Piesa "Take, Ianke şi Cadîr" a fost scrisă de Victor Ion Popa în 1938 şi a avut premiera la Teatrul "Maria Ventura".

Comedia prezintă povestea unui evreu, a unui român şi a unui turc, toţi trei fiind negustori care îşi împart clientela. Aspectul comic este generat de prejudecata care se opune împlinirii iubirii unor tineri de naţionalităţi diferite - Ana, fiica evreului Ianke, şi Ionel, băiatul românului Tache. Opoziţia dintre dorinţa tinerilor de a se căsători şi rezistenţa încăpăţânată a părinţilor se va dizolva la prima ameninţare serioasă a despărţirii copiilor de părinţii. Finalul este fericit, la acesta contribuind şi veşnic romanticul Cadîr, turcul care încurajează iubirea celor doi tineri. În final părinţii consimt la căsătorie, depăşind prejudecăţile care se opuneau fericirii copiilor lor.

"Lirismul sincer al personajelor, comicul de caracter şi limbaj dau piesei savoarea şi atmosfera de o autentică sensibilitate ce dovedesc că în viaţă dragostea adevărată învinge toate prejudecăţile", se arată în prezentarea piesei de pe site-ul tvr.ro.

La premiera piesei distribuţia i-a avut în rolurile principale pe Alexandru Giugaru (Tache), Gheorghe Timică (Ianke) şi Ion Sârbul (Cadîr), iar în celelalte roluri au fost Jules Cazaban (Ilie), Mihai Popescu (Ionel), Maria Mohor (Ana) şi Silvia Dumitrescu Timică (Safta).

Iniţial piesa nu a avut succesul pieselor "Ciuta" sau "Muşcata din fereastră" scrise tot de Victor Ion Popa, dar după 1956, "Take, Ianke şi Cadîr" a devenit una dintre cele mai cunoscute piese de teatru alături de "Titanic Vals" de Tudor Muşatescu şi "Gaiţele" de Alexandru Kiriţescu.

Alexandru Giugaru a revenit după o vreme în distribuţia piesei, în montarea Teatrului Naţional Bucureşti, alături de Ion Finteşteanu şi Marcel Anghelescu.

În octombrie 2001, a avut loc tot la Naţionalul Bucureştean premiera acestei piese în regia lui Grigore Gonţa, cu o distribuţie prestigioasă: Radu Beligan (Ianke), Marin Moraru (Tache), Gheorghe Dinică (Cadîr), Valentin Uritescu (Ilie), Silvia Nostase (Safta), Monica Davidescu (Ana), Mihai Călin (Ionel), precizează tnb.ro. Spectacolul a fost jucat în această distribuţie până în noiembrie 2007.

Multe teatre din marile oraşe ale ţării au pus în scenă această piesă. La Teatrul din Ploieşti, regizorul Lucian Sabados i-a distribuit în piesă pe actorii Niculae Urs/Mirel Maneru (Ianke), Mihai Coadă (Take), Ilie Galea (Cadîr), Constantin Cojocaru/Marian Despina (Ilie), Florentina Năstase (Ana), Ionut Vişan (Ionel), Lucia Ştefănescu Niculescu (Safta), conform site-ului www.teatruploiesti.ro.

***

Dramaturg, caricaturist, regizor, Victor Ion Popa s-a născut la Bârlad, la 29 iulie 1895. A fost student al Facultăţii de Drept a Universităţii din Iaşi, dar a urmat în paralel şi Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică şi, pentru scurtă vreme, Şcoala de Belle Arte.

A fost profesor la Academia de Artă Cinematografică din Bucureşti (din 1926), apoi director de scenă al Teatrului popular, al Teatrului Naţional din Cernăuţi, al Teatrului "Maria Ventura". A fost preşedinte al Comitetului de direcţie al Oficiului Naţional Cinematografic.

A debutat foarte devreme cu versuri (1912) şi, simultan, şi-a văzut tipărite primele desene şi caricaturi. Fiind un desenator talentat a colaborat la ilustrarea mai multor periodice ("Revista vremii") şi cărţi.

Tot atunci şi-a descoperit vocaţia pentru teatru, debutând cu spectacolul după ''Ciuta'', care a avut premiera în 1923, avându-i ca interpreţi pe Getta Kernbach, Ana Luca, Ion Sîrbu, Ion Tâlvan şi N. Soreanu. Autorului piesei i-a fost decernat Premiul Caragiale al Teatrului Naţional.

S-a afirmat şi ca eseist şi publicist, reflecţiile sale despre teatru reprezentând un capitol important în acest domeniu. A fost redactor la ''Revista copiilor şi a tinerimii'' din Bucureşti (1920-1924). De asemenea, a colaborat la ''Gândirea'' (al cărei co-fondator a fost), ''Hiena'', ''Ora'', ''Revista vremii'', ''Sburătorul'', fiind în paralel cronicar artistic, desenator şi regizor.

Anii 1922-1932 constituie perioada cea mai fertilă şi cea mai agitată a activităţii sale: a scris piese de teatru, a lucrat ca regizor la mai multe teatre din ţară, a întemeiat un teatru popular şi primul teatru pentru copii.

Victor Ion Popa şi-a adus din plin contribuţia la succesul teatrului radiofonic, reuşind să facă din emisiunile de teatru radiofonic adevărate opere cultural-artistice. Dintre actorii care au colaborat cu Victor Ion Popa îi amintim pe: Jules Cazaban, Coco Danielescu, Maria Mohor, Tudor Călin, Ilie Cernea, Getta Kernbach-Popa, Irina Nădejde, Sonia Cluceru, Florica Teodoru, Eugenia Popovici etc.

Pentru o scurtă perioadă s-a retras din viaţa teatrală pentru a se ocupa de literatură, dar a rămas fidel teatrului până la sfârşitul vieţii, care l-a surprins în plină activitate regizorală.

A scris piese interesante, deosebite în istoria teatrului românesc: "Ciuta" (1922), "Muşcata din fereastră" (1929), "Take, Ianke şi Cadîr" (1938).

Prozatorul Victor Ion Popa a atins cel mai înalt nivel al talentului său prin romanul, inspirat din mediul rural, "Velerim şi Veler Doamne" (1933, Premiul Societăţii Scriitorilor Români-1934), care a fost şi ecranizat: "Osânda" (1976, în regia lui Sergiu Nicolaescu), conform Dicţionarului scriitorilor români, Editura Albatros, 2001.

Victor Ion Popa a murit la 30 martie 1945. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Ruxandra Bratu)