Poetul Aron Cotruş, apreciat ca fiind cel mai mare poet ardelean din vremea sa, este cunoscut prin limbajul tumultuos şi vehement prin care îşi exprima revolta faţă de nedreptăţile sociale. În perioada interbelică, poetul a adoptat o atitudine în favoarea extremei dreapta, oglindită şi în creaţiile sale.

S-a născut la 2 ianuarie 1891, în comuna Hăşag (azi Loamneş), judeţul Sibiu. S-a înscris la Facultatea de Litere a Universităţii din Viena, pe care a abandonat-o. Întors la Arad, şi-a început în 1913 activitatea de gazetar, intrând în redacţia ziarului "Românul", apoi a "Gazetei de Transilvania" din Braşov (1915), potrivit volumului "Dicţionarul Scriitorilor Români" (Ed. Fundaţiei Culturale Române, 1995).

În 1916, s-a înrolat voluntar în armata austro-ungară şi a luptat pe frontul italian. După Primul Război Mondial, stabilindu-se la Arad şi Timişoara în 1920, a condus revista timişoreană "Banatul" (1927) şi Colecţia "Sămănătorul".

A debutat în revista "Luceafărul" (1908), iar editorial cu un volum irelevant, "Poezii" (1911), adevăratul său debut venind odată cu volumul "Sărbătorirea morţii" (1914-1915). Dintre numeroasele sale volume de versuri, amintim: "Neguri albe" (1920), "Versuri" (1925), "În robia lor" (1926), "Strigăt pentru depărtări" (1927), "Mâine" (1928), "Cuvinte către ţăran" (1928), "Printre oameni în mers" (1933), "Minerii" (1938); poeme ample: "România" (1920), "Horia" (1935), "Ţara" (1937), "Peste prăpăstii de provincie" (1938), "Maria Doamna" (1938), "Eminescu" (1939), "Rapsodie valahă" (1940), "Rapsodie dacă" (1942). După stabilirea în Spania, a publicat volumele "Poemas de Montserrat" (1949, 1951) şi "Cantos a Ramon Lull" (1952), "Rapsodia Iberica" (1954), în limba spaniolă, şi "Drumuri în furtună" (1951), "Între Volga şi Mississippi" (1956), în limba română.

A colaborat la mai multe reviste, ca "Timpul", "Luceafărul", "Sinteza", "Revista politică şi literară", "Tribuna", "Vatra", "Salonul literar", "Cugetul românesc", precum şi la unele ca "Gândirea", "Buna-Vestire", "Vremea".

După evenimentele din 1944 a părăsit România, stabilindu-se în Spania (1945-1956), apoi în SUA (din 1957).

A fost membru în Comisia Interaliată de Propagandă împotriva Puterilor Centrale, cu sediul la Padova, unde a redactat gazeta săptămânală de front "Neamul românesc" (1918); şef al Serviciului de propagandă pentru unitatea tuturor românilor (1919-1920), funcţie încredinţată în urma armistiţiului de Legaţia României din Roma; director al revistei "Banatul" (1927); preşedinte al Sindicatului Presei din Ardeal şi Banat (1928); diurnist în Ministerul Afacerilor Străine (1929); ataşat de presă la Milano (1930) şi Varşovia (1930-1937), la Bucureşti (1937-1940); consilier de presă la Madrid şi Lisabona (1940-1945); fondator şi director al revistei "Carpaţii" (apărută la Madrid, Spania); preşedinte al Asociaţiei Românilor din Spania (din 1945).

Membru al Societăţii Scriitorilor Români (1920), a fost distins cu Premiul Societăţii Scriitorilor Români (1926, 1943).

A murit la 1 noiembrie 1961, în California (SUA). AGERPRES/(Documentare - Cerasela Bădiţă, editor: Cristian Anghelache,editor online: Ady Ivaşcu)