Râmnicu Vâlcea, 12 aug /Agerpres/ - Dacă în Moldova există Odobeşti, iar în Muntenia Dealul Mare, Oltenia are, la rândul ei, o importantă, veche şi de tradiţie zonă viticolă: Drăgăşani. Târgul din sudul Vâlcii, situat unde "soarele iubeşte cel mai mult colinele blânde ale luncii Oltului", trăieşte înconjurat din toate părţile de soiuri de vin premiate în toate colţurile lumii.
Într-un spaţiu relativ restrâns, regiunea viticolă Drăgăşani se extinde în vestul şi spre nordul oraşului Drăgăşani şi se compune din mai multe arii viticole repartizate pe localităţi: Dealul Oltului, Drăgăşani, Călina, Prundeni, Zăvideni, Orleşti şi Scundu, Suteşti, Verdea şi Mitrofani, Creţeni, Nemolu, Aninoasa şi Olteanca.
"Podgoria Drăgăşani are o tradiţie de peste 500 de ani. Printre proprietăţi figurau viile Banului Buzescu, Banului Ghica, Clucereasa. Principii Bibescu şi Ştirbei, ca şi multe alte vechi familii nobiliare, au posedat, de asemenea, vii cu renume în plaiurile amintite. O primă vie americană altoită s-a plantat la Bărăţia, în anul 1895, de prefectul de Vâlcea de atunci, D-tru Ghe. Simulescu, din îndemnul lui Ioan C. Brătianu, care i-a adus şi câteva pulverizatoare Vermorel pentru stropitul contra manei, după ce făcuseră dovada la Florica (Muscel) că dau rezultate bune", spune Gheorghe Iordache, fost primar al oraşului viilor şi unul dintre cei mai mari viticultori din zonă.
Conform acestuia, ampelograful francez J. Roy Chevier, vorbind despre podgoriile din trecut ale ţării noastre, precizează că aici posedau vii de frunte domnitorii, boierimea şi mănăstirile, făcând vinuri bune, pentru masă şi pentru export. J. Roy Chevier mai spune că "vinul de Crâmpoşie din Drăgăşani a fost încercat pentru şampanizare la Stuttgart de către N. Benger, dând cele mai fericite rezultate".
Vinurile de Drăgăşani au fost premiate în Franţa, unde chimistul german dr. C. Bischof, membru al juriului, analizându-le, le-a calificat astfel: "Vinul alb românesc este un vin normal, excelent, care trebuie considerat ca un vin curat, natural. Vinul roşu, se arată în toate normele esenţiale ale analizei, de aceeaşi calitate ca şi vinurile roşii franceze, mai cu seamă cu vinurile de Bordeaux şi cu vinurile roşii cele mai bune".
Vinurile au fost apreciate din nou cu ocazia Expoziţiei Universale de la Paris din anul 1900, când au primit medalii, printre alţii, I.C. Brătianu pentru vinuri albe, roşii şi tămâioase din recoltele 1886 şi 1889 şi M.C. Danaricu pentru tămâioasă şi vin alb de Drăgăşani, recolta 1890 şi 1896.
Începuturile industrializării vinului îl au ca iniţiator pe Joseph Condemine, negustor francez care exporta în Franţa lemn de stejar pentru butoaie. Acesta s-a stabilit în 1846 la Drăgăşani şi, la 4 martie 1849, a elaborat statutul unei societăţi anonime cu denumirea de "Compania de inologie" (oenologie) având ca obiect "negoţul cu vinuri" pe teritoriul Ţării Româneşti, cu sediul la Drăgăşani. Printre deţinătorii de acţiuni figurau domnitorul Barbu Ştirbei, boierii Ioan Filipinescu, Ioan Otetelişanu, Constantin Şuţu, Bengescu şi câţiva francezi, printre care Labouret (căsătorit cu una dintre fiicele lui Condemine, Fairon).
