Vezi mai mult
Vezi mai putin

Urmareste

Modifică dimensiunea fontului:

Maria Gheorghiu este unul dintre numele de referinţă ale folkului românesc. A absolvit Şcoala de Muzică din Reşiţa - oraşul natal - unde a studiat oboiul, pianul şi vioara. A început să studieze chitara, lansându-se în muzica folk în 1984, la Cenaclul Flacăra. "Cântecele mele sunt viaţa mea, sunt scrise cu sângele meu, cu bucuriile şi tristeţile mele, şi în ele se regăsesc aceia care mai au chef să stea de vorbă cu ei înşişi fără teama de a deveni ridicoli în faţa semenilor'', spune artista. Maria Gheorghiu a colaborat cu artişti memorabili - printre care Dominique Voquer şi Anette Baneville, spaniolul Patricio, dar şi orchestra Filarmonicii din Kiev - şi a efectuat turnee în Franţa, Danemarca, Norvegia, Grecia, Austria, Spania, SUA, Luxemburg, Belgia, Ungaria, Germania, Canada, Cuba. Debutul muzical în Cenaclul Flacăra, turneele în ţară şi peste hotare, festivalurile folk la care a participat şi spectacolele susţinute în ultimii ani sunt câteva dintre subiectele discutate cu Maria într-un interviu în care a rememorat momente din cariera ei artistică, suprinse de fotografiile din Arhiva AGERPRES.


AGERPRES: Bine ai venit, Maria! Te-am invitat la un interviu altfel decât cele cu care eşti obişnuită. Şi spun asta pentru că dincolo de artist folk, şi tu eşti jurnalist, şi tu faci interviuri...
Maria Gheorghiu: Sunt foarte curioasă cum va fi, mi-ai spus că nu-mi vei pune întrebări, doar ne vom uita la fotografii şi le vom comenta. Recunosc, e primul interviu la care nu mi se pun întrebări, dar şi primul interviu la care eu nu pun întrebări.

AGERPRES: Ţi-am pregătit nişte surprize care sper că te vor bucura. Sunt fotografii cu tine, din Arhiva foto a Agenţiei, în care apari în diferite perioade ale activităţii tale artistice...
Maria Gheorghiu: Abia aştept să le văd!

AGERPRES: Primele două fotografii sunt din 1984, cred că o să-ţi dai seama de unde sunt... O mare de oameni în faţa scenei, un grup mare de artişti pe scenă...
Maria Gheorghiu: Doamne, nu pot să cred că aveţi aşa ceva.... Pozele astea sunt de la Cenaclul Flacăra... Iar anul meu de debut la Flacăra, dacă mă gândesc mai bine, a fost 1983, în octombrie! Ce mulţi eram pe scenă... Nici nu ştii ce amintiri frumoase îmi trezeşti! Am debutat pe stadionul Valea Domanului (actualul stadion Mircea Chivu - n.r.) din Reşiţa, oraşul meu natal. Îmi amintesc foarte bine totul... Atunci am cântat melodia "Perechea sălbăticită", pe versurile poetului Adrian Păunescu, un cântec pe care l-am lăsat deoparte şi abia anul acesta l-am reluat într-o formă orchestrată. Deşi poetul Adrian Păunescu îmi spunea: "Maria, înregistrează, te rog, cântecul ăsta!", el nu a fost niciodată înregistrat. N-am prins niciun spectacol în care el să fie înregistrat şi mereu mă întreba: "Ai înregistrat 'Perechea sălbăticită'?". Iar eu răspundeam "Nu". Păunescu s-a dus de pe această lume, iar eu abia anul acesta am reuşit să înregistrez cântecul. Şi - culmea! - constat că are aceeaşi prospeţime ca acum 36 de ani. Revenind, la debutul meu din Cenaclul Flacăra am cântat "Perechea sălbăticită" şi "Dans ritual" - pe versurile lui Nicolae Labiş. Am fost cu cei din Cenaclu în câteva turnee, dar n-am stat foarte mult acolo, pentru că în 1985, când Cenaclul s-a destrămat, eu mă căsătorisem, eram deja însărcinată şi am născut-o pe Maria Cassandra. Dar nu pot să uit atmosfera de la Cenaclu... era extraordinară! Şi mai e ceva ce nu pot să uit, pentru că m-a impresionat. Îmi aduc aminte perfect cuvintele de atunci ale poetului, spusese - după ce m-a auzit cântând - "Ascultaţi această voce nepământeană!". Şi aşa a rămas vorba, că am o voce nepământeană cântând "Perechea sălbăticită". Am mai avut câteva experienţe de care îmi aduc aminte cu drag, una este aici, la Bucureşti fiind, când poetul ne aduna pe toţi, ne aşezam la masă şi, din când în când, fiecare mai cânta ceva - el având mereu invitaţi. După ce am cântat, mi-a spus: "Maria, vocea ta aduce foarte mult cu cea a Marcelei Saftiuc. Ştii 'Fiii lacrimilor tale'?", m-a întrebat. "Nu, nu ştiu", am răspuns. "Şi nu vrei s-o înveţi?", a insistat Adrian Păunescu. "Ba da", am zis eu. "Costică (Constantin Dragomir - n.r.), ia-o pe Maria, mergeţi dincolo şi nu veniţi până nu ştie cântecul!" a spus poetul. Iar Costică m-a învăţat să cânt "Fiii lacrimilor tale" şi de atunci l-am inclus în repertoriu.

 


Foto: (c) MIRCEA HUDEK / Arhiva istorica AGERPRES



AGERPRES: A fost o perioadă destul de lungă în care ai derulat în şcoli programul "Folk fără vârstă". Avem câteva fotografii cu tine şi nişte elevi în liceu.
Maria Gheorghiu: Îmi aduc aminte perfect! Uite, pozele astea nu le am... Aici sunt alături de Rareş, băiatul lui Ducu Bertzi. Rareş a fost cel care a iniţiat atunci o campanie de strângere de fonduri pentru un tânăr bolnav de cancer. Ne-a sunat pe mine şi pe Mircea Vintilă, a fost şi Ducu, am fost foarte bucuroşi că am reuşit să strângem banii respectivi. Rareş a fost foarte implicat în activitatea comunitară, dovadă că şi acum tot asta face, dar la un alt nivel, la Bruxelles. Au fost foarte multe cazuri în care am luptat aşa cum ştiu eu, cântând, pentru viaţa unor oameni. Şi am fost foarte fericită când am primit mesaje că oamenii aceia s-au vindecat. Îmi amintesc de un caz de la Sighişoara, unde am fost cu Ducu Bertzi. Iar fata aceea, aflată în scaun cu rotile, la mult timp după eveniment, ne-a scris şi ne-a mulţumit. Am avut satisfacţia că tot ce fac pentru a susţine unele cauze umanitare sau sociale are o finalitate.
"Folk fără vârstă" a fost o campanie organizată de Radio România - prin Radio România Actualităţi şi Radio Bucureşti FM (unde am lucrat şi lucrez în continuare) - încercând să aducem folkul în licee, mai aproape de zona tinerilor. Simţeam că e nevoie ca tinerii să ştie ce e muzica folk, aşa că am adus, în fiecare liceu sau colegiu la care am fost invitaţi, "greii" folkului care au cântat, am organizat concursuri în care cei mai buni tineri din liceu se întreceau pentru obţinerea unor instrumente muzicale. Fabrica "Hora" din Reghin ne sponsoriza şi ne oferea tot felul de instrumente, iar asta i-a ambiţionat şi pe elevi să lucreze mai mult la cântece. Cred că şapte sau opt ani a durat această campanie. Nu am lucrat doar în Bucureşti, programul s-a extins şi în ţară, am fost la Botoşani, la Sebeş...

