Bucureşti, 20 iul /Agerpres/ - Când primele firicele de lumină se zbat să străpungă întunericul nopţii, vestind astfel începutul unei noi zile, glasurile discrete ale înaripatelor încep să dea viaţă Călimanului. Mai întâi, cu vocea sa mereu îngrijorată, dar muzicală, pitulicea se grăbeşte să-şi pună în aplicare planurile pentru ziua ce tocmai se anunţă, în timp ce şoimul călător scrutează din văzduhul abrupt şi plin de linişte orizontul şi mişcarea din pădure. Începutul agitaţiei este acompaniat în fundal, precum un ansamblu coral, de Cascada Tihu a cărei cădere de apă atrage zi de zi amatorii de călătorii pe drumuri de munte. Primele raze de soare ale dimineţii dezmorţesc ecosistemul din munţi. Timid, dar în acelaşi timp electrizant, bujorul de munte aduce primele semne de bucurie şi culoare pe întinsele pajişti...

De aproape 40 de ani, Parcul Naţional Călimani, una dintre "casele" biodiversităţii găzduite de România, îşi urmează cursul firesc al existenţei, adăpostind o sumedenie de minuni ale naturii. Pregătit să intre în elita biodioversităţii europene şi mondiale încă din anul 1976, când s-a făcut propunerea de constituire a aşezământului de către Centrul de Cercetări Biologice Cluj, locul de poveste îşi trăieşte, astăzi, existenţa într-un ecosistem şi recreere plin de viaţă.

Despre toate minunile naturale mai mult sau mai puţin cunoscute din Călimani, locuri în care legenda se leagă de realitate prin 'Palma lui Pintea', sau care amintesc de fenomenele magice care datează încă din timpul dacilor, despre peisajele unice şi impresionante, dar şi despre împlinirile şi neajunsurile ce mai trebuie corectate, am stat de vorbă cu Basarab Bîrlădeanu, directorul Parcului Naţional Călimani.

Parcul Naţional Călimani, o istorie cât patru decenii
Arie protejată de interes naţional recunoscută, Parcul Naţional Călimani face parte din categoria parcurilor naţionale, ca zonă de conservare, aşa-numita categorie a II-a IUCN. Monumentul naturii este situat în partea central-nordică a României şi acoperă teritoriul administrativ al judeţelor Mureş, Suceava, Harghita şi Bistriţa-Năsăud.

Teritorial, Parcul Naţional Călimani este situat în Munţii Călimani, pe versantul estic şi vestic al acestora, preponderent în treimea superioară, ajungându-se la altitudinea maximă de 2.103 metri (Vf. Pietrosu). Munţii Călimani sunt situaţi în zona vulcanică a grupei centrale a Carpaţilor Orientali, fiind delimitaţi la nord de Munţii Bârgăului şi depresiunea Dornelor, la sud de Munţii Gurghiului prin depresiunea Giurgeului, la est de Munţii Rarău-Giumalău şi la vest de Depresiunea Transilvaniei. Din punct de vedere administrativ, activitatea se desfăşoară pe raza judeţelor Suceava, Mureş, Bistriţa-Năsăud şi Harghita.

Argumentele înfiinţării parcului naţional care au conturat identitatea şi unicitatea sa au fost, în principal, individualitatea geologică distinctă a Munţilor Călimani, datorată structurii geologice eruptive deosebite, vegetaţia bogată de zâmbru şi jneapăn, în zona alpină şi subalpină, existenţa habitatului cocoşului de mesteacăn, precum şi valoarea peisagistică deosebită a zonei, cu circuri suspendate pe marginea craterului vulcanic, relief variat cu abrupturi (Faţa Gardului), coloane grupate (Cei 12 Apostoli ) şi creste dantelate (Pietrele Roşii).

Parcul este, de fapt, o zonă montană 'amprentată' de diverse forme de relief, precum Pietrosul Călimanului, cu cei 2.100 de metri înălţime ai săi, Muntele Răchitiş (2.021 m), Muntele Harghita (1.800 m), Muntele Lucaciu (1.778 m), Muntele Gurghiu (1.776 m), Muntele 12 Apostoli (1.760 m) şi Muntele Ciomatu (1.301 m). Parcul Naţional Călimani este recunoscut şi pentru faptul că include în aria sa protejată cel mai mare crater vulcanic din România, cu un diametru de circa 10 kilometri.

