Cluj-Napoca, 26 aug /Agerpres/ - Parcurile industriale pot reprezenta motorul de creştere economică şi de dezvoltare pe multiple planuri a unei zone, aşa cum se întâmplă de câţiva ani şi în cazul Clujului.
Privite la început cu multe rezerve de decidenţi, parcurile industriale clujene - trei funcţionale şi unul în stadiul de execuţie - constituie centre pe lângă care se dezvoltă diverse ramuri economice, care sunt generatoare de fonduri importante pentru buget şi care creează multe locuri de muncă.
Aflate în stadiul de idee în anul 2000, parcurile industriale clujene au înregistrat o adevărată explozie de dezvoltare începând cu anul 2006, când a venit firma americană Emerson, iar apogeul până acum a fost atins începând cu un an mai târziu, când a fost semnat contractul cu liderul mondial de la acea dată în producţia de telefoane, compania finlandeză Nokia, care deţinea peste 45% din piaţa mondială de profil. În cei cinci ani în care a funcţionat în Parcul Industrial Tetarom 3 de la Jucu, Nokia a virat la bugetul consolidat de stat al României circa 45 de milioane de euro. Printre altele, Nokia a însemnat 30% din produsul intern brut (PIB) al judeţului Cluj şi 1,1% din PIB-ul României. În plus, au fost create foarte multe locuri de muncă şi investiţia Nokia de la Jucu a fost un semnal pentru atragerea în zonă a altor investitori importanţi.
Directorul general al Tetarom SA - firmă care administrează cele patru parcuri industriale clujene cu acelaşi nume - Viorel Găvrea, a declarat, pentru AGERPRES, că viteza cu care Nokia a deschis fabrica de la Jucu a fost uimitoare şi că investiţia a însemnat foarte mult pentru Cluj şi pentru România.
'A fost un şoc pentru toţi că Nokia, în noiembrie 2011, avea 5.000 de oameni. Dezvoltarea pe orizontală era de trei ori mai mare, aşa spune teoria. Deci erau vreo 15.000 de oameni care toţi lucrau sau conlucrau la afacerea Nokia. Puţină lume ştie că Nokia a reprezentat 1,1% din PIB-ul României şi 30% din PIB-ul judeţului Cluj. Nici astăzi judeţul nu şi-a revenit, n-a ajuns la cifrele acelea. În cei cinci ani cât a stat aici, Nokia a plătit circa 40 de milioane de euro la bugetul consolidat al statului. E o cifră', apreciază Viorel Găvrea.
El îşi aminteşte şi de începuturile negocierilor cu compania finlandeză, care de asemenea s-au derulat foarte repede, dar cu multe emoţii pentru partea română.
'Am fost contactaţi în 2006, prin iulie-august, de cei de la Nokia din Ungaria, de la Komarom. Acolo nu mai aveau spaţiu să se extindă. Atunci Nokia avea peste 45% din piaţa mondială. Uriaş. Aproximativ două luni am tot discutat cu ei, pentru terenuri, locaţia potrivită etc. Făceam tot timpul vorbire de vreo 100 ha şi nu găseam. Brusc s-au întrerupt toate discuţiile, nu ne mai răspundeau la mail. Apoi, înainte de Crăciun, în 2006, era prin 21 decembrie, am fost la preşedintele Marius Nicoară şi i-am dat vestea că mi-a scris un vicepreşedinte de la Nokia dacă îi primim. A urmat o nebunie întreagă. Au venit imediat, prin 10 ianuarie, am negociat teribil şi la Cluj, şi la Viena, şi la Bucureşti şi undeva în martie am semnat contractul. A fost o negociere ultra rapidă. Apoi şi-au făcut Nokia România, s-au făcut demersurile pentru teren, am ales terenul, de fapt ei l-au ales, a fost o întreagă poveste, după care am început să construim în paralel - infrastructura noi, pentru că era o mlaştină acolo, fabrica ei. Au început să construiască la 1 august 2007 şi în 11 februarie 2008 au produs primul telefon, pe care îl am la mine în birou. O viteză incredibilă. Din păcate, după fix cinci ani au plecat. Au vândut toată facilitatea de acolo - clădiri, teren, infrastructură - la DeLonghi, care fac şi ei o treabă excepţională. DeLonghi a extins structura de acolo, au mai construit două clădiri, dar nu au 5.000 de oameni', spune, cu regret, Viorel Găvrea.
Succesul din ultimii ani al parcurilor industriale clujene a fost precedat la începuturi de multă muncă, inclusiv muncă de convingere. Pe câţiva consilieri judeţeni i-a convins într-o vizită în Ungaria, când aceştia au aflat că 70% din cifra de afaceri a unui judeţ de acolo provine din parcurile industriale.