 


Foto: (c) CONSTANTIN CIOBOATA / AGERPRES FOTO



AGERPRES: Uite o fotografie cu tine şi cu Mircea Vintilă. Ce amintiri te leagă de colegul tău folkist?
Maria Gheorghiu: Am multe amintiri extraordinare cu Mircea, o să-ţi spun una uşor amuzantă. Plecasem împreună într-un turneu în Canada, un turneu destul de lung şi de greu, pentru că am străbătut distanţe foarte mari. De la Montreal la Calgary, Toronto, Ottawa, Quebec, Edmonton... A fost foarte obositor, iar la un moment dat Mircea a zis: "Cine m-a urcat pe mine în avionul ăsta? Cine m-a pus să vin aici?". Obosise foarte tare şi simţea că nu mai poate. A fost un turneu dens, cu multe oraşe parcurse în timp scurt.

 


Foto: (c) CONSTANTIN CIOBOATA / AGERPRES FOTO



AGERPRES: Urmează patru fotografii de la acelaşi eveniment - Gala folk "Om bun"...
Maria Gheorghiu: Asta e de la Sala Palatului! Ştii care e concluzia pe care o trag privind pozele voastre? Eu credeam că am cântat la Sala Palatului doar de două ori, dar îmi dau seama că au fost mai multe dăţi (râde - n.r.). Aici cântam singură, încă nu începusem colaborarea cu Radu Graţianu la clape. Uite, din perioada în care avea părul mai scurt şi de un blond mai închis - aşa cum e şi în pozele astea - îmi amintesc de un spectacol pe care l-am avut la Ministerul de Interne, unde am cântat "Bocetul lui Ioan cel fără de mormânt", a fost făcută o filmare acolo care ulterior a devenit virală. Doamne, câţi ani sunt de atunci! Apropo de Sala Palatului, îmi aduc aminte spectacolul în care am cântat în memoria Tatianei Stepa. După ce a murit Tatiana, am scris cântecul "Aripi de drum". Cineva a făcut o filmare frumoasă care există pe youtube.

 


Foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES FOTO



AGERPRES: Două fotografii de la lansarea albumului "Curcubeu"....
Maria Gheorghiu: Aaa, ce amintiri îmi trezesc pozele astea! Undeva în dreapta mea, la această lansare, era Eusebiu Ştefănescu, nu se vede în poză. Se vede în spate afişul. A fost un album pe care l-am realizat împreună cu Eusebiu, l-am conceput ca pe o poveste, în care eu cânt şi el povesteşte. Şi acum îmi e foarte drag acel album şi îmi dau seama că Eusebiu rămâne veşnic în sufletele noastre. Of! De atâţia oameni vorbesc la trecut acum... Privind pozele îmi amintesc că la această lansare a fost şi Cristi Paţurcă, a cântat... Au fost colegii mei de la radio, era şi o echipă de fete care au venit îmbrăcate cu tricouri pe care era scris "curcubeu". Minunate poze şi minunate amintiri.

 


Foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES FOTO



AGERPRES: Pentru că ai amintit de Eusebiu Ştefănescu, ajungem la spectacolul "Sub zodia Mariei", pozele sunt de la prima punere în scenă, la Teatrul Elisabeta, în 2013.
Maria Gheorghiu: Ce frumos a fost! Spectacolul a fost conceput în jurul personalităţii reginei Maria, pe care o descoperisem când eram la Balcic, privind un tablou - tabloul cu irişi. Am simţit cumva că regina mă cheamă să-i aflu povestea. A fost o senzaţie pe care nu pot s-o descriu. Efectiv am simţit că intru în tablou, mă uitam în ochii ei. Am ajuns acasă şi am început să citesc despre regină. Când am aflat cât de multe lucruri a făcut pentru România, am hotărât să-i scriu un cântec. Şi am scris "Inima de la Balcic", în care am încercat să concentrez mare parte din povestea reginei, ce a făcut ea pentru România. Mi-am dat seama însă că patru minute (cât avea cântecul) sunt insuficiente şi am hotărât să fac un spectacol în care să-i spun povestea. L-am sunat pe Eusebiu, alături de care lucram deja de câţiva ani buni prin ţară, în spectacole de muzică şi poezie, şi l-am întrebat dacă vrea să facem proiectul ăsta. A fost foarte încântat de idee. Apoi m-am gândit pe cine mai pot coopta în spectacol şi primul gând a fost la Adriana Trandafir (o văzusem jucând în "Pasărea Măiastră"). Mi-am dat seama că pe lângă regina Maria, mai există câteva Marii importante. M-am oprit asupra a încă trei Marii - Fecioara Maria, că suntem în Grădina Maicii Domnului, cea mai importantă dintre Mariile lumii; pentru noi importantă a fost şi Maria de Mangop, una dintre soţiile lui Ştefan cel Mare, cea care a întărit relaţia Moldovei cu Bizanţul, lucru foarte important; nu putea să lipsească "pasărea măiastră" Maria Tănase, cea despre care Brâncuşi spunea: "Marie, când te aud cântând, îmi vine să dăltuiesc câte o pasăre măiastră pentru fiecare cântec al tău".
A fost un spectacol altfel, răvăşitor - aş putea spune. Îmi amintesc că primul spectacol, de la Teatrul Elisabeta, a fost în 9 decembrie - o zi cu importanţă şi în calendarul ortodox (Zămislirea Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana - n.r.). L-am sunat pe Dan Banu de la TVR, pentru că ştiam că Eusebiu are deja probleme de sănătate - şi l-am rugat să trimită o echipă de la televiziune să filmeze, spunându-i că nu ştiu câte apariţii cu Eusebiu vor mai fi şi că e important să avem mărturia acestui spectacol. Am lucrat cu regizorul Ioan Cărmăzan, cu Miron Manega - cel care a scris versurile pentru "Inima de la Balcic" şi cel care m-a ajutat în conceperea spectacolului, scriind scenariul. Eu i-am spus cum aş vrea să fie, el m-a ajutat cu materiale şi l-a pus în pagină. Regizorul Cărmăzan a adus lumini, decoruri, am avut în spate fetele astea frumoase din poză, îmbrăcate în costume din perioada medievală, pentru a ilustra momentele dedicate Mariei de Mangop şi reginei Maria. Să ştii că după ce am compus cântecul "Inima de la Balcic" m-am gândit cum ar fi să-l cânt acolo, chiar la Balcic. Era un vis nebunesc... Mi se părea imposibil de realizat. Acum localitatea Balcic este a bulgarilor, iar eu nu aveam nicio treabă sau vreo înţelegere cu oficialităţile de acolo, deşi am cântat în Bulgaria de multe ori - la Lovech, la Vidin, la Sofia, la Veliko Târnovo... Cântecul încă nu era imprimat, nu exista forma finală a lui. Dar varianta "brută" sau "crudă" - cum vrei să zici - o cântasem în direct la Radio România, în emisiunea lui Andrei Partoş. Am primit un telefon în care eram întrebată: "Maria, ce faci sâmbăta asta?". Am răspuns: "Mă duc la gala 'Om bun' la Băneşti (judeţul Prahova - n.r.)". "La ce oră trebuie să fii acolo?". "Pe la 19", am zis. "Nu, o să ajungi mai târziu, vorbesc eu cu cine trebuie. De dimineaţă mergem la Balcic, împreună cu cei de la Universitatea Ovidius din Constanţa, să oferim o copie în bronz a bustului reginei Maria realizată de Miliţa Pătraşcu", mi s-a mai spus la telefon. Am sărit în sus de bucurie şi am spus "Bine, mergem".
Acolo a fost un moment emoţionant, erau atunci cu mine şi Daniel Iancu, şi Miron Manega. Am avut şansa să cânt exact în camera în care am văzut prima oară tabloul cu irişi. Cei din jur plângeau după ce am cântat, directoarea muzeului era contrariată, nu înţelegea, a întrebat: "De ce plânge toată lumea când cântă fata asta?". I s-a explicat că e un cântec despre regina Maria. Uite, vezi ce-mi faci, Marina? Sunt momente interesante pe care poate le trecusem în uitare, dar mi le-ai amintit tu acum.