Cele peste 24.000 de hectare ale Parcului devin monument al naturii, în mod oficial, odată cu adoptarea Legii nr. 5 din anul 2000, iar trei ani mai târziu frumuseţile Călimanului intră sub titulatura de arie protejată administrată în special pentru protejarea ecosistemelor şi pentru recreere. Din 2004, prin acordul Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului de la acea vreme, Regia Naţională a Pădurilor - RNP Romsilva preia frâiele locului, fiind instituţia care, prin Direcţia Silvică Suceava, devine administratorul rezervaţiei naturale.

Conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată prin Legea 49/2011, Parcul Naţional Călimani corespunde categoriei II a Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii (IUCN) - Parc Naţional: arie protejată, administrată în special pentru protecţia ecosistemelor şi pentru recreere.

Priorităţile celor care au preluat destinele locului au ţintit, încă de la început, conservarea biodiversităţii florei şi faunei, păstrarea unui cadru geografic natural, dar şi a habitatelor naturale. Cu timpul, resursele naturale ale zonei au intrat într-un circuit turistic firesc, însă această dezvoltare durabilă nu a trebuit să contravină obiectivului de conservare stabilit prin planul de management al parcului. De altfel, administratorii Parcului Natural Călimani menţionează, în descrierea postată pe propria pagină de Internet a sitului protejat, că 'se vor crea condiţii pentru desfăşurarea de activităţi educaţionale, de cercetare ştiinţifică şi recreere', iar 'pentru proprietarii terenurilor din parc, localnici, sunt permise activităţi tradiţionale cu acordul APNC'.

La acest moment, responsabili pentru bunul mers al lucrurilor în zona parcului sunt: un director, o persoană delegată cu conştientizarea publică şi cu relaţiile cu comunităţile, un economist, un informatician, un biolog, o persoană ale cărei activităţi se rezumă la paza parcului, precum şi nouă agenţi de teren.

Pe fundalul acestor informaţii trebuie amintite cel trei mari zone care se întind pe suprafaţa Parcului Naţional Călimani, respectiv: Rezervaţia Ştiinţifică de Jnepeniş (384,2 hectare), în care specia de pin Pinus cembra tronează majestuos, apoi Rezervaţia Lacul Iezer din Călimani (322 hectare) şi, nu în ultimul rând, Rezervaţia geologică 12 Apostoli (200 hectare).

Biodiversitatea la nivelul Parcului Naţional Călimani, conform literaturii de specialitate şi a inventarierilor efectuate, este remarcabilă şi menţionează prezenţa a 89 de specii de licheni, 813 specii de plante, 422 de specii de nevertebrate, 110 specii de păsări, 35 de specii de vertebrate (fără păsări), ceea ce conferă un cadru larg pentru cercetare. Tipurile de păduri predominante sunt reprezentate de arborete natural-fundamentale din categoria amestecurilor de răşinoase cu fag cu floră de mull, amestec de răşinoase cu fag pe soluri scheletice, molidişuri cu Vaccinium Myrtillus şi Oxalis acetosella. Vegetaţia forestieră de limită altitudinală, constituită din arborete naturale de zâmbru - Pinus cembra în amestec cu molid şi jneapăn, este foarte rară în România şi în Europa.

Palma lui Pintea şi comorile ascunse din peşteri
Cursul vieţii în Călimani nu a fost dintotdeauna tihnit şi armonios. Încă din vremuri străvechi, istoria şi-a lăsat amprenta la faţa locului. Pădurile Călimanului de azi au fost, odinioară, meleagurile de ascunziş şi rebeliune ale haiducilor, dacă e să urmăm firul istoriei mai mult sau mai puţin scrise. Haiduci precum Pohonţu, Pleşca, Miu sau Haralambie Niculiţă, alături de mult mai celebrul Pintea, şi-au mânat caii pe cărările din Călimani şi au ales, astfel, să devină parte din istoria locului. De altfel, în Călimani, apa rece ca gheaţa izvorăşte fără încetare din Izvorul lui Pintea, iar semnul 'Palma lui Pintea', încrustat în stânca de la Apa Rece, aminteşte tot de cel mai vestit haiduc al vremurilor demult apuse.