'Uşor nu a fost la început. În 2000 a încolţit ideea în capul meu, atunci am propus-o conducerii CJ Cluj, era domnu Ioan Rus preşedinte, actualul ministru. Eu am mers pregătit la el şi i-am povestit de idee, a fost foarte simplu, foarte repede a înţeles. Dânsul a stat doar şase luni preşedinte, a preluat Şerban Graţian, care, la fel, foarte repede a înţeles şi am avut toată susţinerea. De atunci şi până astăzi am avut toată susţinerea şi de la administraţia judeţeană, şi locală. Toţi au înţeles că este foarte important. Dar a fost foarte greu la început, până am lămurit conducerea CJ, consilierii judeţeni etc', îşi aminteşte Viorel Găvrea.
El povesteşte şi despre prima mare firmă care a venit la Cluj, Emerson, în 2006, când a început de fapt dezvoltarea spectaculoasă a parcurilor industriale clujene.
'E mai mult un parc tehnologic decât un parc industrial acolo, absolut impresionant ce fac. Valoarea adăugată este foarte mare. Din câte ştiu, au circa 2.500 de angajaţi, dintre care peste 1.500 sunt cu studii superioare. A venit o mare delegaţie, era în căutarea unui teren într-un parc industrial în România. Ei vizau platforma CUG, dar nu le-a plăcut ce au văzut acolo, era poluare, clădiri vechi, nepotrivite. Erau 11 americani cu un vicepreşedinte al companiei, eram la CJ, şi pe partea de Europa era domnul George Varmuza, care are şi acum sediul în Slovacia. Mi-amintesc că vicepreşedintele corporaţiei Emerson a pus o mână pe umărul meu, o mână pe umărul lui George şi a zis: 'George, this is your man'. A zis să mergem în teren, veniţi şi-mi spuneţi dacă v-aţi înţeles şi dacă lucrurile sunt în regulă, purcedem la discuţii pe contract. Am plecat cu George, acolo era un teren semi-mlăştinos, un câmp nefolosit, la capătul Clujului. Eram cu cizme în picioare. George l-a văzut şi a zis 'Viorele, e ok'. A mai zis în glumă: 'am încurcat-o, că de acum toată responsabilitatea e pe noi'. A venit şi restul delegaţiei la teren şi acolo s-a bătut palma', continuă Viorel Găvrea.
Potrivit acestuia, cu toate greutăţile şi opintelile de început, efortul a meritat şi parcurile industriale clujene sunt un succes, ele situându-se pe locul al doilea în ţară, după zona Bucureşti-Prahova.
'Da, clar sunt un succes. Doar ca exemplu, la început nu găseam teren, întrebam primarii din jurul Clujului şi spuneau că nu au. Văzând succesul parcurilor industriale, acum am oferte de terenuri foarte mari, fiindcă lumea îşi imaginează că dacă pui o tablă undeva pe 20 ha pe care scrii Tetarom s-a rezolvat problema. Acum, cu oferta de teren pe care o avem, am mai putea să facem vreo cinci parcuri industriale. Ne aşteptăm să vină şi alte firme mari, dar mi-e cam frică de ele, mai bine mai mici şi mai multe. Ne ajută că a fost Nokia aici, fiindcă toţi ştiu că Nokia nu se duce undeva pe un deal, ci unde există infrastructură ultra modernă', mai spune Viorel Găvrea.
Că parcurile industriale clujene reprezintă un succes este un fapt acceptat de toată lumea. Vicepreşedintele CJ Cluj cu atribuţii delegate de preşedinte, Vakar Istvan, a declarat, pentru AGERPRES, că miza acestor parcuri industriale sunt în special locurile de muncă.
'Absolut, sunt un succes. Parcurile industriale Tetarom sunt motorul economic de bază al CJ Cluj, deoarece în politica generală de administraţie pe care o aplicăm sunt creatoare de locuri de muncă. Am avut experienţa - atât pozitivă, cât şi negativă - a parcului industrial Nokia, dar acele investiţii au rămas după plecarea Nokia, s-au preluat de alte firme. În continuare se creează foarte multe locuri de muncă şi chiar dacă mirajul Nokia este trecut, atrage în continuare investitori. Vin investitori puternici, se creează locuri de muncă, inclusiv în industrii novative, cum este parcul Emerson, Parcul industrial Tetarom 2, care este în exclusivitate ocupat de firma americană. Chiar luna trecută s-a făcut inaugurarea unei măriri a fabricii şi ei preconizează în continuare creştere, prin urmare creare de locuri de muncă şi beneficii aduse municipiului şi judeţului. În parcul Tetarom 3 Jucu avem firma Bosch, avem DeLonghi, mai sunt mai multe firme, poate un pic mai mici ca putere economică şi notorietate, dar foarte importante', a menţionat Vakar Istvan.