 


AGERPRES: Mă bucur că ţi le-ai amintit şi le-ai împărtăşit cu noi. Uite încă o fotografie din spectacolul "Sub zodia Mariei". Ai schimbat foarte multe costume atunci...
Maria Gheorghiu: Da, în prima parte am fost îmbrăcată în alb, când am cântat "Ave Maria" şi am vorbit despre Fecioara Maria. Am îmbrăcat apoi culoarea preferată a reginei Maria, rochia a fost făcută special pentru acest spectacol - movul regal, cel care e, de fapt, şi doliul regal. Ulterior m-am îmbrăcat în costum popular, când am cântat melodii ale Mariei Tănase reinterpretate. Iar la final, împreună cu Adriana Trandafir, am cântat "Mărie şi Mărioară".

AGERPRES: Am făcut un colaj cu albumele tale - "Floare de vârtej", "Curcubeu", chiar şi primul album de colinde.
Maria Gheorghiu: Da, aşa a început, cu albumul de colinde. De fapt, nu! Primul disc "l-am împărţit" cu grupul Canon din Hunedoara. A urmat aproape firesc cel de colinde. Eu nu mai am acest disc. A fost primul meu disc de mare succes, a fost reeditat de mai multe ori, l-am făcut la casa de discuri unde lucra doamna Daniela Caraman Fotea - Alpha Sound - iar discul a fost prelucrat chiar în studiourile Sony, în Germania. Aşa că nu a apărut doar în România, ci şi în străinătate. Când revista "Privirea" a lui Mihai Tatulici a împlinit cinci ani, cei din redacţie au lansat rugămintea către toate casele de discuri de a trimite albume de colinde, pentru a alege unul care să fie oferit împreună cu revista, în cadrul galei. Am fost copleşită când am aflat că a fost ales discul meu, deşi acolo mai erau şi alte albume ale unor nume importante de artişti care cântau colinde, printre care şi Ştefan Hruşcă...

AGERPRES: Iar tu ai reeditat albumul de trei ori... Şi ai mai adăugat, de fiecare dată, şi alte cântece de Crăciun.
Maria Gheorghiu: Da, pentru că fiecare casă de discuri voia şi acest album. "Floare de vârtej" a fost un alt material foarte bine primit de public, a fost reeditat de aceeaşi casă de discuri, de aceea în colajul acesta sunt două modele de copertă, iar varianta a doua a dispărut din magazine la câteva zile după editare. Eu am un singur exemplar din acest disc. După aceea ar fi trebuit să fie alt disc, "Timp netrăit", pe care l-am scos doar într-o variantă de casă, cu melodii pe care nici astăzi nu le cânt, pentru că reprezintă o anumită perioadă din viaţa mea în care... hai să spunem că "a curs tare mult sânge" prin cântecele mele. La vremea respectivă n-am găsit o casă importantă de discuri care să-l scoată, apoi am zis că e mai bine să îl ţin în sertar. Ulterior, din el am mai selectat câte o melodie şi am cântat-o în concerte. Cum ar fi "La o cafea", pe care am cântat-o recent într-un concert de club. Ai ascultat-o şi tu, pentru că ai fost acolo.

 


Foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES FOTO



AGERPRES: Aşa e! Trecem la altă fotografie...
Maria Gheorghiu: Ia uite, altă gală "Om bun", tot la Sala Palatului! Vezi? Cu ajutorul tău şi al fotografiilor voastre număr de câte ori am cântat la Sala Palatului, cum am spus mai devreme! Aici deja începusem să cânt cu Radu Graţianu, uite, în dreapta mea se vede orga lui Radu. Îmi amintesc decorul foarte frumos de la această gală.

