Filmul "Doi vecini", regizat de Geo Saizescu după o schiţă de Tudor Arghezi, a avut premiera în 1959. pelicula este o "comedie de moravuri" şi reprezintă "singura opera cinematografică a maestrului Arghezi", spunea regizorul, potrivit site-ului cinemagia.ro.

Criticul Alice Mănoiu afirma că "este o satiră plină de vivacitate la adresa micii burghezii de la începutul secolului nostru", iar Tudor Caranfil nota: "Remarcabilă scenografia lui Giulio Tincu, sugestivă şi funcţională, în acest insectar de mentalităţi şi moravuri inspirat de Tudor Arghezi unui debutant cu vocaţia comediei.", conform aceluiaşi site.

"Bucureşti, perioada interbelică. Într-un cartier patriarhal, o clădire impozantă adăposteşte două apartamente, locuite de familiile unui avocat şi a unui ofiţer. Între cele două doamne există o teribilă inamiciţie, ceea ce determină ca toată suflarea imobilului să se afle în stare de beligeranţă, până la nivelul servitorilor şi animalelor de companie. Gata de luptă, cele două tabere hotărăsc confruntarea. (...) Capii celor două familii întocmesc strategii cumplite de luptă, acţiuni nemiloase de pedepsire a inamicului. Dar, când cei doi domni ajung faţă în faţă... realizează stupiditatea situaţiei şi... leagă o amiciţie de toată frumuseţea. Totul se termină într-o concordie deplină, ca în schiţele lui Caragiale. Doamnele fac schimb de sărutări şi bezele. Cei mai fericiţi beneficiari sunt însă servitoarea şi ordonanţa, liberi să-şi declare amorul mocnit şi interzis de stăpâni atâta vreme", se menţionează în descrierea filmului de pe DVD-ul pe care a fost înregistrat, notează site-ul carturesti.ro.

 

 

Sursa foto: filmedecolectie.ro

---

"Un film delicios despre micile conflicte dintre bucureştenii aparţinând clasei de mijloc, despre capriciile cucoanelor casnice, viaţa tragico-comică a slugilor (...), despre orgoliile fiecărei profesii şi despre cum se pot găsi soluţii într-o lume frivolă, a mofturilor de moment, dar finalmente umană şi aşezată", scrie site-ul https://www.fundatiacaleavictoriei.ro/.

Regizorul Geo Saizescu "s-a aplecat cu atenţie asupra unui volum arghezian proaspăt apărut pe piaţă, 'Pagini din trecut', descoperind o schiţă plină de savoare care va constitui 'materia primă' a filmului său 'Doi vecini' ", arată site-ul http://www.istoriafilmuluiromanesc.ro.

 

 

Sursa foto: cinemagia.ro

---

Acţiunea filmului e plasată în Bucureştii anului 1928, lucru precizat în genericul filmului. De altfel, chiar prima frază a scenariului explică foarte clar neînţelegerile: "Între familia domnului avocat M. Theodorescu-Fălciu şi a domnului locotenent I.G.Petrescu exista un vechi conflict care începuse chiar în ziua mutării lor în aceeaşi curte. Motivul: deosebirea profesională".

Dis-de-dimineaţă, avocatul Mitică Theodorescu-Fălciu (interpretat de Grigore Vasiliu Birlic, artist al poporului) şi ofiţerul Ionel Petrescu din Marele Stat Major (interpretat de actorul Ion Lucian) deschid larg ferestrele şi aprind fiecare o ţigară, zâmbitori. Dar zâmbetul lor dispare în clipa în care se văd unul pe celălalt, aruncă ţigările, închid ferestrele, ba chiar trag storurile.

 

 

Actorul Grigore Vasiliu Birlic, 1952. 

Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES

---

În sufrageria fiecăruia, familia se reuneşte la micul dejun. Lili, soţia lui Mitică, o bârfeşte pe nevasta locotenentului. Clo-Clo, soţia lui Ionel, o bârfeşte pe nevasta avocatului. Marinică, fiul avocatului, e sfătuit să nu se joace cu Bebe, fetiţa vecinilor. După ce Mitică şi Ionel pleacă la serviciu, "cucoanele" încep să-şi etaleze la soare lucrurile, într-un soi de concurenţă - care are mai multe. Mariţa, slujnica familiei Theodorescu-Fălciu, pune pe un şezlong paltoane, covoare, rochii, pălării, pături, cuverturi, tot ce-o aruncă de pe balcon "Cucoana" Lili. În cealaltă parte a curţii, Dumitru, ordonanţa locotenentului, primeşte în braţe tot ce-i aruncă pe fereastră "cucoana" Clo-Clo - rochii, cuverturi, covoare, feţe de masă, şaluri. După episodul etalării lucrurilor din garderobă, urmează cel al abilităţilor muzicale. În curte sosesc două piane - unul mai mic, gen pianină - al familiei Theodorescu-Fălciu, altul mare, cu coadă - al familiei Perescu. Cele două doamne simt nevoia să demonstreze fiecare celeilalte cât de talentată este la muzică, astfel încât strada e invadată de sunete stridente ale clapelor pianelor, lovite cu putere de Lili şi Clo-Clo.

 

Rivalitatea celor două atinge apogeul în momentul în care se ceartă, se jignesc, terminând prin a se scuipa. Cele două intră în casă, fiecare trimiţând servitorii să le aducă acasă soţii. Amândouă vor ca soţul să mergă la vecin şi să-i tragă două palme. Mitică şi Ionel se îmbracă şi pornesc spre uşă. Locotenentul ajunge primul la uşa lui Mitică, intră în casă, Mitică îl invită în salon, apoi se aşează la masă, aprind câte o ţigară şi încep să discute. Din vorbă în vorbă, ei descoperă, amuzaţi, că sunt consăteni. Glumesc, râd, se despart veseli, plănuind să ia masa împreună în acea seară. "Dar puţin mai târziu, întâi să potolim cucoanele", zice locotententul.

 

 

Actorul Ion lucian, 2002. 

Foto: (c)  VIOREL LAZARESCU/ Arhiva istorică AGERPRES

---

Cei patru, însoţiţi de copii, pleacă seara în oraş, la restaurant. Mariţa şi Dumitru rămân acasă, fericiţi că s-a terminat scandalul.

"Filmul este structurat în crescendo, către punctul culminant, nu lipsit de surprize: pregătită ca o luptă pe viaţă şi pe moarte, înfruntarea celor doi rivali - ale cărei rezultate sunt aşteptate cu sufletul la gură în 'anticamera' turnirului - devine un savuros 'pupat Piaţa Endependenţei', cei doi vecini 'eşuând' într-un dialog politicos şi prietenesc, mai ales după ce află că sunt... consăteni. Răfuiala vecinilor este reflectată pe cinci 'paliere' distincte şi complementare: avocatul şi locotenentul, doamna avocat-doamna locotenent (...), slugile Mariţa şi Dumitru (...), Marinică şi Bebe (copiii celor două familii), pisoiul şi căţelul", notează site-ul http://www.istoriafilmuluiromanesc.ro.

Din distribuţia filmului mai fac parte: Nineta Gusti - artistă emerită, Carmen Stănescu, Aurel Cioranu, Mitzura Arghezi, Dumitru Furdui, copiii Cristina Rădulescu şi Paul Manu.

 

 

Actriţa Carmen Stanescu, 1964. 

Foto: (c)  ARMAND ROSENTHAL/ Arhiva istorică AGERPRES

---

Atmosfera interbelică e ingenios redată, nu doar prin trăsuri şi automobile de epocă, ci şi prin lampagiul care aprinde şi stinge felinarele pe stradă ori prin ţăranul care merge din poartă în poartă cu cobiliţa la spinare, vânzând portocale "boierilor". AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, redactor Arhiva foto - Elena Bălan, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Andreea Preda)

 

Sursa foto: fundatiacaleavictoriei.ro