Părerea sa este împărtăşită şi de liderul grupului PSD din CJ Cluj, Remus Lăpuşan. Acesta a declarat pentru AGERPRES că parcurile industriale sunt cea mai de succes investiţie a CJ Cluj şi că există şi alte firme importante interesate de investiţii în zonă, dar că numele acestora nu pot fi făcute publice deocamdată.
'Din punctul meu de vedere, proiectele legate de parcurile industriale ale Clujului, parcurile industriale Tetarom, reprezintă cea mai de succes investiţie a CJ Cluj. Sunt câteva mii de locuri de muncă în cele trei parcuri industriale. În acest moment sunt două programe pe fonduri europene, în Tetarom 4 şi Tetarom 1, care o să aducă de asemenea multe locuri de muncă pentru zona municipiului Cluj-Napoca. Sunt discuţii şi cu alţi investitori care o să vină probabil să investească, dar negocierile sunt confidenţiale, nu poate să spună nimeni cine o să vină, pentru că există nişte condiţii în care se negociază. În Tetarom 3 există o continuă muncă în ceea ce priveşte atragerea de investitori şi dezvoltarea pe ceea ce înseamnă infrastructură. La început a fost o perioadă de pionerat, dar pe măsură ce timpul a trecut şi lucrurile au evoluat au fost succese care din punctul meu de vedere sunt destul de însemnate. De la Nokia, care chiar dacă a plecat, până la urmă a fost înlocuită investiţia respectivă de către cei de la Bosch şi DeLonghi. Bosch dezvoltă o fabrică de înaltă performanţă pentru tot ceea ce înseamnă Europa de Est. Sunt foarte multe persoane cu studii superioare care muncesc acolo, sunt investiţii foarte mari şi trebuie să spunem că şi statul român a ajutat foarte mult această investiţie a Bosch, pentru că acolo se acordă şi un ajutor de stat de aproximativ 80 de milioane de lei. Au fost fonduri europene, fonduri de la CJ, fonduri de la bugetul naţional, toată lumea a contribuit pentru ca aceste parcuri industriale să se dezvolte într-un ritm cât mai accelerat şi până la urmă au adus prosperitate pentru Cluj şi pentru regiune', susţine Remus Lăpuşan.
În prezent, Tetarom SA administrează în cele patru parcuri industriale clujene peste 2,8 milioane de metri pătraţi (teren, spaţii de birouri, spaţii de producţie, spaţii logistice), în care funcţionează peste 50 de firme. După plecarea Nokia, printre investitorii actuali de top din cele trei parcuri industriale funcţionale se numără Emerson (motoare electrice, o investiţie de circa 180 de milioane de euro şi peste 2.000 de locuri de muncă), DeLonghi (electrocasnice, circa 32,5 milioane de euro investiţi, peste 700 de locuri de muncă, Bosch (componente auto, 77,4 milioane de euro, peste 350 de locuri de muncă), Karl Heinz Dietrich (logistică, 18 milioane de euro, peste 80 de locuri de muncă), Banca Transilvania (IT - Data Center, circa 10 milioane de euro investiţii, peste 350 locuri de muncă).
La investiţiile locatarilor parcurilor industriale se adaugă investiţiile realizate din bani de la Guvern, Consiliul Judeţean Cluj şi Tetarom, în valoare totală de circa 21 de milioane de euro: Tetarom I - 6 milioane de euro, Tetarom II- 1 milion de euro, Tetarom III- 14 milioane de euro.
'Sunt circa 500 de milioane de euro investiţii totale ale noastre şi ale clienţilor', subliniază Viorel Găvrea.
Pe lângă extinderea parcurilor industriale existente şi crearea celui de al patrulea, în comuna Feleacu - pe 85 de hectare şi cu o investiţie estimată la peste 12 milioane de euro-, provocarea cea mare este înfiinţarea unui parc ştiinţific şi tehnologic, Tetapolis.