Alte istorisiri amintesc de fenomene magice ce datează încă din timpul dacilor, dar care, în zilele noastre, au fost transpuse şi demitizate în evenimente anuale organizate, în special, în timpul solstiţiului de vară. Aşa au luat naştere urcările pe munte şi manifestările ceremoniale, botezate de localnici"Moşii de la Călimani" sau "Moşii de Sânpetru". Aceste ceremonii au în prim plan străvechiul cult dacic al soarelui, bradului şi focului. De asemenea, cultul moşilor şi strămoşilor a devenit simbolistic şi actual la sărbătoarea celor 12 Apostoli, devenită între timp "Nedeea din Călimani'. Aşa se face că, în fiecare an, pe 29 iunie, locuitorii din zonele învecinate Călimanului pornesc pe poteci tematice spre Vf. Lucaciu la "marea întâlnire', unde, spre seară, focul sacru desparte mulţimea de divinitate şi purifică ofrandele aduse sufletelor celor trecuţi în nefiinţă. Este momentul în care, într-o linişte spartă doar de trosnetul jarului, cei strânşi la sărbătoare scot la iveală poveşti, cântă şi, într-un final, se prind în joc pe culmile Călimanului.

Felul în care istoricii descriu populaţia din jurul Călimanului ne arată faptul că aceasta a evoluat diferit, "fiind separată la un moment dat de graniţa a trei provincii: Ardealul, Bucovina şi Moldova'.

Alte evenimente care însoţesc călătorul pe drumul Călimanului şi fac din această zonă una specială sunt: Alaiul de pe Munţii Bârgăului, Măsura Oilor, Ziua Eroilor, Târgul Rusaliilor, Festivalul Bujorului de Munte, Târgul cireşelor, Târgul Băilor, Zilele Monorului şi Coborâtul Oilor din Călimani.

Peisaje de poveste în inima Călimanilor
Ecourile apelor care străbat în lung şi-n lat zona Parcului Naţional Căliman sporesc, paradoxal, senzaţia de linişte interioară pe care, în fiecare moment, natura o oferă fiecăruia dintre noi. Explozia de verde, roşu sau galben, pigmentată cu albastrul unui cer mai clar ca niciodată şi cu un maroniu aproape arămiu al zonelor de pământ afânat în care florile îşi etalează elegant micile pălării de petale, face parte din tablou real pe care România îl oferă încă la fiecare centimetru de natură. E suficient să deschizi ochii în faţa unei cărţi poştale sau unei fotografii în care culmile Călimanului se dezvăluie majestuos şi intri automat (şi cu ceva imaginaţie) într-o lume mirifică în care aerul curat şi liniştea fac legea.

Parcul Naţional Călimani strânge, laolaltă, în portofoliul său de natură, numeroase atracţii pentru turiştii de pretutindeni. Una dintre piesele de rezistenţă este, fără doar şi poate, Rezervaţia naturală 12 Apostoli, un loc de poveste împrejmuit de culmi atent sculptate de timp: Moaul, Mareaal, Godzila, Guater, Ramses, Dragonii...

La nici jumătate de kilometru de intersecţia cu pârâul Tihu şi în amonte de pârâul Umed se înalţă zgomotoasa cascadă Tihu, a cărei apă loveşte cu putere pietrele de la aproximativ 8 metri înălţime.

Nu mai departe de poalele vârful muntos Răchitiş (2.021 metri) se întinde Rezervaţia Iezerul Călimanului, arie protejată, de interes naţional, inclusă în Parcul Naţional Călimani, situată în judeţul Harghita, pe teritoriul administrativ al oraşului Topliţa. Pe cele 322 de hectare ale rezervaţiei regăsim Lacul Iezerul Călimanilor, dar şi zona din împrejurimi, bogată în arbuşti de jneapăn (Pinus mugo) sau ienupăr (din genul Juniperus sibirica). Tot aici, se dezvoltă într-un mediu prielnic bujorul de munte (Rhododendron), alături de specii de mamifere, păsări, insecte, reptile şi batracieni, specifice Carpaţilor Orientali.

