Urmareste

Modifică dimensiunea fontului:

Reprezentanţii boxului profesionist din România înfiinţează în anul 1925 "Federaţiunea profesionistă de box", dar aceasta va fi oficializată abia la 26 martie 1926, sub denumirea de "Federaţia Română de box - profesionist", sub preşedinţia lui Nicolae Niculescu-Ianca. Prima Adunare Generală a F.R. Box s-a desfăşurat la 2 aprilie 1926, iar în acelaşi an federaţia s-a afiliat la International Box Union (IBU).

Boxul se desfăşura, în ţara noastră, până în anul 1916, sub formă de demonstraţii sau meciuri în circuri şi restaurante. Unele informaţii arată, în mod contradictoriu, că prima demonstraţie a unor boxeri străini ar fi avut loc la Câmpina în anul 1909. Mai mult, în anii 1905 şi 1906, la societatea sportivă "Tirul", în cadrul unor festivităţi, au avut loc câteva meciuri de box, care în anul 1908 au fost urmate de demonstraţia a doi pugilişti străini: irlandezul O'Mara şi francezul Martuin.

Potrivit ''Enciclopediei Educaţiei Fizice şi Sportului din România'' (vol. I, Bucureşti 2002), în anul 1912, campionul mondial Jack Johnson, în trecere prin România, face o demonstraţie la Circul "Sidoli", de antrenament şi de box, cu unul dintre primii noştri boxeri, Jean Terzieff-Popovici, care a fost învins prin KO. Puţin mai târziu, boxerii autohtoni Preotescu şi Pascu arată câteva demonstraţii de box. Societatea "Tirul" angajează ca maestru de box un fost pugilist de culoare, Billy Kid Gordon. În 1914, se organizează la Ploieşti demonstraţii de scrimă şi de box, în care profesorul Louis Blanc şi unul dintre elevii săi de la Şcoala "Mănăstirea Dealu" au evoluat şi "au produs emoţii printre gentilele doamne şi domnişoare din staluri" (Revista "Automobilă" - 1914).

Boxerul de origine română Arthur Costamagnia, stabilit în SUA, se reîntoarce ca boxer profesionist, şi va populariza "arta nobilă" a boxului. În 1918, la Bucureşti, se înfiinţează Asociaţia "Mitica Dona", unde Jean Terzieff-Popovici predă boxul. Prilejul primei participări oficiale la o competiţie internaţională de anvergură apare în anul 1919 cu ocazia invitaţiei primite la "Jocurile Interaliate de la Paris", la care participă patru pugilişti (Virgil Saivan, Jean Terzieff, Jean Simion, Mihail Condrus); arhitectul clujean Virgil Saivan ocupă locul II.

Boxul va cunoaşte o mare dezvoltare şi răspândire după Primul Război Mondial. În 1920, este semnalată existenţa mai multor săli de box în Bucureşti. Printre ele foarte active erau "secţiunea" de box (preşedinte Jean Simion) din cadrul "Tenis-Club-Român", sala FSSR din str. Clemenţei, condusă de J. Constantinescu, apoi "Academia de box" înfiinţată de Niculescu-Ianca în saloanele "Tirului" ş.a. Primul club de specialitate va fi "Boxing club", fondat de Mihail Condrus, în martie 1920.

 


Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES - Manifestări sportive pe stadionul Tineretului din Bucureşti, în cadrul competiţiei "Cupa Unităţii Tineretului" (1948)


La 21 iunie 1921, în cadrul FSSR, a fost înfiinţată "Comisia centrală de box", primul organism de conducere a activităţii pugilistice din România, avându-1 ca preşedinte pe Neagu Boerescu. În acelaşi an, are loc un "Şampionat de box al României" la Arenele Romane. Sunt invitaţi şi doi boxeri străini: campionul Europei Centrale, austriacul Willy Jager şi americanul Young Courley. Meciurile se termină cu succesul boxerilor români, Arthur Costamagnia şi Ion Dârlău. Cel mai probabil, la victoria lor a contribuit şi diferenţa de categorii. "Jager şi Courley erau boxeri de categorie uşoară sau cel mult mijlocie, în timp ce boxerii români treceau cu mult peste categoria semigrea", indica mai târziu "Gazeta sporturilor" din 15 ianuarie 1927.

