În Capitală există multe colegii sau licee cu tradiţie şi valoare recunoscută la nivel naţional. Mare parte dintre acestea au fost prezentate de-a lungul anului la rubrica ''LA PAS PRIN BUCUREŞTI''.

* Colegiul Naţional ''Sfântul Sava'' este una dintre cele mai vechi şi prestigioase instituţii de învăţământ din Bucureşti. Este descendentul direct al Colegiului ''Sfântul Sava'', divizat în 1864 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza în Universitatea din Bucureşti şi actualul colegiu.
Colegiul ''Sfântul Sava'' a fost fondat în 1694, la îndemnul stolnicului Constantin Cantacuzino, de domnitorul Constantin Brâncoveanu, sub numele Academia Domnească de la Sfântul Sava şi era dispus iniţial în clădirile Mănăstirii Sfântul Sava, astăzi Universitatea din Bucureşti. Curând va deveni una dintre cele mai importante academii din Balcani, alături de Academia din Phanar şi Şcoala Superioară a Patriarhiei Constantinopolului, ambele în Istanbul.
La 24 martie 1818, Ioan Vodă Caradja desprinde Academia Domnească de Mănăstirea Sfântul Sava şi consfinţeşte transformarea în Şcoala Naţională de la Sfântul Sava, care îl are ca director pe cărturarul Gheorghe Lazăr. Academia s-a divizat în anul 1864, la iniţiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, ramura academică fiind convertită în Universitatea din Bucureşti, iar cea de educaţie secundară fiind organizată în Liceul Sfântul Sava.
Începând din iunie 1903, a fost instituit examenul de absolvire conform Regulamentului legii învăţământului. La insistenţele lui Nicolae Iorga, şcoala a căpătat vechea denumire, devenind Colegiul Naţional ''Sfântul Sava'', sub care a funcţionat până în 1952, când a devenit Liceul ''Nicolae Bălcescu''. După 1992, a revenit la denumirea Colegiul Naţional ''Sfântul Sava''. În 2011, Colegiul Naţional ''Sf. Sava'' a primit Diploma de Înalt Patronaj al Majestăţii Sale Regele Mihai I, diplomă oferită de principesa Margareta.

* Colegiul Naţional ''Gheorghe Şincai'' a fost înfiinţat la 8 decembrie 1892, prin Decretul Regal nr. 3913. Prin acest act, regele Carol I hotăra constituirea ''Gimnasiului clasic George Şincai'', prin separarea claselor divizionare ale unui alt liceu de renume, ''Matei Basarab''.
În toamna anului 1890, la Liceul ''Matei Basarab'' s-au creat două clase divizionare (I şi II gimnaziu) ce au fost mutate într-un spaţiu situat în curtea Bisericii Sfântu Gheorghe Vechi.
Regele Carol I a emis, la 8 decembrie 1892, decretul regal de înfiinţare a Gimnaziului Clasic ''Gheorghe Şincai''. Astfel, prin Decretul Regal nr. 3913, publicat în Monitorul Oficial nr. 204 din 13/25 decembrie 1892, din cele patru clase divizionare complete de pe lângă Liceul ''Matei Basarab'', instalate în vechiul local ''Lazăr'', în Bucureşti s-a constituit un al treilea gimnaziu clasic, cu numele de ''Gimnasiul clasic Gheorghe Şincai'' (gimnaziul a primit numele marelui cărturar, la propunerea profesorului ardelean Nicolae Colceag).
Actualul sediu al liceului, situat la intersecţia Căii Şerban Vodă cu bulevardul Dimitrie Cantemir, în vecinătatea Parcului Tineretului, a fost construit între 1924 şi 1928 (anul în care liceul s-a mutat în noua clădire).
După reforma învăţământului din 3 august 1948, Liceul ''Gheorghe Şincai'' a devenit Liceul de Băieţi nr. 5. În aceeaşi clădire funcţiona şi Liceul de Fete nr. 9. Cele două licee au funcţionat separat până în 1956, când au fost comasate, devenind Şcoala Medie mixtă nr. 20. Prin Ordinul Ministerului Învăţământului nr. 68 din 1 martie 1957, Şcoala Medie nr. 20 din oraşul Bucureşti a devenit ''Şcoala Medie nr. 20 Gheorghe Şincai''. La 110 ani de la înfiinţare, la 8 decembrie 2002, liceul a primit titulatura de Colegiu Naţional.

