Vezi mai mult
Vezi mai putin

Urmareste

Modifică dimensiunea fontului:

Fizicianul Andrei Dimitrievici Saharov, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1975, militant al drepturilor omului, s-a născut la 21 mai 1921, la Moscova. S-a remarcat prin contribuţia la construcţia bombei cu hidrogen sovietice, testate la 12 august 1953, potrivit biografiei prezentate pe site-ul Parlamentului European, https://www.europarl.europa.eu/.

În 1937, s-a înscris la Departamentul de Fizică, catedra de acustică a Universităţii de stat din Moscova. După izbucnirea Războiului cu Germania, în iunie 1941, Andrei Saharov a fost declarat inapt pentru serviciul militar, iar în octombrie acelaşi an, a fost trimis în capitala Afganistanului, unde şi-a reluat studiile, finalizându-le în 1942, potrivit https://www.nobelprize.org/.

În perioada petrecută în Afganistan a lucrat la laboratorul unei fabrici de muniţie din Ulyanovsk. Tot acolo a întâlnit-o şi pe Klavdia Alexeevna Vihireva cu care s-a căsătorit, în iulie 1943, şi au avut trei copii.

În 1945 s-a întors la Moscova, unde a început studiile doctorale, la Institutul de Fizică "P.N. Lebedev". Doi ani mai târziu, în 1947, avea să finalizeze teza de doctorat în care examina măsurarea optică a temperaturii descărcărilor electrice. În paralel, a început să predea Fizica la Institutul energetic din Moscova.

În 1948, Igor Tamm l-a inclus pe Andrei Saharov în grupul creat pentru construirea bombei cu hidrogen. Din aceeaşi perioadă (1945-1948) datează elaborarea câtorva idei fundamentale în domeniul reacţiilor nucleare : reactorul magnetic (1950), cataliza muonică a reacţiilor de sinteză (1948), folosirea radiaţiilor laser pentru încălzirea deuteriului. În 1948, Saharov a iniţiat ideea creării câmpurilor magnetice supraintense cu folosirea energiei exploziilor.

După ce în perioada 1950-1953 a lucrat, sub conducerea lui Iuliu Borisovici Hariton, la instalaţia KB-11 (mai târziu, Arzamas-16), situată în oraşul sovietic Sarov, şi după încercarea cu succes a bombei cu hidrogen, Saharov a devenit membru cu drepturi depline al Academiei de Ştiinţe. Cercetarea teoretică cu privire la armele nucleare a continuat şi după 1953, mai scrie sursa citată.

În 1961 s-a opus planului lui Hruşciov de a face un test atmosferic cu o bombă termonucleară, invocând frica răspândirii de material radioactiv. Bomba a fost, în final, testată în octombrie 1961.

În 1965 a publicat prima lucrare în domeniul cosmologiei, în care a explicat formarea stelelor şi galaxiilor prin fluctuaţiile cuantice ale câmpului gravitaţional. În 1967, a emis o idee despre elasticitatea Universului şi a explicat asimetria materie-antimaterie în Univers.

Prin eseul "Reflections on Progress, Peaceful Coexistence and Intellectual Freedom" (1968), care a circulat în URSS ca samizdat, dar care a fost publicat în "New York Times", precum şi prin protestul împotriva trimiterii tancurilor sovietice în Afganistan, Saharov a devenit un militant al apărării drepturilor omului şi al reducerii armelor nucleare. Criticând totodată represiunea crescândă împotriva disidenţilor, a înfiinţat, în 1970, un comitet pentru apărarea drepturilor omului şi a victimelor proceselor politice, devenind unul dintre cei mai curajoşi critici ai regimului şi un simbol al luptei împotriva negării drepturilor fundamentale, potrivit site-ului Parlamentului European.

În 1971 s-a căsătorit cu Elena Bonner, cunoscută militantă civică.

În 1975 Andrei Saharov a primit Premiul Nobel pentru Pace.

Ca urmare a protestului împotriva invaziei sovietice din Afganistan, din 1980, Saharov a fost exilat cu domiciliu forţat la Nijni Novgorod (atunci Gorki). În 1984 a fost exilată şi soţia sa, Elena Bonner.

Odată cu venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov (1985-1991), Saharov a fost eliberat, în decembrie 1986, după mai multe reprize de greva foamei şi de încercări ale autorităţilor de a-l hrăni forţat. A revenit la Moscova şi s-a încadrat din nou în activitatea ştiinţifică şi politică. În martie 1989, a fost ales membru al parlamentului, susţinând abolirea art. 6 al Constituţiei sovietice privind rolul conducător al Partidului Comunist. De asemenea, i-au fost restabilite toate ordinele şi distincţiile obţinute anterior, fiindu-i conferite şi altele noi.

A murit la 14 decembrie 1989.

Încă din 1988, Parlamentul European a instituit Premiului Saharov pentru libertatea de gândire, acordat persoanelor din întreaga lume care au adus o contribuţie deosebită la lupta pentru drepturile omului în întreaga lume, atrăgând atenţia asupra cazurilor de încălcare a drepturilor omului şi sprijinind laureaţii în cauza lor. AGERPRES/ (Documentare - Ionela Gavril, editor: Roxana Mihordescu, editor online: Andreea Lăzăroiu)

 

Sursa foto: europarl.europa.eu

Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – marketing@agerpres.ro.

Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.

Monitorizare
Setări

DETALII DESPRE TINE

Dacă ai cont gratuit te loghezi cu adresa de email. Pentru a crea un cont gratuit accesează secțiunea “Crează cont”.

Dacă ai cont plătit te loghezi cu username. Pentru a vă crea un cont plătit vă rugăm să contactați:

Dacă nu puteți vizualiza această știre, contactați echipa AGERPRES pentru a vă abona la fluxurile de știri.