Scriitorul Tudor Teodorescu-Branişte s-a născut la 12 aprilie 1899, la Piteşti. A urmat cursurile şcolii primare şi şase clase de liceu în oraşul natal.

După intrarea României în Primul Război Mondial, în urma refugiului din 1916 în Moldova ajunge cu familia la Bârlad, unde lucrează într-un spital militar, se arată în ''Dicţionarul general al literaturii române'' apărut sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2007).

În 1918, revenit la Piteşti, termină liceul, apoi devine student la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, luându-şi licenţa în 1921. Practică pentru scurt timp avocatura, la Baroul de Ilfov, apoi se consacră în întregime vieţii de jurnalist şi de om politic.

A debutat, sub pseudonimul Andrei Branişte, în 1915, la ''Rampa'' şi a colaborat la publicaţii precum ''Revista noastră'', ''Sclipiri'', ''Progresul'', ''Hiena'', ''Contimporanul'', ''Facla'', ''Mişcarea'', ''Muncitorul'', ''Cuvântul'', ''Parlamentul'', ''Opoziţia'', ''Curentul'', ''Revista politică'' ş.a.

De asemenea, a fost redactor la ''Aurora'' şi ''Adevărul'', a condus ''Cuvântul liber'' (1933-1936) şi a mai scris la ''Excelsior'', ''Progresul social'', ''Herald'', ''Revista Fundaţiilor Regale'', ''Însemnări ieşene'', ''Lumea românească'', ''Liberalul'', ''Gazeta literară'', ''Ramuri'', ''Tribuna'', ''Luceafărul'' etc. A mai semnat, de-a lungul timpului, A. Branişte, T. Lăstun, Rivarol. Tudor Teodorescu-Branişte ''a crezut cu sinceritate în adevărata democraţie, detaşându-se, răspicat, în publicistica lui, de comunism'', se arată, între altele, în ''Dicţionarul general al literaturii române''.

Prima sa carte, culegerea de nuvele şi schiţe ''Suflet de femeie', a apărut în 1920, după care au urmat câteva volume de proză scurtă, precum şi mai multe romane. Amintim dintre scrierile sale: ''Şovăiri'' (1921), ''Oameni şi cărţi'' (1922), ''Ochiul de nichel'' (1927), ''Fundătura cimitirului no.13'' (1932), ''Domnul Negoiţă'' (1932), ''Băiatul popii'' (1933), ''Oameni de ieri...'' (1938), ''Prinţul'' (1944), ''Scandal'' (1945), ''Primăvara apele vin mari'' (1960), ''Oameni şi paiaţe'' (1967), ''Pavilionul de vânătoare'' (apărut postum, în 1986) ş.a.

Totodată, a tradus din scrierile lui Benjamin Constant, Andre Maurois ş.a. A colaborat şi la emisiuni radiofonice, din 1929, susţinând rubrica ''Revista săptămânii literare şi artistice''. A fost secretar al Editurii Cultura Naţională (1922-1926), precum şi deputat din partea Partidului Ţărănesc (1926-1928).

Tudor Teodorescu-Branişte a murit la 23 martie 1969, la Bucureşti. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Adrian Dădârlat)