AGERPRES: În fotografia aceasta unde eşti?
Maria Gheorghiu: Aaa, imaginea asta e de la un spectacol unic. Aşa cum a fost "Sub zodia Mariei", deşi pe acesta l-am mai jucat şi în Bucureşti de câteva ori, la Teatrul de pe Lipscani. Am lansat albumul "De 20 de ani Om bun" la Teatrul Excelsior, pe care l-am realizat cu Daniel Iancu, pentru că el a produs discul, la casa de discuri Patria, care a ieşit în lume cu acest disc al meu. Alături de mine am avut o mini-orchestră: pe Daniel Iancu - atunci s-a întrecut pe sine, pentru că a cântat la mai multe instrumente (chitară, fluier, sitar, acordeon) şi două fete foarte talentate de la Constanţa, care au cântat la mandolină - Maria Ţugui şi Gabriela Tiu). Am vrut să marchez cumva 20 de ani de când am câştigat festivalul "Om bun", în 1993, şi am scos acest material care cuprinde cele mai importante cântece ale mele scrise de-a lungul timpului - unele de pe discurile trecute, altele noi care nu apăruseră pe niciun disc. Pe scenă au fost Radu Graţianu, Miron Manega - care a spus câteva cuvinte foarte frumoase, dar un moment interesant a fost cel în care a urcat pe scenă domnul Lilian Zamfiroiu, care la vremea respectivă era preşedintele ICR. Se întâmplase ceva cu chitara mea, nu se mai auzea, a trebuit să schimb bateria şi, ca să nu se creeze un moment gol, Lilian Zamfiroiu a povestit cum m-a cunoscut la Roma, când a organizat acolo un spectacol de 1 Decembrie. Apelase la Vasile Şeicaru, îi spusese că vrea să facă un spectacol care să cuprindă muzică uşoară, populară, folk, dar şi teatru. Iar Vasile m-a recomandat şi pe mine şi îi sunt recunoscătoare şi acum.
Uite, îţi mai povestesc ceva despre un spectacol unic: la Râmnicu Vâlcea s-a organizat un spectacol în memoria lui George Ţărnea, prin ICR, la care au fost invitaţi Nicu Alifantis, Ducu Bertzi, Vasile Şeicaru şi Horaţiu Mălăele. A fost un spectacol aparte din toate punctele de vedere. Atunci am cântat doar melodii scrise pe versurile lui George Ţărnea, printre care şi una pe care de atunci nu am mai cântat-o, dar mi-am adus aminte acum, vorbind cu tine, că şi acest cântec trebuie definitivat. Promit să merg acasă şi să lucrez la el.

 


AGERPRES: Pentru că ai amintit de Vasile Şeicaru, aş vrea să vorbim şi despre emisiunea ta pe care ai realizat-o la televiziune.
Maria Gheorghiu: Da, "În căutarea folkului pierdut".

AGERPRES: Exact, o emisiune în care i-ai avut invitaţi pe marii artişti din muzica folk românească.
Maria Gheorghiu: Emisiunea a durat şapte ani. Am plecat de la acea televiziune în nişte condiţii nu tocmai elegante, din acest motiv nici nu vreau să-i dau numele. Aveam deja trei emisiuni filmate cu nume importante din folk - unul dintre nume este Zoia Alecu - şi mi se spusese că "de azi activitatea dumneavoastră la această televiziune se încheie". S-au făcut atunci nişte restructurări în acea televiziune şi multe emisiuni au ieşit din grila de programe, deşi emisiunea făcea un rating foarte bun. A fost prima dată când am ridicat vocea şi am cerut ca munca mea să nu fie desconsiderată şi rezultatul a fost că acele emisiuni au fost, totuşi, difuzate. Dar din fericire, eu am unde să fac emisiuni, lucrez la Radio Bucureşti FM şi în cadrul emisiunii "Întâlniri capitale", care se difuzează duminică seară, de la ora 20.10, invit oameni care au lucruri interesante de spus. Emisiunea nu are un format strict legat de muzica folk, cuprinde toate sferele de activitate, pentru că sunt atâtea lucruri interesante şi atâţia oameni care trebuie să fie cunoscuţi! Iar microfonul la care vorbesc în emisiunea mea poate că este unul dintre puţinele locuri în care unii dintre cei intervievaţi pot să se exprime. Am avut ca invitaţi regizori, scriitori, poeţi, avocaţi, oameni din administraţia publică, artişti din muzica uşoară, dar şi din zona rockului - pentru că există o legătură cunoscută între folk şi rock. Îmi aduc aminte de o emisiune realizată cu actorul Dorel Vişan, care îmi e foarte dragă, de cea realizată cu Stela Enache - reşiţeancă de-a mea, de cele în care i-am avut invitaţi pe Nicu Covaci, Eugen Mihăescu, Gabi "Guriţă" Nicolau - apropo de rock, dar şi cu tineri. Uite, facebook-ul ăsta mă ajută foarte mult, descopăr firme sau companii - nici nu ştiu cum să le numesc - care formează artişti şi aici am descoperit LUNAtech - unde Bogdan Negroiu de la El Negro împreună cu Ioana Pânzaru se ocupă de nişte copii şi au descoperit câteva viitoare vedete pentru România şi pe plan internaţional. Am invitat şi ziarişti - tu eşti unul dintre cei invitaţi în emisiune, pentru că ai lansat de curând o carte.

AGERPRES: Aşa e, am fost şi eu invitată în emisiunea ta şi îţi mulţumesc.
Maria Gheorghiu: În general, invit în emisiuni oameni care lasă urme, care lasă dâre de lumină. Îmi place să vorbesc despre creatori ca despre "împărţitorii de lumină".

AGERPRES: Vorbeam la început despre Cenaclul Flacăra, unde ai debutat ca artist folk. Peste nişte ani, când băiatul lui Adrian Păunescu, Andrei, a început seria de spectacole Remember Cenaclul Flacăra, la prima ediţie ai fost şi tu pe scenă. Tot la Sala Palatului! Iată o fotografie.
Maria Gheorghiu: Da, am fost prezentă şi am cântat două cântece. Unul a fost "Bocetul lui Ioan", cântecul atât de cunoscut şi care mi-a adus multă notorietate - şi pozitivă, şi negativă - dar nu vreau să spun mai mult.

AGERPRES: Aceste spectacole au continuat an de an, ele au loc toamna. Acum, că ai relansat "Perechea sălbăticită", poate că te vom putea vedea din nou la acest spectacol.
Maria Gheorghiu: Dacă Andrei (Păunescu - n.r.) va considera că există loc pentru mine în viitoarele producţii, voi participa cu drag. Poate că e greşeala mea, că nu l-am sunat să-i spun că mi-ar plăcea să vin şi să cânt, dar eu în general merg unde sunt invitată, nu-mi place să mă autoinvit. Îmi doresc să fiu în aceste spectacole.

 


AGERPRES: Ajungem la a doua montare a spectacolului "Sub zodia Mariei", cea de la Teatrul de pe Lipscani.
Maria Gheorghiu: Nu e a doua, ci a treia. La câteva zile după premiera de la Teatrul Elisabeta, a mai fost o montare la teatrul din Constanţa. Dar este a doua montare din Bucureşti, în 2017. În fotografie este actorul Tomi Cristin. Deja maestrul Eusebiu Ştefănescu plecase la Ceruri şi o perioadă n-am mai putut să jucăm spectacolul pentru că n-am avut puterea s-o facem ştiind că acolo, pe scenă, e un loc gol. Vorbisem iniţial cu actorul Adrian Păduraru, care a acceptat să vină alături de noi şi am jucat cu el câteva spectacole - la Arad, în Serbia şi în Ungaria. Adrian s-a pliat perfect pe stilul lui Eusebiu Ştefănescu, pe care îl preţuia foarte mult. El ne-a spus mereu că îi este greu să fie în locul unui artist de talia lui Eusebiu. Dar a făcut-o cu succes. Din păcate, Adrian avea în acea perioadă, în care noi doream să ducem mai departe spectacolul, foarte multe proiecte în care era angrenat şi nu mai avea timp. De multe ori nu au coincis programele noastre şi a trebuit să renunţăm la spectacole şi atunci Adriana Trandafir s-a gândit cine ar putea fi potrivit pentru rolul povestitorului. L-am ales, de comun acord, pe Tomi Cristin. Iar Tomi a dovedit că este potrivit, mi-a plăcut foarte mult să joc acest spectacol împreună cu el.

