunt salarii în plată care sfidează orice logică, pentru că nu au existat instrumente, informare, educare, servicii suport, explicarea mecanismelor de încadrare şi de salarizare pentru salariaţii din sectorul public, pentru directorii de resurse umane sau persoane responsabile de salarizare în toate instituţiile publice din România.

Fiecare a interpretat după bunul plac, cum a crezut el, prevederile legale, de asta i-am cerut şi anul trecut ministrului Pîslaru (Dragoş Pîslaru, fost ministru al Muncii n.r) şi Guvernului Cioloş, le-am cerut: daţi nişte instrucţiuni, creaţi nişte servicii suport la care cei de la resurse umane, din toate instituţiile bugetare, să poată să apeleze, astfel încât cineva să îi lumineze la minte şi să le explice cum pot face acele încadrări şi cum se poate face corect acea salarizare.

Am identificat salarii în plată uriaşe, care depăşeau salariul preşedintelui, chiar şi aici în Bucureşti, am identificat nişte diferenţe uriaşe la aceeaşi tip de funcţie, aceeaşi instituţie. Spre exemplu, luăm Bucureşti. Dacă te uiţi pe administraţia locală în Bucureşti, aveam şi la 1 ianuarie anul curent salariaţi din Primăria sectorului 1 care, pentru aceeaşi muncă, aceeaşi răspundere, aceeaşi complexitate, aceeaşi funcţie, erau mult mai prost plătiţi decât cei din sectorul 4, deci nişte diferenţe uriaşe.

Haosul pe care îl tot blamez eu în salarizarea din sectorul public nu poate să fie rezolvat decât prin nişte măsuri brutale, prin introducerea unor standarde noi, pe care această lege şi le propune, dar când introduci aceste standarde noi, e ca la "Patul lui Procust": cei care sunt mai scurţi decât lungimea patului va trebui să tragem de ei, adică de salariile lor, să le lungim picioarele şi implicit salariile să ajungă la marginea patului, iar acelora care au picioare mai lungi va trebui să le tăiem. Aşa se va întâmpla şi cu salariile unora. Unii îşi vor pierde din aceste drepturi salariale, pentru că pe lângă acest haos din salarizare s-a adăugat un alt haos, în instanţele de judecată, pentru că acele creşteri prost făcute în salarizarea din sectorul bugetar au fost transferate în nişte hotărâri de instanţe de judecată şi aşa am generat altă presiune pe sistemul public de salarizare. Una peste alta, indiscutabil, unii salariaţi din sectorul public, în general şefi, oameni din zona de conducere a acestor instituţii vor avea salarii mai mici.

AGERPRES: Ministrul Muncii, Olguţa Vasilescu, vorbea despre o scădere a salariilor doar pentru bugetarii de lux. Care ar fi aceia?
Dumitru Costin: Tocmai vă menţionăm faptul că există în România şi salariaţi în sectorul bugetar care sunt plătiţi mult mai bine chiar decât şefii lor ierarhici. Şi nu că sunt plătiţi cu 5% mai mult, cu 10%. Nu, la dublu, pentru că în analiza pe care o făcusem anul trecut în vară ne uitam, şi mă refer din nou la administraţia locală, în administraţiile locale aveam cel mai mare salariu în plată pentru un preşedinte de Consiliu Judeţean. Era undeva la 8.000, 8.100, 8.200 de lei, în timp ce aveam directori adjuncţi sau directori plini în deconcentrate, care se aflau în subordinea Consiliilor Judeţene, şi care aveau 16.000, 18.000, 20.000 de lei, deci nişte lefuri pentru unii scandalos de mari. Afirmaţia doamnei ministru este corectă şi, într-adevăr, aceste comportamente nefireşti ar trebui să fie imediat corectate.

AGERPRES: În ceea ce priveşte coeficientul care se va aplica din 2023, făcând un calcul, ar trebui ca salariul minim brut pe ţara să ajungă în 2022 la circa 2.500 de lei. S-a discutat ceva legat de majorarea acestuia în următorii doi ani?
Dumitru Costin: În singura întâlnire dedicată salarizării în sectorul public, coroborat cu politica salariului minim, care a avut loc undeva la jumătatea lunii februarie cu doamna ministru, eu am fost cel care în mod explicit am cerut clarificări şi am spus că este nefiresc să lucrăm în piaţa muncii cu dublu standard, adică un salariu minim în sectorul public şi un salariu minim, un alt salariu minim, mai mic, în sectorul privat.

