Una dintre cele mai interesante şi contradictorii personalităţi ale secolului al XX-lea, Igor Stravinski (n. 1881 - m. 1971) s-a apropiat de genul spectacolului muzical în numeroase rânduri, fără a-i accepta întru totul rigorile.
Lucrările scrise spre sfârşitul perioadei ruse, "Nunta" (1914-1917), "Vulpea" (1917), "Povestea soldatului" (1918), fac parte dintr-un gen intermediar de teatru muzical, cu coruri, dansuri şi orchestră, potrivit consemnărilor de lucrarea Ghid de operă, Bucureşti, 1971.
Operă în două părţi, Povestea soldatului, cu muzica semnată de Igor Stravinski şi libretul de Charles Ferdinand Ramuz (n. 1878 - m. 1947), după o culegere de basme populare ruse de Aleksandr Nikolaevici Afanasiev, a avut premiera la 28 septembrie 1918, la Lausanne, cu Georges Pitoëff în rolul soldatului, diavolul fiind Jean Villard, iar povestitorul Elie Gagnebin.
Opera a fost scrisă pentru o formaţie orchestrală redusă şi pentru actori, nu cântăreţi. Ramuz, un scriitor elveţian vorbitor de limbă franceză, este cel care se află la originea "Poveştii soldatului", al cărui libret a fost o lucrare destinată teatrului ambulant, pentru recitator şi şapte instrumente, pe tema luptei dintre bine şi rău pentru a intra în posesia sufletului uman, tratată cu unor puţin sarcastic, potrivit menţionărilor din "Dicţionarul marilor muzicieni", Bucureşti, 2006.
Libretul descrie parabola unui soldat care îşi tranzacţionează vioara (sufletul) cu diavolul în schimbul unui câştig economic nelimitat. Muzica este înscrisă pentru un septet de vioară, bas de bas, clarinet, fagot, cornet (adesea jucat pe trompetă), trombon şi percuţie, iar povestea este comunicată de trei actori: soldatul, diavolul şi un narator. Un dansator joacă rolul nevorbind al prinţesei şi pot exista, de asemenea, şi dansatori de ansamblu suplimentar. Interpretarea completă a lui operei a durat aproximativ o oră. Ulterior, textul original scris de Ramuz în franceză a fost tradus în engleză de către Michael Flanders şi de Kitty Black şi în germană de Hans Reinhart.
"Povestea soldatului" reprezintă o capodoperă a muzicii secolului al XX-lea, în care compozitorul aduce un omagiu vechiului teatru popular rus, de care a fost fascinat încă din copilărie. Stravinski a compus această lucrare în timpul Primului Război Mondial, când se afla în Elveţia împreună cu prietenul său, poetul elveţian Charles Ferdinand Ramuz.
Compozitorul, pianistul şi dirijorul Igor Fiodorovici Stravinski s-a născut la 17 iunie 1882, la Oranienbaum, lângă Sankt Petersburg. La vârsta de nouă ani, a început să studieze pianul, pentru care a dovedit aptitudini remarcabile, luând, în paralel, lecţii de armonie. La 18 ani, a început să studieze singur contrapunctul.
A urmat ştiinţele juridice la Universitatea din Petersburg. Între 1902-1908, a studiat, avându-l ca meditator pe Rimski-Korsakov, orchestraţia şi teoria formelor. În partea a doua a acestor studii, a compus "Simfonia în Mi bemol" op.1 (1906-07), "Scherzo fantastique" op.1 (1907-1908), şi "Feux d'artifice", op.4 (1908). Succesul enorm al baletului "L'oiseau de Feu" (premiera la 25 iun. 1910), a cărui muzică a compus-o, l-a propulsat pe Stravinski pe traiectoria unei cariere muzicale de fast şi glorie, mai întâi în Franţa (1914-1936) şi apoi în Statele Unite ale Americii (1945), unde s-a stabilit până la sfârşitul vieţii.
În decursul carierei sale, a întreprins numeroase turnee internaţionale, ca pianist sau ca şef de orchestră. În cariera lui I.F. Stravinski se disting cinci perioade: cea rusă (1908-1922), cea neoclasică europeană (1922-1940), cea neoclasică americană (1940-1950), cea dodecafonică (1950-1959) şi cea serială (1919-1966). A acordat o importanţă deosebită ritmului, formei, instrumentaţiei şi constituie în fiecare etapă o puternică revelaţie pentru contemporani. Bogăţia inspiraţiei, calitatea timbrală, concizia, ritmul, ca element determinant al formei, originalitatea arhitecturală, dar îndeosebi vitalitatea geniului motivează prezenţa perpetuă a acestui compozitor în actualitate. A fost unul dintre corifeii muzicii moderne.
Creaţia sa cuprinde peste 100 de opusuri. A murit la 6 aprilie 1971, la New York. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Cristian Anghelache, editor online: Anda Badea)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.
© 2025 Agenția Națională de Presă AGERPRES
Conținutul acestui site este proprietatea Agenției Naționale de Presă AGERPRES. Este interzisă republicarea sau redistribuirea conținutului fără menționarea sursei.
Dacă ai cont gratuit te loghezi cu adresa de email. Pentru a crea un cont gratuit accesează secțiunea “Crează cont”.
Dacă ai cont plătit te loghezi cu username. Pentru a vă crea un cont plătit vă rugăm să contactați:
Dacă nu puteți vizualiza această știre, contactați echipa AGERPRES pentru a vă abona la fluxurile de știri.
< | may 2025 | > | ||||
---|---|---|---|---|---|---|
su | mo | tu | we | th | fr | sa |
27 | 28 | 29 | 30 | 1 | 2 | 3 |
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
< | june 2025 | > | ||||
---|---|---|---|---|---|---|
su | mo | tu | we | th | fr | sa |
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 |