Din anul 1927, federaţia a desfăşurat o activitate intensă, organizând atât meciuri profesioniste - renumitul Constantin Nour i-a întâlnit pe bulgarul Boris Aleksiev, pe Dumitru Teică, pe viitorul campion european, austriacul Leopod Steinbach, şi pe francezul Emile Romerio -, cât şi meciuri de amatori. Au fost organizate campionate pe regiuni, însă lipsa fondurilor nu a permis desfăşurarea lor la nivel naţional.

 


Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES - Meciul de box dintre românul Vasile Mariuţan (dr.) şi bulgarul K.B. Pandov (stg.), disputat la Jocurile Olimpice de la Tokio, din 1964


În anul următor, 1928, a fost decernat primul titlu de campion naţional la profesionism, Dumitru Teică, categoria semigrea, învingându-l pe Constantin Nour. Pe 23 decembrie 1928, la categoria muscă debutează Lucian Popescu, care, ulterior, avea să ajungă campion european la profesionism. Tot în acel an, are loc cea de-a treia ediţie a campionatelor naţionale de amatori (primele două au avut loc în 1923 şi 1926), aceasta reducându-se la trei meciuri, între reprezentanţi ai regiunilor Muntenia şi Banat, cei din Muntenia impunându-se în toate cele trei întâlniri. La următoarea ediţie a campionatelor naţionale de amatori (martie 1929), Lucian Popescu primeşte titlul "fără adversar", după care trece la profesionism; avea doar 17 ani şi învinsese în cele 14 meciuri susţinute ca amator printre alţii, pe Mielu Doculescu, Nelu Oprescu şi Marin Pleşu.

Anul 1930 a înregistrat o febrilă activitate pugilistică. Înfiinţarea UFSR determină Comisia de box (amator) şi Federaţia Română de Box - profesionist, să fuzioneze sub numele de Federaţia Română de Box (FRB). Primul preşedinte al acestui for a fost Neagu Boerescu.

Prima participare la o ediţie a Campionatelor Europene de Box pentru amatori, Budapesta (1930), aduce României un onorabil loc 6 în clasamentul pe naţiuni. Marin Pleşu (cocoş) cucereşte "argintul", prima medalie obţinută de un sportiv român la competiţiile internaţionale, iar Nicolae Carata (pană) - "bronzul". Pe 7 martie 1930, Lucian Popescu cucereşte titlul european la profesionişti, învingându-l, pe arena "Romcomit" din Bucureşti, pe francezul Kid Oliva.

 


Foto: (c) ARMAND ROSENTHAL / Arhiva istorică AGERPRES - Meciul de box dintre românul Calistrat Cuţov (stg.) şi iugoslavul Zvonimir Vujin (dr.) din cadrul Campionatelor Europene de Box, competiţie găzduită de Patinoarul "23 August" din Capitală (1969)


Campionatul naţional de box amatori din 1931 reuneşte boxeri din şase regiuni, la Federaţia Română de Box, fiind legitimaţi 366 de sportivi. Tot în 1931, Lucian Popescu cucereşte al doilea titlu de campion european la profesionism, învingându-l la puncte, categoria cocoş, pe spaniolul Carlos Felix. La 19 martie 1932, la Milano, Lucian Popescu pierde centura la categoria cocoş, fiind învins de italianul Domenico Bernasconi.

În 1934 se remarcă o revigorare a boxului amator. Participăm cu o echipă completă la a patra ediţie a Campionatelor Europene, însă fără a înregistra rezultate deosebite.

Federaţia trimite la Jocurile Olimpice din 1936, de la Berlin, patru pugilişti: Dumitru Panaitescu (muscă), Marin Gaşpar (cocoş), Nicolae Berechet (pană) şi Constantin David (uşoară), dintre care nici unul nu reuşeşte să treacă de primul tur. Boxul profesionist românesc realizează în acelaşi an o remarcabilă performanţă prin Toma Aurel, care cucereşte titlul european la categoria cocoş, învingându-l prin abandon pe francezul Joseph (Poppy) Decico.