Evident că această construcţie legislativă pe care o analizăm acum arată sau ridică şi acest uriaş semn de întrebare: ce salariu minim va avea România în 2022?. Va avea 2.500 de lei, cât e în acest proiect de lege sau va avea cât se estimează că va fi salariul minim la nivelul restului economiei naţionale, undeva până în 2.000 de lei?. Cum va opera România? Pentru că România, chiar dacă se va supăra din nou doamna ministru, care mi-a spus că până la urmă este o decizie politică, trebuie să îi spun că o astfel de decizie politică nu este sustenabilă, pe de o parte, iar pe de altă parte este complet discriminatorie.

Care este diferenţa între un lucrător necalificat din sectorul public, care ar fi plătit cu 2.500 de lei şi un lucrător necalificat, dintr-o companie privată sau dintr-o firmă cu capital de stat, care face acelaşi tip de activitate necalificată şi unde este plătit cu 1.750 - 1.800 -1.900 de lei? Evident că operează alte legi naţionale în contradictoriu cu voinţa politică şi în momentul acela, dacă voinţa politică zice "aşa vrem noi, că suntem ai dracu şi vrem să îi plătim pe ăştia din public cu 2.500 de lei", în timp ce ăştia de la privat, care fac acelaşi tip de muncă, să fie plătiţi cu 1.800 sau 1.900 de lei, degeaba vor face aceste declaraţii politice, pentru că ele sunt combătute imediat de Constituţia României, sunt combătute de convenţii ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii, ratificate de România, care spun, printre altele principiul: "la muncă egală, plată egală".

Pe cale de consecinţă, orice lucrător din sectorul privat sau din companie cu capital de stat se va putea adresa unei instanţe de judecată, cerând să fie plătit la acel nivel salarial. Ce facem? Aruncăm o piaţă de muncă naţională în haos? Unde ne ducem? Când abordezi politica salarială într-o ţară şi vrei să tratezi doar salarizarea în sectorul public, faci o eroare. Nu poţi să scoţi politica salarială din sectorul public, din contextul politicii salariale de la nivelul întregii pieţe de muncă. Repet, sunt convenţii, e Constituţia, îţi zice altceva ţie ca om politic, oricât de ambiţios, de vocal, sau de puternic ai fi la un moment dat. Ce facem? Generăm un haos în piaţa muncii? Pentru că repet, imediat se poate sesiza Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în orice instanţă de judecată. Scrie foarte clar că legile Constituţiei sunt superioare oricărei legi în vigoare în România. Te duci şi câştigi ca şi salariat şi îţi obligi angajatorul să îţi dea acelaşi salariu ca aceluia care are un salariu mai mare, dar tu faci exact aceeaşi muncă pe care o face celălalt, nu contează angajatorul, că e public, că e privat, nu contează. Tratamentul este acelaşi, iar pe salariul minim nu putem să discutăm despre dublu standard.

AGERPRES: În noul proiect al Legii salarizării unitare bonurile de masă au fost scoase şi a fost introdusă norma de hrană. Nu vor fi angajaţi care vor pierde?
Dumitru Costin: Teoretic nu ar trebui să piardă nimeni. Până la urmă schimbi instrumentul juridic de adresare a acestui suport financiar, pentru că un bon de masă până la urmă are un anumit tip de tratament, este un instrument de plată care are un anumit tratament, inclusiv tratament fiscal. Norma de hrană, la rândul său, este definită altfel în lege, deci are o altă teză juridică la bază, dar una peste alta, ele ar trebui să vină şi să compenseze, să acopere, sau să recompenseze salariatul, care prin natura postului şi atribuţiile pe care le are poate să beneficieze de acest format de completare a veniturilor, că până la urmă este un format de completare a veniturilor. Este un subiect care urmează să fie discutat şi analizat, deci nu e o chestie deja decisă, sunt convins că va suscita vii comentarii.