* La 7 decembrie 1859, un opis al lui Alexandru Ioan Cuza apare în Monitorul Oficial prin care se stipulează în Art. 2 ca alături de Gimnaziul nr. 1 (''Sf. Sava'') să se înfiinţeze şi Gimnaziul nr. 2 cu numele lui Gheorghe Lazăr, personalitate ''care a restituit limba română în dreptul său de limbă de studii şi a fost reîntemeietorul şcoalelor naţionale din acest principat''. Deschiderea oficială a cursurilor a avut loc la 18 ianuarie 1860, în clădiri ce aparţineau lui Gheorghe Măcescu. Unul dintre cei care au contribuit la ridicarea în vecinătatea Cişmigiului a viitorului liceu a fost primarul Pache Protopopescu. Decretul înfiinţării liceului poartă semnătura regelui Carol I şi este datat 20 mai 1890. În acelaşi an, de ziua sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavril, la 8 noiembrie, s-a inaugurat actuala clădire - singurul liceu din ţară care posedă un orologiu.
Liceul este considerat, mai ales după 1900, unul dintre avanposturile reformei învăţământului iniţiate de Spiru Haret. În epoca stalinistă, liceul a trecut prin anumite schimbări impuse: a primit o cifră în loc de numele său de tradiţie: a devenit şcoala medie Nr. 22, a împărţit spaţiul cu o nouă şcoală medie de fete şi, în 1949, a fost transferat, cu tot cu arhivă (tablouri ale foştilor directori, cărţi, documente, plăci comemorative) în fostul liceu ''Spiru Haret'', pentru a face loc unui centru şcolar de fete. În 1955, Ministerul învăţământului decide revenirea la vechea denumire, reluarea în posesie a spaţiului şi înfiinţarea şcolilor mixte, astfel încât elevii şi elevele liceului se întorc lângă grădina Cişmigiului.
În anii '60 -'70, urmează o nouă perioadă de glorie pentru liceu: se înfiinţează clase speciale de matematică, au loc activităţi culturale care au adus lauri elevilor ''lăzărişti'' cu trupa de teatru, orchestra simfonică, cenaclul literar ''Luceafărul'', revista ''Speranţe''. Ultimele lucrări de renovare i-au redat clădirii strălucirea de altădată.

* Colegiul Naţional ''Mihai Viteazul'' a luat fiinţă în anul 1865, ca o subdiviziune a liceului ''Sf.Sava''. După doi ani şi-a dobândit statutul autonom şi s-a mutat în casele din strada Polonă, unde locuise pentru o lungă perioadă de timp Ion Heliade Rădulescu.
În 1868, şcoala a primit statutul de gimnaziu şi a purtat numele ''Mihai cel Mare''. În acelaşi an s-a mutat din nou, de această dată în casele lui Iosif Kovejdi din strada Academiei nr. 14, ulterior şcoala fiind menţionată în zona numită Cornescu, pe actuala stradă Regală (astăzi Câmpineanu). Schimbările sediului şcolii au continuat: în 1871 în proprietatea lui I. Brezoianu din strada Scaune nr. 14, apoi în strada Sfinţilor, unde s-a numit gimnaziul ''Mihai Viteazul''. În 1880, ca urmare a creşterii numărului de clase, s-a mutat în casele Elenei Popovitz din strada Rotari nr. 9, în 1878, în casele Catargiu din strada Italiană, apoi în 1908 în fostul sediu al şcolii primare Petrache Poenaru şi mai apoi al liceului de fete ''Carmen Sylva''. În 1921 au debutat lucrările la actualul sediu din bulevardul Pache Protopopescu din Bucureşti.
Colegiul Naţional ''Mihai Viteazul'' este una dintre instituţiile de învăţământ preuniversitar de mare tradiţie din ţară. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Horia Plugaru)