 


Foto: (c) RADU CRISTESCU / Arhiva istorică AGERPRES - Cea de-a XX-a ediţie a Jocurilor Olimpice de la München (R.F. Germania), în perioada 26 august-11 septembrie 1972. În imagine: Ion Alexe, medaliat cu argint la box, categoria grea 91 kg


Marin Gaşpar, la categoria pană, şi Anton Oşca, la categoria cocoş, obţin locul 2, respectiv 4, la Campionatele Europene de la Milano (1937). Un an mai târziu, reprezentativa de amatori a României, condusă de Constantin Aureliu, secretar general F.R. Box, face furori în Franţa, impunându-se apoi şi la Praga în faţa Cehoslovaciei şi a Iugoslaviei. Pe 4 iunie 1938, la arena Venus, după un meci dramatic, Toma Aurel îşi apără cu succes titlul la categoria cocoş în faţa italianului Gino Cattaneo, pe care-l pierde după câteva luni pentru că nu a boxat, la termenul stabilit, cu un adversar desemnat de Federaţia Internaţională.

În 1939, Lucian Popescu recâştigă titlul continental (pană), învingându-l la Bucureşti pe deţinătorul centurii, belgianul Phil Dolhem, după 15 reprize.

Din 1940, pe fondul celui de-Al Doilea Război Mondial, activitatea pugilistică se estompează. Campionatele naţionale de amatori se reiau în 1944 şi tot în acel an la Bucureşti se desfăşoară o competiţie internaţională între boxeri din România, Croaţia şi Slovenia, câştigată de echipa ţării noastre.

 


Foto: (c) MIRCEA HUDEK / Arhiva istorică AGERPRES - Campionatul mondial de box pentru tineret (ediţia a III-a), din 1985 la patinoarul "23 August" din Bucureşti


Un an mai târziu, după preluarea puterii politice de comunişti, boxul profesionist este marginalizat, trei ani mai târziu fiind desfiinţat. În perioada 18-25 mai 1947, România găzduieşte prima ediţie a Campionatelor Balcanice, sportivii noştri cuceresc trei titluri prin Lazar Borduz, la pană, Mihai Voinea, la semimijlocie, şi Paul Mentzel, la grea.

După desfiinţarea boxului profesionist, boxul amator cunoaşte o perioadă de dezvoltare, astfel, în 1948, are loc prima ediţie postbelică a campionatelor naţionale, la care au participat 46 de sportivi, reprezentând 20 de cluburi din 14 oraşe. Se remarcă talentaţii Eustaţiu Mărgărit şi Francis Ambruş care cuceresc titlurile la cocoş şi uşoară. De asemenea, impresionează şi Petre Zaharia, categoria semigrea.

În 1949 se organizează prima competiţie republicană pe echipe, iar campionatele naţionale devin din ce în ce mai spectaculoase, menţionează Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului. Se impun, printre alţii, Toma Constantin, la categoria muscă, Gheorghe Fiat, la pană, Nicolae Linca, la semimijlocie şi Dumitru Ciobotaru, la semigrea. Performanţele înregistrate la turneele din străinătate le asigură boxerilor români prezenţa la Jocurile Olimpice de la Helsinki (1952), unde Vasile Tiţă cucereşte medalia de argint, iar Gheorghe Fiat pe cea de bronz. Tot în 1952 este organizat primul campionat naţional de box pentru juniori.

La Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor din 1953 de la Bucureşti, boxerii Dumitru Ciobotaru şi Ion Zlătaru vor ocupa locul I, iar echipa României se va clasa pe locul II.

După 16 ani, participarea la Campionatele Europene (Varşovia, 1953) aduce României trei medalii de bronz prin Nicolae Mîndreanu, Francis Ambruş şi Nicolae Linca. Tot în 1953, Bucureştiul găzduieşte Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor. Boxerii Dumitru Ciubotaru şi Ion Zlătaru se clasează pe primul loc, iar echipa României pe locul al doilea.

La Jocurile Mondiale Universitare de vară (Budapesta, 1954), România ocupă locul trei pe naţiuni datorită medaliilor cucerite de Mircea Dobrescu (aur), Dănilă Done, Gheorghe Negrea, Ştefan Neacşu şi Eugen Furesz (argint), Victor Şchiopu, Eustaţiu Mărgărit şi Petre Popescu (bronz).

În anii următori, România cucereşte numeroase medalii. La Campionatele Europene (Berlin, 1955), Mircea Dobrescu, la categoria muscă, obţine locul 2, iar Nicolae Linca, bronzul; Jocurile Olimpice (Melbourne, 1956) aduc consacrarea boxului românesc amator, Nicolae Linca obţine prima, şi, până în prezent, singura medalie de aur, Mircea Dobrescu şi Nicolae Negrea cuceresc argintul, iar Constantin Dumitrescu, bronzul. Prima medalie de aur este obţinută la cea de-a 11-a ediţie a Campionatelor Europene (Praga, 1957), prin Gheorghe Negrea; alţi doi boxeri români - Mircea Dobrescu şi greul Vasile Mariuţan - cuceresc argintul.

