COD GALBEN: 23-04-2021 ora 15 Intre 15:50 si 19:00 se va semnala intensificări ale vântului cu viteze la rafală de 55...60 km/h in Județul Olt, Județul Dolj, Județul Mehedinţi;

Vezi mai mult
Vezi mai putin

Urmareste

Modifică dimensiunea fontului:

Artist exigent cu sine şi cu lucrările sale, Gheorghe Anghel a produs o operă relativ restrânsă, notează "Dicţionarul sculptorilor din România".

În arta românească, s-a făcut cunoscut pe neaşteptate, cu ocazia primei sale expoziţii bucureştene, în 1943, când a expus sculpturi în lut ars, "de un primitivism goticizant, înfăţişând siluete văzute frontal, de o verticalitate rigidă, dar şi portrete de un clasicism neacademic, de o adâncă vibraţie umană", potrivit sursei citate.

S-a născut la 22 august 1904, la Turnu Severin.

A fost student neînmatriculat la clasa lui Dimitrie Paciurea, la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti. Între anii 1924-1937, Gheorghe Anghel a trăit la Paris. Aici a frecventat atelierul lui Antoine Injalbert, la École Nationale des Beaux-Arts şi, pentru o foarte scurtă perioadă, atelierul lui Constantin Brâncuşi, cu care însă nu se înţelegea; a lucrat în atelierul antreprenorului de sculptură Minazzoli (1925-1928) şi sculptură decorativă în atelierul arhitectului bucureştean Alexandru Delanof, stabilit la Paris.

Din punct de vedere tematic, opera lui Gheorghe Anghel se poate împărţi în trei mari categorii: maternitatea, portretul şi geniul.

Gheorghe Anghel a început să facă portrete de timpuriu, fără să urmărească atât asemănarea cu modelul, cât o adecvare interioară căutată cu grijă în modelarea trăsăturilor. Tema geniului se suprapune preocupării pentru portret, tot aici pot fi grupate şi reliefurile: Moartea poetului (1938) şi Din viaţa unui geniu, care gravitează în jurul seriei de portrete pe care i le face poetului Mihai Eminescu.

Ultimul portret, statuia lui Mihai Eminescu din faţa Ateneului, este şi ultima lucrare a lui Gheorghe Anghel. S-a stins din viaţă la 7 aprilie 1966.

Sculptorului Gheorghe Anghel i-au fost conferite o serie de distincţii, precum: premiul Anastase şi Elena Simu (1940); "Meritul Cultural" (1947); maestru emerit al artei (1959); Ordinul Muncii cl. II (1964); artist al poporului (1966). (sursa: "Dicţionarul sculptorilor din România" - secolele XIX-XX, vol. I, coordonator Ioana Vlasiu, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2011 - www.arhiva-brezianu.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu, editor online: Ady Ivaşcu)

Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – marketing@agerpres.ro.

Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.

Monitorizare
Setări

DETALII DESPRE TINE

Dacă ai cont gratuit te loghezi cu adresa de email. Pentru a crea un cont gratuit accesează secțiunea “Crează cont”.

Dacă ai cont plătit te loghezi cu username. Pentru a vă crea un cont plătit vă rugăm să contactați:

Dacă nu puteți vizualiza această știre, contactați echipa AGERPRES pentru a vă abona la fluxurile de știri.