Municipiul Feteşti este situat în judeţul Ialomiţa, în sud-estul României şi în estul Câmpiei Bărăganului, pe stânga braţului Borcea al Dunării, la 55 km de municipiul reşedinţă de judeţ, Slobozia. La nivel european, oraşul se află pe cursul inferior al fluviului Dunărea, care formează, împreună cu Rinul şi cu canalele pe care le completează, Dunăre-Main-Rin, Dunăre-Marea Neagră, cea mai importantă artera navigabilă europeană, Marea Neagră-Marea Nordului.

Feteştiul a fost atestat documentar pentru prima dată, ca sat, la 21 aprilie 1528, într-un act emis de domnul Ţării Româneşti, Radu de la Afumaţi. Iniţial a fost doar un târg de cereale şi de animale, ulterior dezvoltându-se ca urmare a împroprietăririi ţăranilor, după 1864. În 1865 a devenit comună, la 17 iulie 1934 a fost declarat oraş, iar la 18 ianuarie 1995, a primit statutul de municipiu.

Se pare că, în trecut, acest sat era vizitat de ciobanii care-şi căutau fete de însurătoare, localitatea fiind cunoscută ca ''satul cu fete''. De aici ar proveni denumirea municipiului Feteşti. O altă ipoteză privind originea denumirii susţine că pământurile din jurul Feteştiului aparţineau boierului Dudescu, care avea o fată. La căsătoria ei, i-a dat ca zestre jumătate din moşie, aici luând naştere un sat. De asemenea, conform unei a treia ipoteze, se pare că în această zonă era o movilă denumită ''dealul cu fete'', unde se aprindea focul pentru a semnala locuitorilor invaziile turceşti. Atunci, fetele se ascundeau printre paie.

Odată cu instalarea ocupaţiei ruseşti din perioada 1829-1832 şi, prin urmare, cu sporirea obligaţiilor, mai multe familii s-au refugiat peste Dunăre. De asemenea, au avut loc modificări mai importante după aplicarea reformei agrare din 15 august 1864.

În perioada campaniilor militare din 1916-1918, Feteştiul a reprezentat un important punct de legătură cu trupele româneşti din Dobrogea. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, trupele germane au ocupat mare parte din oraş. Lipsurile la care a fost supusă populaţia au dus la revolta acesteia, care s-a finalizat cu dezarmarea trupelor germane. La 30 august 1944, însă, Feteştiul intră sub ocupaţie sovietică.

Numele marelui arhitect român, Anghel Saligny, este strâns legat de municipiul Feteşti. În decembrie 1887, guvernul român l-a însărcinat pe Anghel Saligny să elaboreze proiectul liniei ferate Feteşti-Cernavodă, care consta în construirea a două poduri peste Dunăre şi peste braţul Borcea, pentru a asigura, astfel, legătura feroviară între Bucureşti şi Constanţa. Planul a fost realizat în doi ani, iar construcţia a fost finalizată în cinci ani. Lucrările au început la 21 octombrie 1890, în prezenţa regelui Carol I, iar inaugurarea a avut loc la 14 septembrie 1895.

Podul feroviar peste braţul Borcea, în lungime de 920 m lungime, face parte din complexul de poduri feroviare construite între 1890 şi 1895, de inginerul Anghel Saligny, peste braţul Borcea, Balta Ialomiţei şi Dunăre, în lungime totală de 4.037 m. La acea vreme, a fost cea mai mare lucrare de terasare din România, podul de la Cernavodă era cel mai lung din Europa, iar întregul complex de poduri feroviare româneşti peste Dunăre era cel mai lung de pe glob. Podul de peste braţul Borcea a fost, însă, distrus în timpul Primului Război Mondial şi reconstruit în 1921. La 21 noiembrie 1987, a fost dat în folosinţă noul ansamblu de poduri feroviare şi rutiere de la Feteşti şi Cernavodă. Noul pod de la Feteşti este amplasat în apropierea podului vechi, paralel cu acesta.

Pe lângă complexul de poduri feroviare, în municipiul Feteşti se află o serie de alte monumente, cum ar fi Biserica Adormirea Maicii Domnului, datând din anul 1882, biserica cu hramul ''Sfântul Nicolae'', datând din 1884, ansamblul Gării Feteşti, datând din 1887.

Municipiul Feteşti număra, la Recensământul populaţiei şi al locuinţelor din 2011, 30.217 cetăţeni. AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea; redactor Arhiva foto: Elena Bălan; editor: Anca Pandea)