 


Foto: (c) MARIUS MACSENTIAN / Arhiva istorică AGERPRES - Finalele campionatului naţional de box din 1997. În imagine: pugilistul Leonard Doroftei


La CE din 1959 de la Lucerna şi în 1961 de la Belgrad, boxerii Gh. Negrea, Mircea Dobrescu, Puiu Nicolae, Constantin Gheorghiu, Virgil Badea, obţin medalii preţioase. Ion Monea câştiga medalia de argint la JO din 1968, după ce o dobândise pe cea de bronz la JO din 1960 de la Roma. De asemenea, Calistrat Cuţov cucereşte medalia de bronz. La CE din 1969 de la Bucureşti, Ion Alexe obţine medalia de aur, secondat de Ion Monea şi Victor Zillberman; Ion Covaci - bronz, iar Constantin Ciucă, Aurel Dumitrescu şi Calistrat Cuţov îşi adjudecau medalia de aur, fiind cea mai strălucită participare a echipei româneşti la un turneu european. La JO din 1972 de la München, Ion Alexe va cuceri medalia de argint, iar la ediţia următoare a JO din 1976 de la Montreal, se vor obţine cinci medalii (două de argint şi trei de bronz), mai multe ca la oricare olimpiade. Rezultate meritorii se vor realiza şi la Olimpiadele următoare: Moscova - două medalii de bronz, Los Angeles - o medalie argint, Seul - o medalie argint, Barcelona - o medalie argint şi Atlanta - două medalii de bronz prin Leonard Doroftei şi Marian Simion.

Perioada 1989-1996 este dominată de Francisc Vaştag, care cucereşte ca junior medalia de aur la CE din 1987 şi CM din 1988, iar ca senior obţine trei titluri de campion mondial (1989, 1993 şi 1995), un loc trei la CM din 1991. De asemenea, devine campion european în 1993 şi în 1996, se clasează pe primul loc la Cupa Mondială (1994) şi la "Jocurile Bunăvoinţei" (1990). Este considerat cel mai bun boxer amator pe care l-a avut ţara noastră.

După o întrerupere de aproape 50 de ani de box profesionist în România, la 22 februarie 1997, Mihai Leu devine campion mondial la versiunea WBO, la categoria 66, 678 kg. Ultimul mare performer al boxului românesc a fost Leonard Doroftei, care, în ianuarie 2002, cucereşte titlul mondial al versiunii WBA în faţa argentinianului Raul Balbi, câteva luni mai târziu acordându-i revanşa la Bucureşti, prilej cu care ploieşteanul îşi păstrează centura.

 


Foto: (c) DAN BORZAN / Arhiva istorică AGERPRES - Francisc Vaştag, în anul 2000


În 2007, Lucian Bute devine primul român campion mondial profesionist în versiunea IBF, iar în 2008 Adrian Diaconu devine primul român campion mondial profesionist în versiunea WBC, menţionează clubulromandebox.blogspot.com.

Personalităţi care au condus Federaţia Română de Box de-a lungul anilor, în calitate de preşedinţi: Constantin Stoicescu (anii '40); Benone Petrescu; Egizzio Massini; Gheorghe Calcan (1958-1966); Ion Tudosiu (1967-1968); Gheorghe Guriev (1969-1986); Cornel Nicoda; Tudor Stănică; Ion Sfetcu: Dumitru Sechelariu (1992-1993); Ion Şerban (1993-2000); Mihai Leu; Iosif Armaş, Rudel Obreja, etc. În prezent, federaţia este condusă de Vasile Cîtea. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, redactori Arhiva Foto: Elena Bălan, Mihaela Tufega, Vlad Ruşeanu, editor: Liviu Tatu, editor online: Adrian Dădârlat)


Legendă foto: Meci de box, în 1947

Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – market[email protected].

Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.

Monitorizare
Setări

DETALII DESPRE TINE

Dacă ai cont gratuit te loghezi cu adresa de email. Pentru a crea un cont gratuit accesează secțiunea “Crează cont”.

Dacă ai cont plătit te loghezi cu username. Pentru a vă crea un cont plătit vă rugăm să contactați:

Dacă nu puteți vizualiza această știre, contactați echipa AGERPRES pentru a vă abona la fluxurile de știri.