Un alt punct de atracţie este Negoiul Unguresc-Pietrosul, o creastă cu relief alpin, practic cea mai înaltă şi spectaculoasă parte a Călimanului, în care Vf. Pietrosul (2.100 m) şi Negoiu Unguresc (2.081 m) sunt în prim plan.

Nu doar semeţele muntoase reprezintă piatra de temelie a Parcului. Împrejmuite cu grijă şi ferite de vânturile reci şi aspre ale iernii, păşunile întinse oferă un spectacol unic, atât în sezonul alb, cât şi în cel pastelat al lunilor de primăvară-vară-toamnă. Traseele montane abundă de ecosisteme felurite, de la păduri de fag şi molid până la câmpii joase, dar şi înalte.

În zona Călimanului, zăpada domină peisajul aproape şapte luni pe an, primii fulgi de nea acoperind terenurile în luna noiembrie, iar ultima suflare a iernii fiind simţită în aprilie-mai.

Natura din Parcul Naţional Călimani nu putea fi armonioasă fără fauna extrem de bogată şi diversă, în care 'regele pădurii', din punct de vedere al staturii, este, de departe, ursul (specia Ursus arctos L.). Lupul, râsul, jderul, bursucul, vidra şi pisica sălbatică completează lista vieţuitoarelor care asigură vârful piramidei trofice sau mai bine zis echipa prădătorilor specializaţi. Spectacolul zoologic al zonei este completat de căprioare, cerbi, mistreţi, pârşul comun, pârşul de alun, şoarecele de pădure, chiţcanul de munte, liliacul urecheat brun şi liliacul bicolor.

Din văzduh urcă şi coboară cu viteze ameţitoare cel mai numeros număr de specii de păsări dintre toate vertebratele şi care acoperă principalele tipurile de habitate din parc: brumăriţa alpină, codroşul, corbul, vinderelul, pietrarul, codobatura albă şi cenuşie, potârnichile, pitulicea, mierla gulerată, pantaruşul, macaleandrul, faşa de pădure, brumăriţa de pădure, eretele vânăt, şoimul călător, uliul porumbar, acvila ţipătoare mică şi şorecarul comun.

La sol "evoluează' cocoşul de munte şi cocoşul de mesteacăn, precum şi specii din familia reptilelor, ca: vipera, şarpele de alun, şopârla cenuşie, şopârla de munte şi năpârca, iar în ochiurile de apă apar, odată cu topirea zăpezii, tritonii şi broscuţele fără coadă, în timp ce printre desişurile ierboase îşi duce traiul silenţioasa salamandră.

Drumurile Călimanului...
Călătoria în natura protejată înseamnă, însă, atât o responsabilitate pentru cel care calcă pe potecile muntelui, cât şi pentru cel care se ocupă de destinele zonei. Pentru Parcul Naţional Călimani, investiţia în întreţinere şi conservare se menţine atât cu fonduri europene, cât şi cu veniturile bugetare sau cele provenite din taxele percepute pentru servicii turistice de echitaţie sau ghidare de grupuri.

Potrivit informaţiilor publicate pe portalul calimani.ro, pentru un grup de trei persoane, tariful este de 22 de euro (cu ghid inclus), iar pentru fiecare persoană în plus, dar nu mai mult de 8, se adaugă câte 3 euro. O călătorie prin munţi cu calul, timp de o zi, spre Rezervaţia 12 Apostoli, ajunge la 140 de lei, iar pentru o excursie călare de trei zile pe creasta vulcanică din Munţii Călimani, doritorii trebuie să scoată din buzunar 420 de lei.