AGERPRES: Şi mie mi-a plăcut, am fost în sală în acea seară. Şi îţi sunt recunoscătoare că m-ai invitat...
Maria Gheorghiu: Da, ştiu la ce te referi... Trebuie să povestesc despre asta! Seara în care a fost acel spectacol de la Teatrul de pe Lipscani a însemnat un moment de cotitură în viaţa multora dintre noi, pentru că a fost în 30 octombrie 2015, când s-a întâmplat tragedia de la Club Colectiv. Nu doar pentru tine am fost un înger păzitor, cum mi-ai spus tu, ci şi pentru fiica mea. În acea seară, când jucam din nou în spectacolul "Sub zodia Mariei", în altă formulă, îmi doream să vină şi fiica mea, Cassandra, pentru că aveam nevoie de un punct de sprijin acolo, în sală, în clipa în care eram pe scenă. Iar fiica mea este întotdeauna, la orice spectacol, cel mai bun punct de sprijin pentru mine, din punct de vedere emoţional. Dacă o ştiu în sală, mă concentrez asupra ei, îi spun ei tot şi prin ea se reflectă trăirea mea spre toţi ceilalţi din public. Fiica mea îmi spusese: "Mama, te rog să nu te superi, diseară n-o să vin, pentru că am primit invitaţie la o lansare de album a trupei Goodbye to Gravity, în Club Colectiv". Primise invitaţie de la Adrian Rugină (a murit în Club Colectiv salvând alte vieţi - n.r.). Eu m-am supărat, evident, i-am spus: "Bine că sunt mai importanţi alţii decât mama ta!", iar ea s-a mai gândit şi mi-a zis: "Ştii ceva? Poate că nu mă duc". De pe scenă, m-am uitat în sală, unde îi rezervasem locul, şi nu era. Când s-a terminat spectacolul meu, am intrat în culise să schimb hainele de scenă, am deschis telefonul şi am văzut mesajul de la ea: "Mama, stai liniştită, sunt bine". Eu nu înţelegeam ce vrea să spună, ştiam doar că nu venise la spectacolul meu. Am sunat-o şi am întrebat-o: "Ce e cu mesajul ăsta?". Mi-a zis: "Tu pe ce planetă trăieşti, nu ştii ce s-a întâmplat?". I-am spus că nu ştiu nimic, abia ieşisem de pe scenă. Mi-a spus: "Du-te acasă şi deschide televizorul". Fiică-mea n-a mai vrut să meargă nici la Club Colectiv, nici la spectacolul meu, a stat acasă. Am plecat spre casă şi când am ajuns, am văzut imagini cu toată nenorocirea din Club Colectiv. Am avut o descărcare nervoasă extraordinară, am plâns de n-am putut să mă opresc. Plânsul meu era pe de o parte, de bucurie că fiica mea n-a fost acolo; pe de altă parte, de spaimă şi de jale pentru toată nebunia care s-a întâmplat, în care au murit atâţia oameni... Din acest motiv, câteva zile nu am putut să vorbesc cu nimeni, am fost în stare de şoc emoţional. Când mi-am revenit, am scris cântecul "Niciodată uitarea", dedicat victimelor din Club Colectiv. Iar tu mi-ai spus a doua zi, când m-ai sunat, că am fost îngerul tău păzitor, pentru că şi tu erai invitată la lansarea din Club Colectiv şi ar fi trebuit să mergi acolo, însă pentru că te invitasem şi eu, ai ales să vii la spectacolul meu. Şi mai e un artist care a venit la spectacolul meu, în acea seară, un artist rock - Gabi "Guriţă" Nicolau, şi el a a ales să răspundă invitaţiei mele, deşi, ca rocker, ar fi fost firesc să se ducă la o lansare de album a unei trupe rock. Bine că nu s-a dus! Poate că şi pentru el am fost un înger păzitor, cum ai zis tu.

AGERPRES: Da, spectacolul tău din acea seară a fost deosebit din multe puncte de vedere. Uite, mai am o poză de atunci, în care eşti cu Radu Graţianu.
Maria Gheorghiu: Uite, aici port rochia albă despre care vorbeam, e rochia din acea parte a spectacolului "Sub zodia Mariei" care îi e dedicată Fecioarei Maria.

 


Foto: (c) MARINA BADULESCU / AGERPRES FOTO



AGERPRES: Iar în poza asta eşti cu Adriana Trandafir.
Maria Gheorghiu: Şi amândouă purtam costum popular. Doamne, ştii cât am căutat piesele costumului? Toate sunt originale, ia pe care am purtat-o în spectacol este o ie de mireasă, am aflat ulterior... Iar fotele cu greu le-am găsit, dar sunt fote originale, olteneşti.

 


Foto: (c) MARINA BADULESCU / AGERPRES FOTO



AGERPRES: Uite şi fotografia din finalul spectacolului...
Maria Gheorghiu: Aici suntem toţi - eu, Radu Graţianu, Adriana Trandafir şi Tomi Cristin. Eram la momentul reverenţelor în faţa publicului. A fost un spectacol greu, solicitant. Greu din punct de vedere al conţinutului; solicitant, pentru că eu trec prin mai multe modalităţi de exprimare artistică. Am cântat şi clasic - "Ave Maria" de Schubert, în limba română... Am cântat melodiile mele folk, am cântat muzică populară, şi fiecare moment a trebuit să aibă o altă impostaţie vocală, nu e acelaşi lucru să cânţi "Ave Maria" ori să cânţi "Maria de Mangop" sau "Mărie şi Mărioară"...

 


Foto: (c) MARINA BADULESCU / AGERPRES FOTO



AGERPRES: Noroc că tu le stăpâneşti foarte bine pe toate!
Maria Gheorghiu: Le stâpânesc, mulţumesc lui Dumnezeu, dar mai ales îi mulţumesc maestrului meu Doru Morariu, Dumnezeu să-l odihnească... Perioada cea mai bună din viaţa mea a fost cea în care am cântat în corala "Mioriţa" din Reşiţa, alături de care am văzut lumea, am participat la concursuri internaţionale înainte de 1989. Aveam 19 ani când am văzut prima oară Franţa... Acolo, în această familie - pentru că eram ca o familie mare - am învăţat să cânt, să fac vocalize, să dau sens cuvântului în timp ce cânt, rostindu-l într-un anumit fel, să dau intensitate cuvântului, acolo am învăţat să compun, pentru că Doru Morariu avea grijă, înainte de a ne aduce un nou cântec pentru a-l învăţa, să ne explice cam ce a vrut să spună compozitorul prin acel cântec şi cum ar trebui să sune fiecare parte. E o "bucătărie" mai aparte pe care trebuie s-o înţelegi ca să poţi cânta într-un cor de cameră şi să redai ceea ce trebuie redat. Nu e atât de simplu. M-au ajutat toate aceste lucruri mai târziu - ştiind cum se lucrează pe partituri, pe bas, bariton, tenor, altist, soprană unu sau doi - în compoziţie şi în felul în care am structurat cântecele mele în folk.