În 1936, la Drăgăşani, s-a înfiinţat cea mai veche staţiune viticolă din România, aflată în subordinea Ministerului Agriculturii. Printre soiurile de vin create de Staţiunea Viticolă, în cei peste 80 de de ani de activitate, pot fi menţionate soiuri pentru struguri de masă cu coacere timpurie, prezente şi recunoscute pe plan naţional şi internaţional, Azur, Călina, Crâmpoşie selecţionată, Vilarom, Novac, Negru de Drăgăşani, Alutus, precum şi selecţii clonale - Sauvignon 62, Tămâioasă românească 104, Cabernet Sauvignon 7.
Naţionalizarea, din fericire, nu a afectat soiurile de vin, dar a făcut mult rău proprietarilor. Printre cei care au pierdut totul a fost prinţesa Maria Ştirbei, care moştenea cel mai mare domeniu viticol din ţară. Acesta a intrat în proprietatea IAS Drăgăşani. Dar, paradoxal, comuniştii au respectat industria viticolă şi au preferat să aducă specialişti la acest IAS şi la staţiunea de cercetare.
"După 1990, industria vinului din Drăgăşani intrase în declin, mai rău era că oamenii, recuperând pământul, au început să scoată viile nobile şi în locul lor să pună porumb", subliniază Cristian Nedelcu, actualul primar al municipiului Drăgăşani.
Aproape 10 ani a durat acest dezastru, spune el, dar odată cu legea retrocedărilor, urmaşii celor care deţinuseră podgorii celebre au reuşit să reintre în posesia lor şi să reînvie tradiţia viticolă.
În 2001, viile şi crama Ştirbei au fost restituite moştenitorilor de drept. Baroana Ileana Kripp, nepoata prinţesei Ştirbei, în dorinţa de a face să renască această tradiţie a familiei, împreună cu soţul ei, a reînnoit viile şi a dotat crama cu tehnologie modernă, cu scopul de a îmbunătăţi performanţa procesului de vinificare şi de a oferi clienţilor vinuri de cea mai bună calitate din Domeniile Ştirbei din Drăgăşani.
Alături de podgoriile Ştirbei, în Drăgăşani există Casa de vinuri Isărescu, Cramele Iordache sau Cramele Avincis (ale lui Valeriu Stoica).
"Alura nobiliară a vinurilor de Drăgăşani vinde bine vinurile. În lumea modernă şi globalizată, distincţia nobiliară asociată unor bunuri comune este un element de marketing deloc neglijabil", spune Nedelcu.
În prezent, potrivit datelor statistice, Crâmpoşia de Drăgăşani se vinde bine în Austria şi în Franţa, iar tămâioasa românească de Drăgăşani este cel mai bine vândut vin al podgoriei în Franţa. Pe piaţa franceză, vinurile de Drăgăşani sunt socotite - cel puţin ca preţ - de nivel mediu. Se vând cu 11-12 euro.
Pe Dealul Viilor, potrivit specialiştilor, asemănător regiunii Toscana, primăria a demarat un proiect de turism de nişă. Drumul viei şi vinului va trece prin aproape 300 de hectare de viţă de vie şi va uni patru crame. Întreaga promovare a fost făcută cu bani de la Guvern şi fonduri europene. În drumul viei şi vinului vor fi investiţi 5 milioane de lei, iar un milion de euro a fost deja folosit pentru refacerea unui muzeu unic, al viei şi vinului, care va deveni o altă atracţie turistică a zonei.
"Pentru Drăgăşani, cea mai mare provocare o reprezintă, aşadar, promovarea turismului viticol în stil occidental. În contextul actual, turismul viticol reprezintă pentru Drăgăşani o necesitate, deci are caracter imperativ. Drăgăşaniul are potenţialul francezilor, italienilor, spaniolilor. Bunăstarea Drăgăşaniului depinde în cea mai mare măsură de dezvoltarea acestuia din punct de vedere economic", este de părere edilul din Drăgăşani.
