Societatea Politehnica din România, cea dintâi societate durabilă a inginerilor, a fost întemeiată la 6/18 decembrie 1881, sub preşedinţia colonelului ing. Ştefan Fălcoianu, director general al Căilor Ferate Române care studiase la Paris ingineria şi Şcoala de Stat Major. Fondarea societăţii fusese decisă la 18/30 octombrie 1881, cu ocazia inaugurării, în prezenţa regelui Carol I, a primei căi ferate Buzău-Marăşeşti, proiectată şi realizată în întregime de ingineri români.

Şedinţa inaugurală a societăţii s-a desfăşurat în sala de aşteptare a clasei I din Gara de Nord, în prezenţa a 34 de membri, care l-au desemnat ca preşedinte pe inginerul-inspector general Dimitrie Frunză, fostul director al construcţiei liniei ferate Buzău-Mărăşeşti. Prin decret regal, la 25 ianuarie 1882, Societatea Politehnica a fost recunoscută de utilitate publică, iar prin legea promulgată la 9 martie 1883, a fost declarată persoană juridică, potrivit www.agir.ro.

La înfiinţare, societatea avea 52 de membri, între care profesorii Spiru Haret, Miltiade Tzony, sau coloneii J.Lahovary, N.Dabija, Gheorghiu. La începutul anului 1885, ea număra 135 de membri, pentru ca în 1893, pe când preşedinte era Anghel Saligny, numărul lor să treacă de 400. Inaugurarea localului societăţii a produs o afluenţă de înscrieri, astfel ca la sfârşitul anului 1930 societatea număra 720 de membri, iar în 1940 ajunsese la peste 1000.

Printre personalităţile care au prezidat şi au activat în Societatea Politehnica se numără: Nicolae Dabija, Ştefan Fălcoianu, Dimitrie Frunză Olănescu, I.G. Cantacuzino, Spiridon Yorceanu, Gheorghe I. Duca, Scarlat Varnav, Alexandru Gorcucu, Anghel Saligny, Elie Radu, M.I.Romniceanu, Alexandru Cuţescu, Dimitrie Sturdza, Grigore Cazimir, Teodor Dragu, Niculae P. Ştefănescu, Ion I.C. Brătianu, Vintilă Brătianu, Spiru Haret, Alex Orascu, Constantin Istrati, Gheorghe Ţiţeica, Ion Ionescu, P.Zane, Traian Lalescu, Aurel Vlaicu, Gheorghe Assan.

În 1918, în anul Marii Uniri, a fost înfiinţată, la Iaşi, Asociaţia Generală a Inginerilor din România (AGIR) care şi-a desfăşurat activitatea în paralel, cu Societatea Politehnica, până în 1949, când au fuzionat, sub denumirea de Asociaţia Ştiinţifică a Tehnicienilor, denumită, ulterior, Asociaţia Ştiinţifică a Inginerilor şi Tehnicienilor (1951-1962) şi Consiliul Naţional al Inginerilor şi Tehnicienilor (până în dec. 1989), potrivit www.agir.ro.

Asociaţia Generală a Inginerilor din România (AGIR) a reapărut pe scena societăţii civile româneşti după decembrie 1989, fiind legal recunoscută pe 13 ianuarie 1990. În prezent AGIR are sucursale în majoritatea judeţelor, este membru fondator sau are protocoale de colaborare cu numeroase componente ale societăţii civile în domeniul calităţii, standardizării, dezvoltării economice, conservării resurselor naţionale şi energiei. AGERPRES/(Documentare - Cerasela Bădiţă, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.jurnalspiritual.eu