Vezi mai mult
Vezi mai putin

Urmareste

Modifică dimensiunea fontului:

Bucureşti, 26 aug /Agerpres/ - Problema României nu este neapărat aceea că sunt prea mulţi salariaţi în sectorul public, ci faptul că sunt prea puţini angajaţi în sectorul privat şi mulţi dintre aceştia sunt plătiţi cu salariul minim, care este foarte scăzut, a declarat într-un interviu pentru AGERPRES, Luminiţa Chivu, director general al Institutului Naţional de Cercetări Economice 'Costin C. Kiriţescu' (INCE), din subordinea Academiei Române.

Potrivit Luminiţei Chivu, o creştere a salariilor atât în sectorul public din România, dar şi în cel privat, crearea de noi locuri de muncă bine plătite, reprezintă necesităţi strategice vitale pentru viitorul structurilor demo-economice şi al echilibrelor bugetare.

De asemenea, director general al Institutului Naţional de Cercetări Economice susţine că populaţia din România este ameninţată de un proces de descompunere şi destructurare demografică, iar perpetuarea comportamentului demografic actual şi continuarea tendinţelor de migraţie a persoanelor tinere pot afecta "profund şi durabil" echilibrele demo-economice.

AGERPRES: Ce părere aveţi despre majorarea salariilor în sectorul bugetar?
Luminiţa Chivu: O primă constatare ar fi aceea că salariile din sectorul bugetar din România au această soartă nefericită, de a fi analizate şi regândite/reaşezate într-un context care nu le este tocmai favorabil. Să ne amintim că şi Legea unică de salarizare a personalului plătit din fonduri publice a fost promovată în plină criză, iar consecinţele contextului s-au resimţit în toţi aceşti ani. Şi în cazul majorărilor despre care se discută în prezent - al căror impact estimat ar fi de 1,3% din PIB - nu putem să facem abstracţie de efectul măsurilor de relaxare fiscală aflate în dezbatere publică - 2,3% din PIB, şi de angajamentul de 1% din PIB pentru apărare, dar să nu gândim totul din perspectiva efectului bugetar cumulat.

O a doua constatare este cea generată de locul României în rândul statelor membre ale Uniunii Europene din punct de vedere al salariului minim, salariului mediu la nivel naţional şi al salariului din sectorul bugetar. Ori, de la momentul integrării, singura certitudine pentru salariaţii din România a reprezentat-o penultimul loc în ierarhia din punct de vedere al salariului minim brut în rândul statelor membre, cu excepţia semestrului I 2013, când ne-am situat pe ultimul loc. Nici cei mai pesimişti români nu ar fi prevăzut această poziţie la 8 ani după integrare. Conform datele Eurostat, în semestrul I 2015, salariul minim brut lunar de aproximativ 218 euro din România era de 7 ori mai mic decât cel din Belgia, de aproximativ 6,7 ori faţă de cel din Franţa, Germania, Olanda sau Irlanda, de 3,6 ori comparativ cu cel din Slovenia şi reprezenta jumătate din cel înregistrat în Polonia.

Unul dintre efectele Legii dialogului social - o altă reglementare cu conotaţii extrem de complexe, promovată tot în contextul crizei economice şi financiare - a fost renunţarea la contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional care, între altele, prevedea că pentru absolvenţii de studii superioare salariul minim brut se obţine prin multiplicarea cu doi 2 a salariului minim la nivel naţional. Nu în ultimul rând, în legea de salarizare a personalului bugetar în vigoare, referinţa pentru coeficienţii de ierarhizare nu o mai reprezintă salariul minim, ci indicatorul social de referinţă, al cărui nivel este mult inferior salariului minim.

