Bucureşti, 3 aug /Agerpres/ - Pe drumuri şerpuitoare, străjuite de o parte şi de alta de vegetaţie şi de pereţii stâncoşi ai munţilor, la intersecţia Carpaţilor moldo-transilvani, răsare, kilometru cu kilometru, cadru cu cadru, Parcul Natural Cheile Bicazului-Hăşmaş, o altă bijuterie a naturii pe care România o deţine în patrimoniul său naţional. Defileul Bicazului deschide calea către descoperirea misterioaselor peşteri, neliniştitelor ape şi zgomotoaselor cascade... Peisaje pe care le regăsim, de altfel, şi în scrierile unuia dintre cei mai importanţi autori români de jurnal de călătorie, Calistrat Hogaş.

Diversitatea biologică dezvoltată pe cele aproape 6.800 de hectare este cunoscută şi apreciată de către toţi cei care au avut curiozitatea să bată drumurile Neamţului şi apoi ale Harghitei.

Conform datelor oficiale, numărul celor care vizitează parcul este estimat la 150.000 de persoane, anual. Majoritatea acestor vizitatori sunt turişti de tranzit, având în vedere că DN 12C leagă Moldova de Transilvania, iar mulţi dintre cei care se întorc din străinătate către Moldova trec şi prin staţiunea Lacu Roşu şi Cheile Bicazului.

În pofida influenţei pe care fluxul de turişti îl are asupra ariei naturale protejate, administratorii Parcului Naţional Cheile Bicazului - Hăşmaş au reuşit, de-a lungul anilor, să conserve natura zonei într-un mod cât se poate de eficient.

Începuturile defileului de piatră
Intrat în circuitul naţional al ariilor naturale protejate începând din anul 1990, odată cu oficializarea constituirii sale, Parcul Naţional Cheile Bicazului - Hăşmaş reprezintă punctul de plecare pentru orice călător căruia 'îi şade bine cu drumul' prin unul dintre cele mai frumoase defileuri din România. Spaţiul natural neatins prea mult de mâna omului se constituie ca unitate cu personalitate juridică din structura Regiei Naţionale a Pădurilor-Romsilva, în baza Hotărârii Guvernului nr. 229/2009. De atunci, potrivit datelor oficiale, Romsilva administrează Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş, iar din 2014 se parafează un nou contract, de data aceasta de administrare provizorie a zonei protejate, între Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva şi RNP-Romsilva Administraţia Parcului Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş R.A.

Parcul Naţional Cheile Bicazului - Hăşmaş se deschide în faţa călătorului în zona central-estică a României, iar unul dintre cele mai importante puncte de atracţie îl reprezintă secularul Lac Roşu. Născută acum aproape 180 de ani, apa cu nuanţe roşiatice, perfectă pentru tratarea diferitelor afecţiuni, rămâne 'oglinda' care atrage an de an sute de turişti în staţiunea cu acelaşi nume - Lacu Roşu - din judeţul Harghita.

Cei 25 de kilometri pe care îi parcurgi din Gheorghieni până la lacul natural, prin Pasul Pângăraţi sau din oraşul Bicaz (judeţul Neamţ) prin Cheile Bicazului, reprezintă un bun prilej de popas în faţa tabloului pe care natura nu se sfieşte să-l ofere. Verdele crud din sezonul primăvăratic, verdele aprins al verii sau verdele cu nuanţe ruginii al toamnei, înseamnă răsfăţ pentru obiectivul camerei de luat vederi sau pentru aparatul de fotografiat.

Hăşmaşul şi minunăţiile sale
Masivul Hăşmaşului, cu elementele sale geologice şi geo-morfologice unice, oferă condiţiile optime de climă pentru biodiversitatea locului. Nu este de mirare că 1.147 de specii de plante superioare, alături de nesfârşitele păduri de molid sau de răşinoase cu fag, îmbracă versanţii muntelui, iar pajiştile montane întinse, vârfurile cu vegetaţie sub-alpină şi stâncile cu vegetaţie specifică completează reprezentaţia desăvârşită a pitorescului zonei.

Ca parte de relief, Parcul Naţional Cheile Bicazului - Hăşmaş se dezvăluie într-un mozaic complex de valori naturale, culturale şi istorice. Un lucru puţin cunoscut este acela că urme ale recifelor de corali încă mai strălucesc în lumina soarelui pe anumite porţiuni de rocă. Specialiştii sunt de părere că fosilele milioanelor de specii marine de pe munţii din zonă provin de la 'mările calde ale trecutului, recife de corali şi bariere de corali din Jurasic şi Cretacic'. Bogăţia de odinioară din apele mării apare atât pe Muntele Ucigaş (Gyilkos), cât şi în rocile mezozoice ale Cheilor Bicazului, unde au fost descoperite şi alte fosile de vietăţi, precum crabii, scoicile (bivalve) şi melcii. De altfel, o bună parte din acest tip de eşantioane sunt şi azi expuse în muzee din Viena, Cluj sau Bucureşti.