Peisajele unice şi impresionante, generate de structura geomorfologică specifică munţilor vulcanici, existenţa pădurilor de molid virgine şi cvasivirgine de vârstă seculară şi secţiunea prin conul vulcanic Negoiu Românesc, rezultat al activităţilor miniere de suprafaţă din perioada 1970 - 1994, reprezintă o reală atracţie a zonei.

"În contextul dezvoltării turistice actuale, ariile protejate devin mai atractive pentru grupuri tot mai numeroase de turişti. Parcul Naţional Călimani, ca masiv montan în care turismul este practicat încă dinaintea dobândirii acestui statut, se înscrie în aceeaşi tendinţă, fapt pentru care, în vederea dezvoltării unui turism ecologic, administraţia acestuia îşi propune să vină în întâmpinarea cererii turistice în continuă creştere cu programe turistice specifice, cu măsuri clare de organizare şi control a fenomenului turistic actual şi planificare a obiectivelor de perspectivă', susţine Basarab Bîrlădeanu, directorul Parcului Naţional Călimani.

În plus, dată fiind valoarea bogăţiilor naturale de pe cuprinsul Parcului Naţional Călimani (3 rezervaţii naturale, floră şi faună deosebită), dar şi variantele multiple de acces în Călimani, responsabilii parcului îşi propun organizarea fluxului turistic, astfel încât să existe o îmbinare perfectă a întregii activităţi turistice cu obiectivele de conservare a naturii.

În elaborarea strategiei de management a vizitatorilor, "Administraţia Parcului Naţional Călimani acordă un rol la fel de important şi resurselor turistice aflate în sfera comunităţilor adiacente ce interacţionează cu parcul şi îşi propune să ajute la promovarea şi susţinerea acestora, prin realizarea unui plan cu o viziune unitară şi cu măsuri care să permită o dezvoltare complementară a diferitelor tipuri de turism', potrivit lui Bârlădeanu.

Cât priveşte derularea de proiecte cu fonduri europene, directorul Parcului Naţional Călimani a menţionat, pentru AGERPRES, că valoarea însumată a acestora totalizează aproximativ de 6,324 milioane lei, împărţită procentual astfel: dotări - 15%; infrastructură de vizitare - 37%; cartare, inventariere specii şi habitate de interes comunitar - 32%, respectiv informare conştientizare - 16% .

"În vederea completării valorilor aprobate, Administraţia Parcului a implementat sau a fost beneficiar al proiectelor cu finanţare externă, care au vizat reducerea efortului financiar al Regiei Naţionale a Pădurilor-Romsilva, promovarea ariei protejate, dezvoltarea infrastructurii şi îmbunătăţirea dotărilor, efectuarea unor activităţi cuprinse în Planul de management', a spus şeful Parcului Călimani.

Totodată, pe viitor, odată cu acordarea unor noi finanţări pentru mediu din partea Uniunii Europene, Administraţia Parcului Naţional Călimani îşi propune implementarea de proiecte care să asigure realizarea unui plan de management integrat pentru toate ariile naturale protejate care se suprapun pe suprafaţa Parcului Naţional Călimani şi pe care le are în administrare, monitorizarea speciilor şi habitatelor de interes comunitar, dezvoltarea infrastructurii de vizitare şi promovarea ariei protejate, asigurarea condiţiilor de desfăşurare a activităţilor specifice.

În ceea ce priveşte bugetul anual alocat de RNP - Romsilva pentru Parcul Naţional Călimani, acesta se situează, în 2015, la 910.000 lei, sumă necesară administrării în bune condiţii a ariei naturale protejate. Bugetul necesar, conform Planului de Management aprobat prin HG/1035/2011, este de 2.565.000 lei/an.

Interacţiunea armonioasă a omului cu natura rămâne, în continuare, una dintre preocupările celor care se ocupă de destinele zonelor protejate ale naturii, multe dintre ele nedescoperite. Peisajele mirifice şi familiile de specii care îşi duc existenţa în fiecare zi în locurile de poveste sunt atuuri pe care România nu trebuie să le scape printre degete şi de care trebuie să profite la maximum în mod durabil şi printr-un management sustenabil. AGERPRES/(AS - autori: Mariana Nica, Daniel Badea, editor: Oana Tilică)