COD PORTOCALIU: 26-06-2025 ora 10 se va semnala val de căldură persistent și intens, caniculă și disconfort termic accentuat COD PORTOCALIU: 26-06-2025 ora 10 se va semnala val de căldură persistent și intens, caniculă și disconfort termic accentuat COD GALBEN: 26-06-2025 ora 10 se va semnala instabilitate atmosferică temporar accentuată
Municipiul Turnu Măgurele, port la Dunăre, este situat în extremitatea de sud a României, la marginea de sud a Câmpiei Boianului, la 23-29 m altitudine, la 50 km sud-vest de municipiul Alexandria (reşedinţă de judeţ).
În arealul oraşului a fost descoperit un tezaur de aur datând din epoca târzie a bronzului, alcătuit din trei brăţări, mai multe inele şi un colier, precum şi un tezaur monetar format din monede din argint, provenite din insula Tassos şi din Macedonia, cu largă circulaţie în sec.II î. Hr., fapt ce atestă că aici se afla o aşezare geto-dacă cu largi resurse economice, capabilă să întreţină relaţii de schimb. În zona comunei Ciuperceni a existat un castru roman.
Pe teritoriul de azi al municipiului a existat cetatea romano-bizantină Turris, cu un turn circular de apărare datând din secolele II-IV, menţionată în secolul VI într-una din scrierile istoricului bizantin Procopius din Cezareea. Pe ruinele cetăţii Turris (abandonată în secolul VI), domnul Ţării Româneşti Mircea cel Bătrân (1386-1418) a construit, în anii 1386-1393, o cetate pe care a numit-o Turnu sau Nicopolul Mic. Cucerită de oastea otomană, sub comanda lui Baiazid, în anul 1394, cetatea a fost recucerită, în 1395, de Mircea cel Bătrân. A fost ocupată de turci în 1417, rămânând în stăpânirea acestora până în 1829. Din 1545 a devenit centrul raialei turceşti Turnu. După pacea de la Adrianopol (1829) localitatea a fost retrocedată de către turci Ţării Româneşti, iar cetatea a fost părăsită şi dărâmată.
Oraşul Turnu Magurele a luat fiinţă în 1836, prin edictul dat de domnul Ţării Româneşti Alexandru Ghica (1834-1842). Ulterior, în 1860, a devenit un important punct de vamă şi centru comercial, la trecerea peste Dunăre, pentru mărfurile care intrau şi ieşeau din Ţara Românească.
A fost unul dintre puternicele centre revoluţionare de la 1848. În 1859, Unirea Principatelor Române produce aici un mare entuziasm, iar ca semn al preţuirii lor locuitorii din Turnu Măgurele îi oferă în dar lui Al.I.Cuza o sabie gravată, aflată azi la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti.
În timpul Războiului de Independenţă (1877-1878) aici s-au organizat mari depozite de armament şi furaje pentru front, s-au amenajat spitale, Turnu Măgurele fiind unul din punctele de susţinere a operaţiunilor militare. Pe podul de vase de la Turnu Măgurele-Nicopole s-au transportat alimente şi muniţii pentru front, au fost trimise în ţară convoaie de prizonieri şi răniţi, s-au reîntors trupele române după victoria repurtată asupra armatei otomane.
În secolele XIX şi XX, Turnu Măgurele a fost de mai multe ori reşedinţa judeţului Teleorman.
După actul de la 23 august 1944, când România a întors armele, alăturându-se coaliţiei Naţiunilor Unite, în perioada 23-31 august, pe Dunăre, la Turnu Măgurele au fost capturate mai multe şlepuri germane.
În a doua jumătate a secolului XX predominante au fost industria chimică şi cea de prelucrare a legumelor, iar în 1962 a început construirea Combinatului de îngrăşăminte chimice. La 5 aprilie 1978, în zona Turnu Măgurele-Nicopole (Bulgaria), au început lucrările de construcţie a unui complex hidroenergetic şi de navigaţie, în cooperare cu Bulgaria.
A fost declarat municipiu la 17 februarie 1968. La recensământul populaţiei din 2011 Turnu Măgurele avea 24.772 locuitori.
Principalele monumente care pot fi văzute la Turnu Măgurele şi în vecinătatea acestuia sunt: ruinele cetăţii medievale Turnu (secolul XIV), care se află în partea de sud a municipiului; Catedrala ortodoxă ''Sf. Haralambie'', situată în centrul municipiului, construită pe locul unei vechi bisericuţe între anii 1900-1902, după planurile arhitectului francez Andre Lecomte de Noüy (stilul arhitectonic al construcţiei este combinat, turlele din faţă fiind în stil baroc, în rest stilul fiind bizantin); Monumentul Independenţei, un complex statuar, închinat eroilor din Războiul de Independenţă din 1877, realizat, în 1985, de un grup de arhitecţi din Bucureşti; Monumentul ''Dorobanţul'' (realizat în anul 1907, de către sculptorul italian Raffaello Romanelli), care este legat tot de Războiul de Independenţă şi îl reprezintă pe un erou local căzut în luptă - dorobanţul Tudorică Nicolae; monumentul închinat lui Mircea cel Bătrân, creaţie a sculptorului bucureştean Oscar Han, realizat din bronz, ridicat în 1968; biserica având hramul ''Sfânta Vineri'' (1862) ş.a.