AGERPRES: Ce ne puteţi spune despre poziţionarea salariilor din sectorul bugetar din România, comparativ cu alte state membre?
Luminiţa Chivu: Dacă analizăm venitul salarial brut anual al personalului din administraţie publică şi apărare din România, potrivit Eurostat, în 2011, acesta era de 7.417 euro, faţă de 47.450 euro în Olanda, 46.522 în Austria, 40.921 euro în Belgia, 29.069 de euro în Spania, 11.060 euro în Slovacia şi 5.445 euro în Bulgaria.
Decalaje similare şi chiar mai mari se înregistrează şi în cazul angajaţilor din sănătate şi asistenţă socială, educaţie şi cercetare. Cum am putea spera să atragem în cercetare un tânăr, oricât de pasionat ar fi, care nu locuieşte în Bucureşti şi căruia îi oferim un salariu brut de 1.200 de lei? Organizăm concursuri pentru ocuparea posturilor de personal administrativ şi de suport pentru cercetare şi nu se prezintă nimeni....

Decalajele dintre salarii au un impact direct asupra calităţii vieţii sub toate dimensiunile sale, în primul rând din perspectiva puterii de cumpărare, inclusiv datorită procesului de convergenţă a preţurilor. Dacă, aşa cum am arătat anterior, decalajele salariale sunt cuprinse între 3 şi 8:1, în anul 2013, nivelul preţurilor de consum pentru bunuri şi servicii este convergent. Faţă de media UE 28, considerată 100% în cazul produselor electronice, de exemplu, preţurile din România reprezentau 101%; la produsele alimentare nivelul preţurilor din România era de 69% din medie, iar la îmbrăcăminte şi transport de persoane de 87%.

Ne dorim şi investim în elaborarea de sisteme performante de control managerial intern, bazate pe regulamente, standarde şi proceduri europene, dar pierdem din vedere că fără personal înalt calificat şi motivat, plătit decent nu putem vorbi de servicii publice de calitate. Să nu uităm nici faptul că au existat şi sunt în vigoare reglementări legale care conţin alocări bugetare minime ca procent din PIB pentru anumite sectoare, ale căror prevederi nu au fost atinse încă.

AGERPRES: Dar despre poziţionarea salariilor din sectorul bugetar comparativ cu cele din sectorul privat?
Luminiţa Chivu: Salariile din sectorul public reprezintă un reper important şi, de ce nu, un factor de presiune pentru evoluţiile salariilor din sectorul privat. Şi în acest context, contrar părerilor exprimate public de mulţi analişti, avem suficiente argumente să susţinem teza conform căreia în România nu avem prea mulţi salariaţi plătiţi din fonduri publice - 1,183 milioane de persoane la o populaţie de 19,983 milioane persoane - şi cu salarii prea mari. Această imagine deformată este generată de numărul prea mic de locuri de muncă salariate create şi respectiv de numărul prea mic de persoane angajate în sectorul privat şi de salariile transparente, fiscalizate, prea mici plătite de companiile din acest sector.

Calculată ca medie anuală pe locuitor, remunerarea brută a salariaţilor din întreaga economie era în anul 2013 de 12.779 euro pe ansamblul UE27, şi de numai 2.536 euro în România, comparativ cu 5.185 euro în Grecia, 18.505 euro în Olanda, 18.767 euro în Austria sau 23.000 - 24.000 euro în Suedia şi Danemarca. Acestor diferenţe le sunt ataşate decalaje corespunzătoare în ce priveşte nivelul contribuţiilor încasate pentru pensii, protecţie socială, sănătate, etc. Veniturile salariale brute anuale ale salariaţilor cu timp complet din economia reală din România însumau 5.732 euro în anul 2011, comparativ cu 10.368 euro în Estonia, 8.568 euro în Letonia, 11.117 euro în Slovacia, 25.340 euro în Spania sau 42 - 44.000 euro în Suedia, Austria şi Belgia, 46.000 euro în Olanda. Şi dacă reprezentanţii sectorului privat invocă decalajele de productivitate ca fundament al existenţei acestor decalaje, propunem un exerciţiu: să exprimăm productivitatea muncii nu numai ca euro cifră de afaceri sau valoare adăugată brută pe un salariat, ci şi ca euro cifră de afaceri sau valoare adăugată brută pe un euro cost salarial unitar şi obţinem astfel o cu totul altă imagine privind decalajele de productivitate existente.