'Parcul industrial ca infrastructură de afaceri trebuie să cuprindă astăzi o întreagă infrastructură de utilităţi, drumuri de acces de interior şi exterior rapide, comunicaţii rapide, transport public, pe interior, de la ce înseamnă restaurante, magazine, hoteluri, grădiniţe, creşe, până la incubatoarele de afaceri atât de cunoscute, hale industriale, spaţii de birouri. În România sunt undeva la 52 de parcuri industriale cu titlu obţinut confom legii, iar operaţionale sunt vreo 30. Ceea ce e foarte, foarte grav, nici măcar unul pe judeţ. În timp ce în Ungaria, o ţară jumătate cât România, sunt peste 200 de parcuri operaţionale. Ceea ce ar merita Clujul şi ceea ce ar merita fiecare mare centru universitar din ţară ar fi parcurile ştiinţifice şi tehnologice. Diferenţa este destul de mare între un parc industrial şi un parc ştiinţific şi tehnologic. Universităţile sunt împărţite în Cluj pe toată suprafaţa oraşului şi nu există o integrare la nivel de cercetare pe specializări conexe, ceea ce este inadmisibil. Nu avem o cercetare integrată multidisciplinară, nu avem decât laboratoare, dar care nu lucrează între ele şi sunt şi foarte slab dotate. În capul meu şi al colegilor mei de la Tetarom s-a născut ideea a ceea ce astăzi numim Tetapolis, văzut ca un parc ştiinţific şi tehnologic pe 10-20 de hectare', spune Viorel Găvrea.
Ideea sa şi a colegilor săi s-ar putea să prindă viaţă în viitorul propiat, printr-un proiect finanţat din fonduri europene.
'Nu avem terenul încă, dar sper să-l avem în curând, în aşa fel încât să putem aplica în primăvară la Ministerul Fondurilor Europene pentru un proiect de 50-70 de milioane de euro, care să acopere atât clădiri, cât şi spaţii de recreere, pentru că acolo nu vom duce industrie, nu vom face asamblare de produse industriale, ci laboratoare. Eu am văzut în proiect câte o clădire pentru fiecare mare universitate a Clujului, am văzut cel puţin o clădire unde să fie cercetare, şi inovare, şi transfer tehnologic interdisciplinar, şi integrat, adică toate universităţile să aibă laboratoare comune. Am văzut un mare incubator de afaceri, de fapt un business accelarator, unde să fie cuprinşi toţi paşii în ceea ce înseamnă incubare. În spatele cuvântului incubator se află multă ştiinţă şi multe cunoştinţe, înseamnă studenţi, profesori, încercarea de a dezvolta idei de afaceri, apoi firme de start up făcute de studenţi şi profesori pe care să le vinzi. Ca să putem să ducem la capăt studiile de fezabilitate, proiectul tehnic al unui parc ştiinţific de anvergură mai mică, 10-20 ha, şi o investiţie de 50-70 de milioane de euro din fonduri europene, am avea nevoie de circa 150.000 de euro şi de teren', explică Viorel Găvrea.
El are şi un exemplu de succes de asemenea parc ştiinţific, posibil model, creat în 1992, în Germania, după căderea Zidului Berlinului.
'De exemplu, la Berlin, Adlershof, parc ştiinţific şi tehnologic făcut în 92. Când s-a rupt zidul Berlinului, primarul de atunci s-a trezit cu două aeroporturi, Berlinul de Est, Berlinul de Vest. A adunat consiliul ştiinţific al oraşului Berlin şi a pus înttrebarea: ce facem cu infrastructura moştenită din Berlinul de Est? Doi ani au discutat şi rezultatul e parcul ştiinţific şi tehnologic Adlershof, care are tot ce înseamnă campus universitar, toate universităţile s-au mutat acolo cu excepţia clădirilor rectoratelor, are restaurante, săli de conferinţe, biblioteci, terenuri de sport şi zonă de cercetare uriaşă. E absolut impresionant. Te plimbi cu autobuzul, sunt peste 300 de hectare. Nu ştiu dacă va exista mai ales forţa politică să se facă aşa ceva, dar ar trebui aşa ceva la Cluj', consideră Viorel Găvrea.
De aceeaşi părere este şi Vakar Istvan, care susţine că potenţialul celor peste 100.000 de studenţi clujeni trebuie exploatat mai bine.
'Ca planuri de viitor există şi ieşirea din raza metropolitană cu parcurile industriale şi apropierea de centrele urbane mai mici, care au ajuns în multe cazuri în situaţie de creştere foarte mare a şomajului, mai ales cele care au fost monoindustriale. Luam în considerare şi extinderea şi înmulţirea parcurilor industriale, precum şi ieşirea din zona metropolitană spre alte centre urbane din judeţ. Dar avem cele 10 universităţi în Cluj, avem foarte multă materie cenuşie care poate inova. Pentru aceasta am creat proiectul Tetapolis, în care am atras universităţile şi urmează să-l depunem pe fonduuri europene', afirmă vicepreşedintele cu atribuţii de preşedinte al CJ Cluj. AGERPRES / (A - autor: Marius Septimiu Avram, editor: Marius Frăţilă)