AGERPRES: Norma de hrană şi voucherele de vacanţă vor fi obligatorii sau acordarea lor va depinde de bugetul ordonatorului de credite?
Dumitru Costin: Pentru unii. Până la urmă şi unul şi altul te duc într-un singur loc. Avem resurse să le plătim? Pentru că au fost şi în anii care au trecut. Şi anul ăsta au fost, vă reamintesc, chiar prin Legea bugetului, au fost chiar şi pe norme de hrană au fost sectoare bugetare care au avut întârzieri foarte mari sau chiar nu li s-a dat norma de hrană. După aceea au venit, au completat, dar totul pleacă din capabilitatea noastră de a plăti sau nu plăti, de a susţine sau nu financiar acest tip de venit de completare, care, repet, vine sub două tipuri diverse de instrumente juridice până la urmă. Vom vedea dacă ele vor putea fi acordate sau nu. Repet, totul se duce în bani.

AGERPRES: Sporul pentru titlul ştiinţific de doctor va creşte la 50%, dar acordarea lui va fi condiţionată de prestarea muncii în domeniul în care a fost făcut doctoratul. Nu vor fi şi aici angajaţi care de fapt vor avea de pierdut?
Dumitru Costin: După modelul actual, în care pur şi simplu recompensăm doctoratul, răspunsul scurt este da. Până la urmă, eu personal am aici o altă opinie, am discutat-o şi cu colegii mei, chiar mult mai brutală decât cea prevăzută în lege. Mi se părea corectă iniţiativa de anul trecut, a fost un ministru al Muncii care avansase următoarea teză: "Pentru că ai făcut un progres în pregătirea ta profesională şi ai obţinut un titlu, ai devenit mai bun în domeniul respectiv, îţi dau un bonus financiar odată, la câştigarea acestui titlu de doctor în domeniul X sau Y. Îţi dau un bonus financiar şi gata".

Eu zic următorul lucru: era bună o asemenea propunere şi mi se pare corect să te recompensez pentru că ai atins acest obiectiv, dar de ce să îţi dau lună de lună o sumă de bani, un spor de doctorat, dacă acea calitate profesională pe care ţi-ai dobândit-o în urma unor studii nu foloseşte cu nimic instituţiei sau firmei? Chestia asta poate să fie valabilă şi în mediul economic privat. Deci tu eşti doctor, îţi dau şi sporul de doctorat, dar tu în companie sau în instituţia publică faci o muncă pe care o poate face şi unul cu un nivel de pregătire mai scăzut decât al tău. Mie mi se pare anormal să existe acest bonus financiar, această recompensă, odată cu obţinerea titlului de doctor, dar să îţi dau acel spor de doctorat, numai dacă în fişa postului tău, eu, angajator, indiferent că sunt în sectorul public sau în sectorul privat am nevoie de competenţele tale profesionale duse la rang de doctor în inginerie, în economie.

Sunt şi astfel de posturi în instituţii publice, anumite instituţii cheie, în care ai nevoie de un nivel de pregătire ridicat. Altminteri, că lucrezi în domeniul acela.. păi toţi salariaţii din Ministerul Transporturilor pot spune: "am luat un doctorat în transport rutier şi lucrez în Ministerul Transporturilor". Şi? Poate prin natura activităţilor pe care eu le fac acolo fac lucruri mult mai simple, care n-au nevoie de pregătirea mea de doctor. De ce să îl plătesc, doar pentru că lucrează în domeniul respectiv? Sincer? Deci e o altă filosofie şi nu ştiu vreun alt stat membru prin Uniunea Europenă care să recompenseze constant, pe toată durata vieţii, chiar dacă ţie, acolo unde eşti, în postul respectiv, angajatorul tău nu îţi cere aceste competenţe extrem de ridicate, nu ţi le cere. Nu cred că pe undeva prin Europa unii primesc pe toată viaţa lor un astfel de bonus financiar.

În general, cei care merg pe această zonă de doctorate, ori se duc în zona de învăţământ superior, în zona universitară, ori se duc în zona de cercetare, care zonă de cercetare, în principal, ar trebui să fie centrată pe alte tipuri de stimulente şi recompense financiare, nu prin subvenţii sau printr-o cheltuială constantă pe care o primeşti, pentru că s-ar putea la fel de bine ca toate tezele tale de doctorat şi ceea ce ai cercetat tu şi ai obţinut titlul de doctor în subiectul respectiv, ulterior să nu mai fie folosit absolut deloc.