Peisajul Parcului se întretaie cu repeziciune, de la zonele abrupte din Masivul Hăşmaşul Mare (1.792 m) sau Masivul Hăşmaşul Negru (1.773 m) până la Suhardul Mare, unde altitudinea coboară la 1.502 metri. Mai jos, la nivelul văilor necuprinse descoperim Bicăjelul şi Dămucul, iar când te uiţi mai atent la orizont nu ai cum să nu observi Turnul Bardoşului, martorul de secole al eroziunii ce caracterizează ţinutul.

Coborând şi mai mult pe hartă, undeva pe partea estică a versantului Hăşmaşul Mare, pereţii de calcar cu aspect de nea par să se prăvălească peste un colţ din Valea Oltului.

Peste toate aceste dovezi ale felului în care natura şi fenomenele sale şi-au pus amprenta pe blocurile de rocă şi calcar, undeva prin desişurile pădurilor, albiile râurilor şi în cele mai mici firicele de apă ale Parcului Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş, îşi duc existenţa zeci de vieţuitoare, fiecare cu modul său de viaţă, într-o reţea trofică unică.

Ecosistemul zonei este dominat de mamifere, reptile şi păsări toate grupate în specii rare şi ocrotite de lege. Dacă ursul, râsul, lupul şi cerbul sunt 'locatari' obişnuiţi ai zonei, priveliştea de neuitat de la înălţime este ce oferită de salturile aproape mortale ale caprelor negre.

Parcă de nicăieri, în desişul umed şi răcoros al pădurii îşi duce veacul vipera comună, dar şi broasca cu burta galbenă, broasca mare de lac, tritonul de munte, tritonul carpatic, tritonul cu creastă, salamandra, broasca râioasă, broasca roşie de munte, şopârla de munte şi şarpele de alun. Pe tapetul biodiversităţii din Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş, apar, de asemenea, în cadru fluturaşul de stâncă, ciocănitoarea de munte, presura de munte, corbul, cocoşul de munte, huhurezul mare şi acvila de munte.

Itinerarii printre Chei
După cum îi spune şi numele, împrejurimile Parcului Naţional sunt pline de Chei ce reuşesc să 'deseneze' drumuri ascunse printre pereţii de granit şi alte compozite ai munţilor. Că amintim de Cheile Bicazului, Cheile Şugăului, Cheile Duruitoare sau Cheile Bicajelului, lacătul naturii se deschide mereu către ceva nou, impresionant.

Un loc de observaţie asupra Lacului Roşu, dar şi a Ceahlăului, este Masivul Ghilcoş, în timp ce de pe Suhardul Mic poţi scruta zarea până la Pârâul Oii, Masivul Hăşmaş, Masivul Suhardul Mare, Masivul Ghilcoş şi Cichi Biuc.

Trasee obişnuite, dar în acelaşi timp unice, se mai pot face către Piatra Singuratică - Hăşmaşul Mare, punct ce poate fi observat încă de la Miercurea Ciuc, dar şi către Poiana Albă - Hăşmaşul Mare, pe orice rută: fie spre Hăşmaşul Mare - Piatra Singuratică - Hăşmaşul Mic - Masivul Tarcău  (la extremitatea sudică a Parcului Naţional), fie spre Pârâul Oii - Staţiunea Lacu Roşu, spre Masivul Ghilcoş - Staţiunea Lacu Roşu, spre Hăşmaşul Negru, spre satul Trei Fântâni, spre oraşul Bălan, spre Pasul Pângăraţi.

Nici oraşul Gheorgheni nu trebuie scos din ecuaţia unei excursii... Din datele oficiale postate pe pagina de internet dedicată Parcului Naţional Cheile Bicazului - Hăşmaş reiese că oraşul este situat în partea vestică a Parcului Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş. Localitatea s-a dezvoltat în Depresiunea Giurgeului la o altitudine de 800 de metri în lungul văii Belchia în apropierea confluenţei cu Mureşul, la zona de contact a depresiunii cu versanţii munţilor Giurgeului. Fostă aşezare feudală, Gheorghieni datează din secolul al XIV- lea, iar primele atestări documentare provin din anul 1332. Biserica Romano-Catolică (construită în 1498 şi reconstituită în 1756), Biserica armeană (ridicată în 1730), dar şi Grădină botanică (inaugurată încă din anul 1900), cu o suprafaţă de 16 hectare reprezintă atracţii zonale şi repere importante.