Se poate invoca aici fiscalizarea excesivă a muncii şi putem fi de acord că aceasta ar putea constitui un motiv ca salariile din România să reprezinte un sfert din cele din alte ţări. Mai pot fi invocate preţurile prea mari, aproape armonizate ale utilităţilor, combustibililor, energiei, etc., dar la fel de bine acestea ar putea reprezenta argumente pentru creşterea salariilor a căror putere de cumpărare a fost puternic erodată de aceste creşteri de preţuri. Poate fi amintită şi lipsa investiţiilor realizate pentru creşterile de productivitate şi aici am fi întru totul de acord cu ei.

AGERPRES: Care ar fi cele mai importante argumente în favoarea unor creşteri salariale?
Luminiţa Chivu: O creştere a salariilor atât în sectorul public din România, dar şi din cel privat, crearea de noi locuri de muncă bine plătite, reprezintă necesităţi strategice vitale pentru viitorul structurilor demo-economice şi al echilibrelor bugetare. Populaţia din România este ameninţată de un proces de descompunere şi destructurare demografică şi demo-economică. Perpetuarea comportamentului demografic actual şi continuarea tendinţelor de migraţie a persoanelor tinere, active, pot afecta profund şi durabil echilibrele demo-economice.

Dacă în anul 1990, la o persoană în vârstă de 65 ani şi peste reveneau 3,9 persoane în vârstă de sub 24 ani, în anul 2013, raportul era de 1,7:1. Vom reaminti aici şi numai faptul că ultimele prognoze pentru România ale Diviziei Populaţie a ONU, la orizont 2050, sunt mult mai pesimiste după publicarea datelor ultimului recensământ.
Din cele peste 3,5 milioane persoane care au plecat din România, majoritatea covârşitoare o reprezintă persoanele active, de regulă bine educate, în vârstă de până la 40 de ani. Pe de altă parte, urmare a liberei circulaţii a forţei de muncă, al cărui vector este nivelul salariilor, asistăm în România la deteriorarea gravă a raportului dintre numărul total de pensionari şi cel de salariaţi, cu consecinţe prezente şi viitoare pentru sustenabilitatea bugetelor de asigurări sociale, de sănătate, de protecţie a şomerilor şi respectiv pentru bugetul public consolidat.

Suntem prea săraci pentru a ne permite să investim în educaţie, sănătate, etc., şi să pierdem un capital uman de nepreţuit. Dacă nu reuşim să creăm locuri de muncă bine plătite, dacă nu putem să ni-i ţinem acasă, să ne recunoaştem şi să cerem să ne fie recunoscut măcar statutul de stat membru exportator net de forţă de muncă calificată şi sănătoasă pentru celelalte state membre şi nu numai, să facem din plasarea acestor persoane un obiectiv al strategiilor naţionale de ocupare .

AGERPRES: Care au fost efectele măsurilor de reducere a salariilor din sectorul bugetar din anul 2010?
Luminiţa Chivu: Un prim efect l-a reprezentat transferul unei părţi importante din povara crizei asupra personalului angajat în acest sector, atât prin diminuarea salariilor, prin reducerile de personal operate şi prin alte măsuri: suprimarea celui de-al 13-lea salariu, a salariilor de merit, 10 zile libere neplătite pe lună, comprimarea sporurilor, sistarea tichetelor, etc.

Strict statistic, aşa cum s-a arătat anterior, există sectoare în care efectul cumulat al implementării noi grile din Legea de salarizare unitară a personalului plătit din fonduri publice şi al tăierilor de 25%, în contextul crizei, s-a concretizat în reduceri ale salariilor în termeni nominali cu 40-60%.
În ultimii ani, prin recuperări succesive, nu s-a reuşit decât compensarea nominală a tăierilor cu 25%. Dacă ţinem cont şi de inflaţia cumulată în intervalul 2009-2014, de aproximativ 25%, pentru a reveni la puterea de cumpărare a salariilor dinaintea declanşării crizei, salariile ar trebui majorate cu peste 50%, numai atunci putem vorbi despre o creştere a salariilor în termeni reali. Să nu uităm şi efectul majorării TVA...