Proprietarii de crame şi-au construit pensiuni şi aşteaptă turiştii, care vor să respire aroma de poveste a vinului nobil de Drăgăşani, la o plimbare prin vie, la cules, la făcutul şi la degustatul minunatei licori. AGERPRES/(AS - autor: Liviu Popescu, editor: Diana Dumitru)
Într-un spaţiu relativ restrâns, regiunea viticolă Drăgăşani se extinde în vestul şi spre nordul oraşului Drăgăşani şi se compune din mai multe arii viticole repartizate pe localităţi: Dealul Oltului, Drăgăşani, Călina, Prundeni, Zăvideni, Orleşti şi Scundu, Suteşti, Verdea şi Mitrofani, Creţeni, Nemolu, Aninoasa şi Olteanca.
"Podgoria Drăgăşani are o tradiţie de peste 500 de ani. Printre proprietăţi figurau viile Banului Buzescu, Banului Ghica, Clucereasa. Principii Bibescu şi Ştirbei, ca şi multe alte vechi familii nobiliare, au posedat, de asemenea, vii cu renume în plaiurile amintite. O primă vie americană altoită s-a plantat la Bărăţia, în anul 1895, de prefectul de Vâlcea de atunci, D-tru Ghe. Simulescu, din îndemnul lui Ioan C. Brătianu, care i-a adus şi câteva pulverizatoare Vermorel pentru stropitul contra manei, după ce făcuseră dovada la Florica (Muscel) că dau rezultate bune", spune Gheorghe Iordache, fost primar al oraşului viilor şi unul dintre cei mai mari viticultori din zonă.
Conform acestuia, ampelograful francez J. Roy Chevier, vorbind despre podgoriile din trecut ale ţării noastre, precizează că aici posedau vii de frunte domnitorii, boierimea şi mănăstirile, făcând vinuri bune, pentru masă şi pentru export. J. Roy Chevier mai spune că "vinul de Crâmpoşie din Drăgăşani a fost încercat pentru şampanizare la Stuttgart de către N. Benger, dând cele mai fericite rezultate".
Vinurile de Drăgăşani au fost premiate în Franţa, unde chimistul german dr. C. Bischof, membru al juriului, analizându-le, le-a calificat astfel: "Vinul alb românesc este un vin normal, excelent, care trebuie considerat ca un vin curat, natural. Vinul roşu, se arată în toate normele esenţiale ale analizei, de aceeaşi calitate ca şi vinurile roşii franceze, mai cu seamă cu vinurile de Bordeaux şi cu vinurile roşii cele mai bune".
Vinurile au fost apreciate din nou cu ocazia Expoziţiei Universale de la Paris din anul 1900, când au primit medalii, printre alţii, I.C. Brătianu pentru vinuri albe, roşii şi tămâioase din recoltele 1886 şi 1889 şi M.C. Danaricu pentru tămâioasă şi vin alb de Drăgăşani, recolta 1890 şi 1896.
Începuturile industrializării vinului îl au ca iniţiator pe Joseph Condemine, negustor francez care exporta în Franţa lemn de stejar pentru butoaie. Acesta s-a stabilit în 1846 la Drăgăşani şi, la 4 martie 1849, a elaborat statutul unei societăţi anonime cu denumirea de "Compania de inologie" (oenologie) având ca obiect "negoţul cu vinuri" pe teritoriul Ţării Româneşti, cu sediul la Drăgăşani. Printre deţinătorii de acţiuni figurau domnitorul Barbu Ştirbei, boierii Ioan Filipinescu, Ioan Otetelişanu, Constantin Şuţu, Bengescu şi câţiva francezi, printre care Labouret (căsătorit cu una dintre fiicele lui Condemine, Fairon).
În 1936, la Drăgăşani, s-a înfiinţat cea mai veche staţiune viticolă din România, aflată în subordinea Ministerului Agriculturii. Printre soiurile de vin create de Staţiunea Viticolă, în cei peste 80 de de ani de activitate, pot fi menţionate soiuri pentru struguri de masă cu coacere timpurie, prezente şi recunoscute pe plan naţional şi internaţional, Azur, Călina, Crâmpoşie selecţionată, Vilarom, Novac, Negru de Drăgăşani, Alutus, precum şi selecţii clonale - Sauvignon 62, Tămâioasă românească 104, Cabernet Sauvignon 7.