AGERPRES: Uite că am ajuns la "Câmpul de lavandă", avem fotografii de la lansarea albumului. Eşti tot cu Radu şi porţi o rochie de culoarea lavandei.
Maria Gheorghiu: Rochia a fost făcută special pentru lansare, era de culoarea lavandei. A lucrat cu mult drag la această rochie Adriana Agostini, ea mi-a făcut şi rochia mov pentru "Sub zodia Mariei", şi pe cea neagră purtată la spectacolul "De 20 de ani 'Om bun' " de la teatrul Excelsior, mi-a creat nişte rochii foarte frumoase, deosebite. Eu cred că lansarea albumului "Câmp de lavandă" a fost un succes. Producătorul este Costin Coşoiu, care a înfiinţat casa de discuri Global Content pentru mine - este singurul disc pe care l-a scos pentru că şi-a dorit foarte mult să aibă cântecele mele, le auzise în concerte şi i-au plăcut. El nu este de meserie producător muzical, dar a înfiinţat casa de discuri şi a umblat peste tot după aprobări, pentru acte, ca să intrăm în legalitate cu tot, aşa că Global Content înseamnă albumul semnat Maria Gheorghiu. Îmi amintesc că îmi spunea că vrea să facem o lansare grandioasă, nu prea i-a plăcut clubul pe care l-am ales, zicea că sunt multe coloane acolo şi că n-o să se vadă bine scena... Am avut toţi emoţii, dar în final a fost foarte multă lume la lansare, a fost un pariu câştigat.

 


Foto: (c) MARINA BADULESCU / AGERPRES FOTO



AGERPRES: Ştiu, am fost şi acolo...
Maria Gheorghiu: Da, eşti mereu prezentă la concertele mele şi pentru asta îţi mulţumesc din suflet. Eşti unul dintre pilonii pe care eu mă sprijin. Tu nu ştii că de multe ori, în concerte, cea căreia i-am cântat ai fost tu.

AGERPRES: Îţi mulţumesc frumos. Şi îţi mai arăt o fotografie, de la un alt eveniment la care ai participat foarte des, cel dedicat an de an lui Vali Sterian. Aici avem o poză de la ediţia din 2015, care a avut loc în Berăria H.
Maria Gheorghiu: Am participat de fiecare dată când am fost în Bucureşti, pentru că de multe ori s-a întâmplat să fiu plecată în ţară sau în afara ei. Da, ştiu momentul, acum, când privesc poza. Am cântat de multe ori în Berăria H, pentru mulţi prieteni artişti. Am cântat şi pentru Vali Sterian, şi pentru Gyuri Pascu, şi pentru Leo Iorga. Eu îmi iubesc colegii de breaslă şi de câte ori am ocazia, cânt pentru ei. Mă doare sufletul când cânt pentru cei care între timp şi-au pus "Aripi de drum" - cum spun în cântecul meu - şi au plecat la Dumnezeu. Of, ce dor îmi e de toţi... Revenind la Vali Sterian, eu de câte ori am ocazia, le mulţumesc unor oameni care mi-au definit parcursul artistic şi nu numai. Între ei îi amintesc întotdeauna pe Doru Dinu Glăvan, pe Leopoldina Bălănuţă - de la care am învăţat enorm de multe, pe Vali Sterian - care m-a ajutat să debutez în Bucureşti, mi-a scris câteva orchestraţii şi am înregistrat în studioul lui câteva cântece dar, din păcate, a plecat la Cer înainte de a definitiva discul nostru împreună. A fost şi Doru Morariu, despre care ţi-am spus mai devreme. Ei au fost oamenii care m-au definit prin toate. Vali Sterian a aflat de mine de la soţia lui, Lucia, care la acea vreme era psihologul emisiunii "Ceaiul de la ora 5", de la TVR, realizată de Marina Almăşan. La o emisiune în care invitaţi principali erau sportivii Helmut Duckadam şi Leonard Doroftei, am fost invitată la dorinţa lui Doroftei. Eu locuiam la Reşiţa, încă nu mă mutasem în Bucureşti. Lucia m-a auzit cântând la repetiţii, i-a plăcut foarte mult cum am cântat, l-a sunat pe Vali şi i-a spus: "Te rog foarte mult să urmăreşti emisiunea şi s-o asculţi pe Maria Gheorghiu. E o fată care cred că o să-ţi placă". El a urmărit emisiunea, i-a plăcut şi mi-a dat telefon a doua zi, m-a chemat la Bucureşti. Am intrat în studio şi am imprimat "Uşa ce-o încui", "Bocetul lui Ioan", "Maria de Mangop" - pe care el şi-a dorit s-o refacă, deşi cântecul deja era orchestrat de Adrian Ordean. A zis: "Cu tot respectul faţă de Adrian Ordean, cântecul ăsta are nevoie de altceva". A lucrat vreo şase luni la instrumentele care trebuiau introduse în acel cântec. Apoi am lucrat împreună peste un an la cântece, pentru că mai mult vorbeam decât să imprimăm. Eu am intrat puţin în panică, iar el a simţit. Mi-a zis: "Eşti neliniştită. Te întrebi oare când intrăm în studio să imprimăm, dar eu mai întâi trebuie să ştiu exact cine eşti. Pentru că orchestraţiile trebuie să sune ca Maria Gheorghiu, nu ca Vali Sterian". Şi în momentul în care a aflat, m-a sunat şi mi-a spus: "Acum putem să tragem cântecele, acum ştiu cine eşti". După ce am imprimat cântecele, a zis: "Cred că trebuie să te prezentăm publicului". Pe vremea aceea existau serile extraordinare de muzică din Casa Eliad. M-a invitat, am cântat câteva melodii în recitalul lui. După care mi-a spus: "Cred că poţi să ai recitalul tău" şi atunci ne-am dus la "Hard and Heavy", am avut recitalul meu, el a cântat pe scenă, a bătut la tobe şi se vedea bucuria lui de a cânta alături de mine, a fost o chestie extraordinară! Când am terminat spectacolul, a ieşit în faţă şi a spus: "Sunt foarte fericit că în seara asta am câştigat pariul cu Maria Gheorghiu!". Pentru mine, a însemnat mai mult decât ar fi spus orice critic muzical... Îi plăcusem lui Vali Sterian şi pentru mine asta conta enorm.