Dar, revenind la afirmaţia anterioară, în condiţii de normalitate, ar trebui recunoscut acest sacrificiu al salariaţilor din sectorul bugetar şi dacă nu ca un merit, măcar ca un argument în faţa celor care, în ciuda acestor evidenţe, încă promovează o imagine a angajatului public ca o povară pentru întreaga societate, ca pe o cheltuială inutilă. Dacă salariaţii din sectorul public reprezintă o treime din totalul salariaţilor, iar salariul mediu din sectorul public este încă mai mare decât cel din sectorul privat, înseamnă că aceştia contribuie cu mai mult de o treime la bugetele de stat, de asigurări sociale, de sănătate, de şomaj, ale tuturor, ţinându-le în echilibru fragil, de avarie.

Un al doilea efect important l-a constituit imitarea rapidă a reducerilor salariale, sau cel puţin blocarea creşterilor, prin preluarea tendinţelor din sectorul public ca referinţe în negocieri pentru sectorul privat. Pe de altă parte, reducerile salariale s-au concretizat în pierderi de competenţe şi avem suficiente argumente să constatăm, în multe cazuri, deprofesionalizarea serviciului public. Vorbim de sectoare vitale, sănătate, asistenţă socială, învăţământ, cercetare, etc., în care deficitul de forţă de muncă este evident. Şi exemplele pot continua cu problemele din asistenţa socială, din învăţământ, cercetare, din unităţile administraţiei publice centrale şi locale, care se confruntă cu o supraîncărcare cu sarcini a personalului rămas. Mai putem aminti aici şi efectele induse prin comprimarea consumului, sau asupra încasărilor de venituri bugetare etc.

AGERPRES: Puteţi identifica şi efecte pozitive ale acestor reduceri?
Luminiţa Chivu: Da, au existat şi efecte pozitive imediate, din perspectiva macrostabilizării, reducerii cheltuielilor bugetare şi încadrării în ţintele de deficit în anii crizei, dar nu ne putem mândri cu o abordare strategică a prevenirii şi diminuării efectelor crizei economice şi financiare globale, cu promovarea unui mix de măsuri care să asigure afectarea minimă a unor sectoare vitale sau o repartizare relativ echitabilă a poverii acesteia.

AGERPRES: Vedem foarte multe solicitări de majorări salariale în ultima perioadă. Cum ar trebui analizate acestea?
Luminiţa Chivu: Principala dificultate pe care o întâmpinăm, şi nu numai în acest context, o reprezintă profunda destructurare/erodare a sistemului de valori din societatea românească. Orice stat are răspunderea majoră, în primul rând faţă de copii şi nepoţii propriilor cetăţeni şi aici este vorba de înţelegerea rolului dascălului, al preotului, al medicului, al asistentului social, şoferului de autobuz, dar şi al funcţionarului de la poştă sau de la administraţia financiară.
Dar mai mult ca sigur, aceasta nu se va putea realiza imediat, prin actuala grilă de salarizare. Nu înseamnă însă că nu ne putem propune, ca la anumite categorii profesionale, să le redăm demnitatea prin asigurarea unui venit salarial decent.

AGERPRES: Care ar trebui să fie criteriile după care ar trebui realizate majorări în sectorul public?
Luminiţa Chivu: Sunt presante creşterile salariale în sectoarele vitale, cu deficit de forţă de muncă, depopulate şi deprofesionalizate. Există reglementări internaţionale care prevăd ca în cazul în care anumite sectoare înregistrează pierderi de competenţe mai mari de 25%, să se recurgă la promovarea unor măsuri extraordinare, de salvgardare şi cred că este fundamental să ne îndreptăm atenţia într-o primă etapă spre acele sectoare.

AGERPRES: Ce părere aveţi despre propunerile de modificare a Codului Fiscal?
Luminiţa Chivu: Aşa cum precizam şi când am vorbit despre creşterile salariale, aceste propuneri nu pot fi tratate separat, fără a avea în vedere efectul cumulat al măsurilor propuse. Remarcăm pentru a nu ştiu câta oară că cele mai importante analize şi discuţii în jurul acestui proiect nu au avut loc în faza normală a dezbaterilor publice, ci după ce acesta a parcurs anumite etape în procesul de adoptare. Şi aceste situaţii ar putea fi evitate printr-o mai mare transparenţă a punctelor de vedere, printr-un exerciţiu al dezbaterilor publice fundamentate, în condiţii de normalitate.