Multe dintre lucrările de doctorat zac în sertare şi trebuie să reamintesc că lumea caută şi acum, încă îi mai căutăm pe unii la lucrările de doctorat, ca să vedem câte din ele sunt plagiate sau nu. Trebuie să reamintesc că România, în prima perioadă de programare, a avut alocate sute de milioane de euro nerambursabili de la Bruxelles tocmai pentru a finanţa această piaţă de doctorate şi nu mai explic acum ce "îmbârligături" s-au creat, ce sisteme, cine, cum, pe cine lua la doctorat, mai ales că erau doctorate pe bani europeni grei. Sute de mii de euro mobilizaţi doar pentru un singur individ, adică nu discutăm de chestii simple.

Acum întrebarea este dacă facem o retrospectivă, am stimulat cercetarea, dezvoltarea şi investiţia în anumite resurse umane din România, care au dobândit titlul de doctor, să vedem cât din această investiţie făcută din bani publici, atenţie!, banii europeni sunt bani publici, cât din această performanţă s-a întors în favoarea economiei româneşti, a societăţii româneşti, a educaţiei, a medicinei, a ingineriei româneşti. Câte dintre acestea astăzi aduc beneficii şi aduc plus valoare economiei româneşti, societăţii româneşti. Nimeni n-a făcut o astfel de analiză. Să vedem şi noi ...

Dacă îmi aduc aminte, la un moment au fost cel puţin 350 de milioane de euro alocate doar pentru lucrări doctorale, deci o sumă consistentă. Să vedem câţi din banii aceia s-au întors în favoarea economiei, sau pur şi simplu, au fost doar unii care au avut de câştigat, îndrumătorii de proiecte de doctorat, chiar doctoranzii. Hai să vedem şi noi ce s-a ales cu banii aceia, că nu sunt puţini, sunt foarte mulţi.

Eu încurajez oamenii să înveţe, să educe, să crească, chiar nu vă ascund faptul că am în momentul de faţa între cei cu care lucrez aici la sediul central al BNS, doctoranzi şi am colegi care între timp au reuşit să îşi dobândească chiar titlul de doctor, unii în inginerie, alţii în ştiinţe economice, dintre activiştii sindicali, deci nu suntem, cum ne văd unii, rudimentari, "dăm cu basca de asfalt". Unii din colegii meu au evoluat, au mers în alte zone, zona universitară, predau deja în instituţii prestigioase în diverse domenii. Deci încurajez asta, nu înseamnă că sunt inamic, dar vreau o utilizare inteligentă a resurselor şi de asemenea o utilizare inteligentă a resurselor umane, pentru că, repet, dacă ajungi doctor într-un domeniu, atunci vreau să te văd că întorci ceva către cei pe care îi reprezinţi, îi conduci, îi îndrumi, le elaborezi politici.

AGERPRES: Mai aveţi în vedere organizarea unor proteste în perioada următoare?
Dumitru Costin: Proteste pot exista, cu condiţia ca tot acest proces complex de negocieri, modificări de lege, îşi va atinge obiectivele sau nu. Dacă obiectivele vor fi atinse pe calea negocierilor, atunci nu văd de ce structurile sindicale, aflate în curtea BNS-ului, să aibă proteste. Nu văd. Dacă oamenii sunt reprezentaţi corect prin liderii lor şi ne atingem obiectivele prin negocieri, evident că sunt excluse acţiunile de protest. Dacă, însă, constatăm că în ciuda tuturor argumentelor pe care le aducem legiuitorul spune "nu, aşa vreau eu, aşa se întâmplă"... E adevărat, e dreptul lui, dreptul lui constituţional, dar şi dreptul constituţional al oamenilor pe care îi reprezintă e acela de a protesta.

BNS nu a avut nimic împotriva acestei decizii politice de a muta frontul de lucru şi de luptă în Parlament, în comisii, în dezbatere parlamentară. Ele sunt binevenite pentru că dezbaterile acolo sunt transparente, noi avem expertiza participării în comisiile parlamentare, suntem invitaţi, am solicitat ori de câte ori am simţit nevoia să fim prezenţi acolo, am adus argumente. Acum lucrăm pentru a construi, în afara unor declaraţii publice. (...) În momentul în care am luat o decizie politică la nivelul organizaţiei noastre să fim în stare să intrăm din prima secundă în mecanismele de consultare şi dezbatere, să venim cu argumente, cu tot ceea ce trebuie, pentru ca legiuitorul să ia nişte decizii corecte.AGERPRES/(AS - autor: Cătălin Trandafir, editor: Mariana Nica)