 


Foto: (c) MARINA BADULESCU / AGERPRES FOTO



AGERPRES: Două fotografii de la Revelionul artiştilor, din 2017.
Maria Gheorghiu: A fost un eveniment foarte fain! A fost organizat de Mona (Mona Mihaela Trifu - n.r.) de la RoArt, din Bruxelles. Pe vremea aceea nici nu ştiam că Mona cântă... Ulterior am avut-o invitată în emisiunea "Întâlniri capitale", împreună cu Teodora Ionescu - ea mi-a prezentat-o pe Mona. Atunci, la emisiune, am aflat că organizează evenimente cu artişti care cântă pentru românii din Belgia. Eu am fost la Bruxelles de trei ori, dar nu prin RoArt. Prima dată am fost invitată în preajma sărbătorilor de iarnă, să cânt colinde, a doua oară la fel, iar anul trecut, în martie, am avut un spectacol cu "Câmpul de lavandă". Am cântat comunităţii de români de acolo la Casa Arthis, unde sunt soţii Carmen şi Liviu Hopârtean. Fac o mică paranteză. Băiatul lor, Cosmin - un artist foarte bun! - şi-a dorit să vină în România. A venit şi în prezent Casa Caragiale este casa în care locuieşte şi organizează evenimente. Înainte de Crăciun am avut şi eu acolo un concert de colinde.

 


Foto: (c) SILVIU  MATEI / AGERPRES FOTO



AGERPRES: Uite o fotografie legată de albumul "Câmp de lavandă".
Maria Gheorghiu: Asta e o fotografie făcută în Dej, o doamnă de acolo care deţine câmpul de lavandă a auzit cântecul şi i-a plăcut foarte mult, m-a chemat să ţin un spectacol în câmpul ei de lavandă. I-am mulţumit şi i-am spus că vreau să fac şi o şedinţă foto... Aşa că m-au chemat exact când a înflorit lavanda (prima copertă a discului este realizată în acel câmp de lavandă).

AGERPRES: Trecem la altă fotografie.
Maria Gheorghiu: Aaaa, mă uimeşti cu pozele astea! E tot de la un spectacol unic. Şi spun unic pentru că nu a mai fost altul la fel. Spectacolul se numea "13 poveşti de dragoste şi un povestitor", la Centrul cultural UNESCO. Acolo erau actriţa Catrinel Dumitrescu şi jurnalista Loreta Popa, ele păstoreau evenimentele. M-au chemat să facem un eveniment special de sărbătoarea dragostei, în februarie. Evenimentul cred că a fost între Sf. Valentin şi Dragobete... Ideea i-a aparţinut lui Catrinel Dumitrescu, am avut în spate un ecran mare pe care actorul Teatrului Naţional Eduard Adam s-a jucat cu umbrele. Cele 13 poveşti din spectacol erau 13 cântece, fiecare a avut un videoclip. Iar Eduard Adam, din spatele cortinei, a interacţionat cu acele videoclipuri, jucându-se cu umbrele. Catrinel Dumitrescu a fost povestitorul, de fapt recitatorul, dar nu s-a văzut, era voice over. Ea îmi pregătea, prin poezie, fiecare poveste muzicală. Spectacolul există pe youtube. Foarte multă lume a rămas încântată de spectacol şi mi-au spus că trebuie să reiau povestea asta.

AGERPRES: O fotografie de la Salonul de Folk&blues.
Maria Gheorghiu: Ce surprize îmi faci! Asta e o poza de la clubul lui Talal Hamad, în care se cântă folk la Bacău, la Villa Borghese. Acolo cântă majoritatea folkiştilor din România. Talal, acest sirian mai român decât foarte mulţi dintre români, a făcut şi un salon de folk şi blues dedicat memoriei lui Gil Ioniţă. Dacă prima ediţie s-a desfăşurat cu mai puţine surle şi trâmbiţe, în 2018, evenimentul s-a desfăşurat pe mai multe scene, inclusiv în faţa primăriei oraşului Bacău. Poza e de acolo, de pe acea scenă.

AGERPRES: Am ajuns la poze din Vama Veche, locul unde folkiştii şi rockerii de întâlnesc an de an de multă vreme. O poză cu tine de anul trecut, de la Festivalul "Folk You Florian Pittiş".
Maria Gheorghiu: Of... Încep cu of, pentru că Florian Pittiş nu mai e printre noi. Dar "Folk You" este! Am participat la multe ediţii ale festivalului, şi de cele mai multe ori, l-am avut alături de mine pe Radu Graţianu. Din păcate, în 2019 nu a fost cu mine pe scenă, dar îl înţeleg, el este angrenat în mai multe proiecte, iar atunci nu a putut să vină. M-a anunţat cu o zi înainte că nu poate veni pentru că are treabă la televiziune, unde lucrează. Vai, ce frumoasă e poza asta! Mi-o dai mie? Uitându-mă la poză, mi-am mai amintit ceva. Îmi dai voie să spun ceva despre chitară?

 

Foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES FOTO


 