Cultura zonei cuprinde arta meşteşugăritului în lemn, ceramică, ţesături şi împletituri. Costumele populare sunt recunoscute peste tot, iar stilul secuiesc definitoriu pentru Gheorgheni şi o parte din Bălan, împreună cu stilul moldovenesc, specific pentru Bicaz, aduc ineditul la rang de artă.

Sărbătorile sunt bine marcate şi definite. Turiştii care aleg să viziteze Parcul Naţional Cheile Bicazului - Hăşmaş au ocazia să admire şi să participe atât la zilele oraşului Gheorgheni (ziua de Sfântul Nicolae), marcate pe 5 decembrie, cât şi la serbarea câmpenească 'Armidem' (în prima duminică din luna mai), în partea Bicazului, unde jocuri populare precum învârtita, sârba de joc şi hora, sunt însoţite de strigături şi chiuituri de voie bună.

Dezvoltare în biodiversitatea zonei
În decursul ultimilor 25 de ani, administratorii Parcului Naţional Cheile Bicazului - Hăşmaş au reuşit să conserve natura zonei într-un mod cât se poate de practic. Din totalul celor 21 de proiecte derulate din anul 2004 şi până în prezent, patru au ca termen de finalizare anul 2015. În ceea ce priveşte fondurile alocate anual pentru administrarea Parcului Naţional Cheile Bicazului - Hăşmaş, directorul Hegyi Barna a precizat pentru AGERPRES că 'bugetul minim necesar în vederea administrării parcului este de 664.792 lei'. Pe anul 2014 fondurile alocate se situau, în 2014, la valoarea de 513.602 lei, în timp ce bugetul anual prevăzut s-a situat la 520.943 lei.

Un capitol important ce trebuie menţionat este cel legat de influenţa pe care fluxul de turişti îl are asupra ariei naturale protejate.

'Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş este supus influenţelor antropice datorate fluxului mare de turişti: camparea, focul, recoltarea plantelor, zgomotul, depozitarea necontrolată a deşeurilor şi comerţul ambulant, respectiv prezenţa chioşcurilor în Cheile Bicazului. Soluţia în cazul tarabelor ar fi implicarea autorităţilor locale pentru a reamplasa aceste tarabe, având în vedere că în momentul de faţă tarabele sunt susţinute de autorităţile locale, precum Primărie sau Consiliu Judeţean, explică directorul Parcului Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş.

În plus, adaugă Barna, zona se confruntă cu fenomenul escaladării practicării sporturilor extreme în special al traversării parcului în zonele cu regim strict de protecţie cu maşini de teren, ATV-uri, motociclete etc.

'Soluţia ar fi schimbarea legislaţiei, în sensul de a permite confiscarea de către autorităţi a vehiculelor a căror proprietari nu respectă legislaţia în acest sens (de exemplu Ungaria, unde această măsură a avut efect, din păcate acest fenomen off-road s-a mutat în România unde legislaţia e mai permisivă), şi de a da competenţe şi Jandarmeriei Montane în acest sens. O altă problemă majoră este neplata compensaţiilor legale către proprietarii de păduri, fapt ce creează disensiuni şi tensiuni între Administraţia Parcului Naţional şi comunităţile locale din vecinătatea parcului. Soluţia ar fi punerea în practică a legislaţiei existente şi de a acorda compensaţiile proprietarilor de păduri, care practic finanţează din propriul buzunar o parte din interesul naţional (...)', a subliniat Hegyi Barna.

Conform datelor oficiale, numărul estimat de turişti care vizitează parcul este în jur de 150.000, în fiecare an. Majoritatea acestor vizitatori sunt turişti de tranzit, având în vedere DN 12C care leagă Moldova de Transilvania, cu cei care pleacă şi se întorc din străinătate către Moldova, şi care trec prin staţiunea Lacu Roşu şi Cheile Bicazului.

Panorama ireală care se deschide pentru ochii călătorului de pe 'acoperişul' Hăşmaşului Mic, stalactitele şi stalagmitele care susţin de o veşnicie peştera Munticelu, locul de poveste din Poiana Albă sunt puncte de observaţie de unde natura poate fi admirată în toată splendoarea sa în Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş, indiferent de anotimp şi vremuri. AGERPRES/(AS - autori: Mariana Nica, Daniel Badea, editor: Andreea Marinescu)