Naţionalizarea, din fericire, nu a afectat soiurile de vin, dar a făcut mult rău proprietarilor. Printre cei care au pierdut totul a fost prinţesa Maria Ştirbei, care moştenea cel mai mare domeniu viticol din ţară. Acesta a intrat în proprietatea IAS Drăgăşani. Dar, paradoxal, comuniştii au respectat industria viticolă şi au preferat să aducă specialişti la acest IAS şi la staţiunea de cercetare.
"După 1990, industria vinului din Drăgăşani intrase în declin, mai rău era că oamenii, recuperând pământul, au început să scoată viile nobile şi în locul lor să pună porumb", subliniază Cristian Nedelcu, actualul primar al municipiului Drăgăşani.
Aproape 10 ani a durat acest dezastru, spune el, dar odată cu legea retrocedărilor, urmaşii celor care deţinuseră podgorii celebre au reuşit să reintre în posesia lor şi să reînvie tradiţia viticolă.
În 2001, viile şi crama Ştirbei au fost restituite moştenitorilor de drept. Baroana Ileana Kripp, nepoata prinţesei Ştirbei, în dorinţa de a face să renască această tradiţie a familiei, împreună cu soţul ei, a reînnoit viile şi a dotat crama cu tehnologie modernă, cu scopul de a îmbunătăţi performanţa procesului de vinificare şi de a oferi clienţilor vinuri de cea mai bună calitate din Domeniile Ştirbei din Drăgăşani.
Alături de podgoriile Ştirbei, în Drăgăşani există Casa de vinuri Isărescu, Cramele Iordache sau Cramele Avincis (ale lui Valeriu Stoica).
"Alura nobiliară a vinurilor de Drăgăşani vinde bine vinurile. În lumea modernă şi globalizată, distincţia nobiliară asociată unor bunuri comune este un element de marketing deloc neglijabil", spune Nedelcu.
În prezent, potrivit datelor statistice, Crâmpoşia de Drăgăşani se vinde bine în Austria şi în Franţa, iar tămâioasa românească de Drăgăşani este cel mai bine vândut vin al podgoriei în Franţa. Pe piaţa franceză, vinurile de Drăgăşani sunt socotite - cel puţin ca preţ - de nivel mediu. Se vând cu 11-12 euro.
Pe Dealul Viilor, potrivit specialiştilor, asemănător regiunii Toscana, primăria a demarat un proiect de turism de nişă. Drumul viei şi vinului va trece prin aproape 300 de hectare de viţă de vie şi va uni patru crame. Întreaga promovare a fost făcută cu bani de la Guvern şi fonduri europene. În drumul viei şi vinului vor fi investiţi 5 milioane de lei, iar un milion de euro a fost deja folosit pentru refacerea unui muzeu unic, al viei şi vinului, care va deveni o altă atracţie turistică a zonei.
"Pentru Drăgăşani, cea mai mare provocare o reprezintă, aşadar, promovarea turismului viticol în stil occidental. În contextul actual, turismul viticol reprezintă pentru Drăgăşani o necesitate, deci are caracter imperativ. Drăgăşaniul are potenţialul francezilor, italienilor, spaniolilor. Bunăstarea Drăgăşaniului depinde în cea mai mare măsură de dezvoltarea acestuia din punct de vedere economic", este de părere edilul din Drăgăşani.
Proprietarii de crame şi-au construit pensiuni şi aşteaptă turiştii, care vor să respire aroma de poveste a vinului nobil de Drăgăşani, la o plimbare prin vie, la cules, la făcutul şi la degustatul minunatei licori. AGERPRES/(AS - autor: Liviu Popescu, editor: Diana Dumitru)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.