AGERPRES: Te rog!
Maria Gheorghiu: Această chitară este una dintre cele mai bune mărci de chitară din lume - Gibson. Şi are o poveste foarte dragă, mi-a fost dăruită de Asociaţia Tighina din Republica Moldova, asociaţie cu care eu am făcut foarte multe spectacole, pentru românii de dincolo de Prut. Aici, pe chitară, scrie "Treceţi Prutul", aşa am primit-o. Doctorul Alexei Păluţă, cel care m-a descoperit, care m-a dus şi mi-a făcut cunoştinţă cu publicul basarabean, a sunat-o pe fiica mea şi i-a spus: "Noi vrem să-i facem un cadou Mariei Gheorghiu, am vrea să-i cumpărăm o chitară". Fiica mea a zis: "Bine, dar Maria are o chitară foarte bună, dacă vreţi să-i dăruiţi o chitară, va trebui să fie una mai bună decât cea pe care o are". "Vă rog să o căutaţi pe cea mai bună şi să-mi spuneţi ce să cumpăr". Eu n-am ştiut nimic, fiică-mea nu mi-a spus, a complotat cu ei atât de bine... A sunat mulţi chitarişti de la noi - pe Adi Manolovici, pe Jimi El Laco, pe Victor Solomon - şi i-a întrebat ce chitară mi s-ar potrivi. Toţi au spus Gibson. Şi cu o zi înainte ziua mea - îmi aduc aminte perfect, era 27 august - atunci făceam emisiuni în direct, dimineaţa, la radio, domnul Păluţă mă sună şi mă întreabă dacă îl pot aduce în emisiune pe Alexandru Rotaru, cel care se ocupa acţiunea numită "Eu sunt unul dintr-un milion şi semnez pentru Unire". Urmau să meargă la Iaşi şi să adune semnături. L-am invitat pe Alexandru în emisiune, când l-am preluat de la poarta radioului avea un buchet de flori, o punguţă şi o chitară. Mi-a zis: "Florile sunt pentru dumneavoastră, iar în pungă sunt nişte ouă de ţară". I-am mulţumit, apoi, uitându-mă la chitară, l-am întrebat: "Alexandru, tu te-ai apucat de cântat?". El a zis că nu e chitara lui, iar eu nu am insistat. Am intrat în emisiune cu Alexandru, iar la final îmi spune: "Acum, că am terminat interviul, daţi-mi voie să vă spun în numele Asociaţiei Tighina 'La mulţi ani!' şi să vă oferim această chitară". Am rămas fără cuvinte, îmi oferise cadoul în direct, la radio! Evident că mi-au dat lacrimile. Ei ştiau că sunt o fire emotivă şi au păstrat pentru final momentul, ca să pot să fac emisiunea. Am plecat acasă cu chitara şi cu florile, Alexandru a plecat la Iaşi. Fiică-mea, Cassandra, care ascultase emisiunea, ştia tot. M-a sunat şi m-a întrebat: "Ei, cum e? Ai primit chitara? Dacă îţi place, să-mi mulţumeşti pentru ea!". Eu nu ştiam ce chitară este. Abia atunci m-am uitat cu atenţie, am văzut că e Gibson şi am rămas uimită.
Revenind la "Folk You", am fost încă de la început alături de Marius Tucă în acest festival de la Vama Veche. Îmi aduc aminte de primele ediţii care se desfăşurau în mai multe locuri de pe litoral - Neptun, Vama Veche, 2 Mai, Portiţa, Costineşti - şi niciodată nu era aceeaşi echipă. Fiecare dintre noi ne rugam să fim în aia de la Vama Veche sau în aia de la Portiţa, dar nu ştiam în care dintre formulele de spectacol vom fi. Festivalul a fost prezentat, aşa cum ştie toată lumea, de Florian Pittiş, dovadă că şi astăzi tot el patronează festivalul de acolo, de Sus, festivalul este in memoriam Florian Pittiş. Într-un an mi s-a întâmplat un lucru interesant. La o ediţie care s-a ţinut pe lângă şantierul naval din Mangalia, cred că la 2 Mai, tot Florian trebuia să prezinte, ca de obicei. Florian era un tip foarte corect, foarte serios, foarte punctual. La el se ştia clar că ora 20 e ora 20, niciun minut peste! Cu zece minute înainte de ora 20, îmi spune Dana Andronie: "Maria, astăzi tu prezinţi spectacolul! Pittiş nu vine"... Am intrat puţin în panică. "Cum să fac eu ce făcea Pittiş?", i-am zis. "Hai, lasă, că te descurci, aşa a zis Tucă", a răspuns ea. Am prezentat spectacolul. Şi de atunci, câteva ediţii au fost prezentate de mine. Nu ştiu nici în ziua de astăzi şi nici n-am întrebat de ce n-a mai prezentat Pittiş, probabil deja era bolnav, nu ştiu. Cert e faptul că această postură de prezentator îmi lua foarte mult din energia mea de cântat. Toate acele ediţii pe care le-am prezentat au însemnat, zic eu, o prestaţie mai slabă a mea ca artist, atunci când am cântat. Pentru că eu eram deja încărcată de emoţii, fiecare coleg se uita să vadă ce spun despre el, cum îl prezint, să nu spun despre unul mai mult şi despre altul mai puţin, era o idee în mintea mea să nu se simtă vreunul jignit, deranjat că nu l-am prezentat cum trebuie, a fost un consum foarte mare de energie. Până la urmă, l-am rugat pe Marius Tucă să nu mă mai pună să prezint. Marius m-a înţeles şi următoarele două ediţii au fost prezentate de Doru Ionescu de la TVR, după care s-a renunţat la ideea de prezentator, trecerea de la un moment la altul se făcea prin prezentarea pe ecran a artiştilor plecaţi dincolo de lumea asta. Dar şi azi îi mulţumesc lui Marius Tucă pentru faptul că prin "Folk You" a adus folkul în atenţia publicului larg şi a creat o mişcare, care după 1989 intrase într-un con de umbră; e valabil şi pentru folk, şi pentru rock. Au existat două perioade importante în care folkul şi-a revenit - momentul în care a fost creat grupul Pasărea Colibri şi momentul în care a apărut festivalul "Folk You". Şi astăzi, cred că cele mai multe festivaluri din ţară le are muzica folk. În ciuda faptului că în continuare radiourile şi televiziunile ignoră acest gen... Iar folkul nu are în spate o casă de discuri puternică, care să-i susţină pe artişti, să-i promoveze şi ştim bine că despre asta este vorba.
În fiecare an mă întreb şi mă gândesc ce să cânt la "Folk You", pentru că vreau să prezint şi cântece noi, dar publicul îşi doreşte să asculte cântece pe care le ştie, pe care vrea să le fredoneze cu artistul. Eu sunt un artist atipic. Nu mi-e frică să cânt un cântec nou pe care vai, lumea nu-l ştie şi ca atare n-o să cânte cu mine. Eu vreau în primul rând să mă asculte lumea. E bună şi chestia asta cu show-ul, să cânte publicul, dar eu vreau să asculte lumea ce cânt, să asculte versurile, să le înţeleagă. În muzica folk e foarte important mesajul versurilor. Iar "Folk You" este pentru mine scena ideală pentru a prezenta cântece noi.

 


Foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES FOTO



AGERPRES: Îţi plac fotografiile noastre?
Maria Gheorghiu: Daaa, cum să nu-mi placă? Am spus mai devreme că nu am unele dintre poze şi că mi le doresc.

AGERPRES: Dacă îţi plac, ţi le dăruim. Şi îţi mai dăruim un buchet de flori, cu mulţumiri pentru faptul că ţi-ai găsit răgaz să vii la noi şi să depănăm amintiri frumoase împreună, privind aceste fotografii.
Maria Gheorghiu: Aaaa, sunt superbe florile! Uite, sunt şi doi irişi, ţi-am spus că tabloul cu irişi al reginei Maria m-a inspirat când am compus cântecul "Inima de la Balcic"! Mulţumesc frumos!
AGERPRES/(autor: Marina Bădulescu, redactor arhivă foto: Elena Bălan, editor: Roxana Mihordescu, editor online: Ady Ivaşcu)

Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – marketing@agerpres.ro.

Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.

Monitorizare
Setări

DETALII DESPRE TINE

Dacă ai cont gratuit te loghezi cu adresa de email. Pentru a crea un cont gratuit accesează secțiunea “Crează cont”.

Dacă ai cont plătit te loghezi cu username. Pentru a vă crea un cont plătit vă rugăm să contactați:

Dacă nu puteți vizualiza această știre, contactați echipa AGERPRES pentru a vă abona la fluxurile de știri.