Codul fiscal ar trebui să ofere un confort, o predictibilitate pentru agenţii economici şi chiar dacă aparent impactul, cel puţin al unor măsuri propuse este greu de estimat, nu ştiu dacă nu greşim mai mult parlamentând în jurul lui, decât dacă am încerca să ajungem la un consens pe aspecte fundamentale, cu posibilitatea corectării din mers a unor eventuale derapaje, dezechilibre.
Este vorba şi de o componentă importantă de cultură economică şi de o cultură a dialogului între actorii implicaţi în dezbaterile pe teme economice. În condiţii de normalitate, corpul de experţi şi tehnicieni, în diferite etape, de la momentul implementării, analizând şi explicând tuturor actorilor implicaţi efectele practice ale fiecărei măsuri, ar putea propune renunţarea la o parte dintre acestea şi identificarea altora mai adecvate.

AGERPRES: Adoptarea acestor măsuri de stimulare, de relaxare fiscală ar putea afecta stabilitatea macroeconomică?
Luminiţa Chivu: În condiţiile în care suntem permanent captaţi de adaptarea la diferite strategii europene, la respectarea de scadenţe şi condiţionalităţi, inacţiunea poate avea efecte mai nefavorabile decât graba de a promova un Cod fiscal care poate produce, cel puţin într-o primă etapă şi unele deficite şi dezechilibre economice.
Aspectul fundamental care trebuie urmărit este acela de a identifica cele mai bune pârghii pentru ca măsurile de relaxare fiscală propuse să asigure o cât mai bună transmitere a efectelor benefice ale creşterii economice în bunăstarea generală. Dacă nu, riscăm să ajungem în situaţia ca pentru economia românească toate rezultatele analizelor să fie perfecte, în limitele normale, dar "pacientul" să fie pe moarte, iar noi să tot repetăm că reducerile de impozite şi taxe şi creşterile de salariile afectează echilibrele macroeconomice. Ce facem însă cu dezvoltarea afacerilor microeconomice şi cu crearea de locuri de muncă bine plătite, pe care acestea o pot genera?

Filozofia nescrisă a Codului fiscal este şi aceea de a genera creşterea numărului de locuri de muncă, cât mai bine plătite, în sectorul privat. Asemenea creşteri ar conduce la sporirea veniturilor statului, inclusiv la susţinerea creşterilor de salarii în sectorul bugetar. Aşa cum menţionam şi anterior, problema României nu este neapărat aceea că sunt prea mulţi salariaţi în sectorul public, ci este vorba mai ales de faptul că sunt prea puţin angajaţi în sectorul privat şi mulţi dintre aceştia sunt plătiţi cu salariul minim care este foarte scăzut.

AGERPRES: Ne-am putea aştepta pe viitor la ajustări ale veniturilor în sectorul public ca urmare a unor posibile dezechilibre economice?
Luminiţa Chivu: Precedentul a fost creat prin reducerea cu 25% de la momentul crizei. Oricând se constată dezechilibre, guvernul poate să promoveze măsuri pentru reechilibrare prin reducerea costurilor publice. Cea mai la îndemână măsură este reducerea cheltuielilor, fără a uita însă gândirea strategică de creştere a veniturilor şi a bunăstării, înscrisă în Constituţie. Nu ştiu însă dacă din perspectiva celor prezentate anterior ne putem permite astfel de măsuri fără a avea justificarea unei situaţii de criză. AGERPRES/(AS - autor: George Bănciulea, editor: Mariana Nica)

Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – marketing@agerpres.ro.

Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.

Monitorizare
Setări

DETALII DESPRE TINE

Dacă ai cont gratuit te loghezi cu adresa de email. Pentru a crea un cont gratuit accesează secțiunea “Crează cont”.

Dacă ai cont plătit te loghezi cu username. Pentru a vă crea un cont plătit vă rugăm să contactați:

Dacă nu puteți vizualiza această știre, contactați echipa AGERPRES pentru a vă abona la fluxurile de știri.