Un alt obiectiv de interes cultural este Muzeul municipal, aflat într-un imobil construit la începutul secolului al XX -lea, având o arhitectură deosebită şi care face parte din lista monumentelor istorice de patrimoniu. Muzeul găzduieşte în încăperile sale obiecte arheologice aparţinând mai ales vechii cetăţi feudale Turnu, precum şi tablouri ale pictorilor locali, donate muzeului. AGERPRES/(Documentare-Ruxandra Bratu; redactor Arhiva foto: Mihaela Tufega; editor: Anca Pandea)
În arealul oraşului a fost descoperit un tezaur de aur datând din epoca târzie a bronzului, alcătuit din trei brăţări, mai multe inele şi un colier, precum şi un tezaur monetar format din monede din argint, provenite din insula Tassos şi din Macedonia, cu largă circulaţie în sec.II î. Hr., fapt ce atestă că aici se afla o aşezare geto-dacă cu largi resurse economice, capabilă să întreţină relaţii de schimb. În zona comunei Ciuperceni a existat un castru roman.
Pe teritoriul de azi al municipiului a existat cetatea romano-bizantină Turris, cu un turn circular de apărare datând din secolele II-IV, menţionată în secolul VI într-una din scrierile istoricului bizantin Procopius din Cezareea. Pe ruinele cetăţii Turris (abandonată în secolul VI), domnul Ţării Româneşti Mircea cel Bătrân (1386-1418) a construit, în anii 1386-1393, o cetate pe care a numit-o Turnu sau Nicopolul Mic. Cucerită de oastea otomană, sub comanda lui Baiazid, în anul 1394, cetatea a fost recucerită, în 1395, de Mircea cel Bătrân. A fost ocupată de turci în 1417, rămânând în stăpânirea acestora până în 1829. Din 1545 a devenit centrul raialei turceşti Turnu. După pacea de la Adrianopol (1829) localitatea a fost retrocedată de către turci Ţării Româneşti, iar cetatea a fost părăsită şi dărâmată.
Oraşul Turnu Magurele a luat fiinţă în 1836, prin edictul dat de domnul Ţării Româneşti Alexandru Ghica (1834-1842). Ulterior, în 1860, a devenit un important punct de vamă şi centru comercial, la trecerea peste Dunăre, pentru mărfurile care intrau şi ieşeau din Ţara Românească.
A fost unul dintre puternicele centre revoluţionare de la 1848. În 1859, Unirea Principatelor Române produce aici un mare entuziasm, iar ca semn al preţuirii lor locuitorii din Turnu Măgurele îi oferă în dar lui Al.I.Cuza o sabie gravată, aflată azi la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti.
În timpul Războiului de Independenţă (1877-1878) aici s-au organizat mari depozite de armament şi furaje pentru front, s-au amenajat spitale, Turnu Măgurele fiind unul din punctele de susţinere a operaţiunilor militare. Pe podul de vase de la Turnu Măgurele-Nicopole s-au transportat alimente şi muniţii pentru front, au fost trimise în ţară convoaie de prizonieri şi răniţi, s-au reîntors trupele române după victoria repurtată asupra armatei otomane.
În secolele XIX şi XX, Turnu Măgurele a fost de mai multe ori reşedinţa judeţului Teleorman.
După actul de la 23 august 1944, când România a întors armele, alăturându-se coaliţiei Naţiunilor Unite, în perioada 23-31 august, pe Dunăre, la Turnu Măgurele au fost capturate mai multe şlepuri germane.
În a doua jumătate a secolului XX predominante au fost industria chimică şi cea de prelucrare a legumelor, iar în 1962 a început construirea Combinatului de îngrăşăminte chimice. La 5 aprilie 1978, în zona Turnu Măgurele-Nicopole (Bulgaria), au început lucrările de construcţie a unui complex hidroenergetic şi de navigaţie, în cooperare cu Bulgaria.
A fost declarat municipiu la 17 februarie 1968. La recensământul populaţiei din 2011 Turnu Măgurele avea 24.772 locuitori.
Principalele monumente care pot fi văzute la Turnu Măgurele şi în vecinătatea acestuia sunt: ruinele cetăţii medievale Turnu (secolul XIV), care se află în partea de sud a municipiului; Catedrala ortodoxă ''Sf. Haralambie'', situată în centrul municipiului, construită pe locul unei vechi bisericuţe între anii 1900-1902, după planurile arhitectului francez Andre Lecomte de Noüy (stilul arhitectonic al construcţiei este combinat, turlele din faţă fiind în stil baroc, în rest stilul fiind bizantin); Monumentul Independenţei, un complex statuar, închinat eroilor din Războiul de Independenţă din 1877, realizat, în 1985, de un grup de arhitecţi din Bucureşti; Monumentul ''Dorobanţul'' (realizat în anul 1907, de către sculptorul italian Raffaello Romanelli), care este legat tot de Războiul de Independenţă şi îl reprezintă pe un erou local căzut în luptă - dorobanţul Tudorică Nicolae; monumentul închinat lui Mircea cel Bătrân, creaţie a sculptorului bucureştean Oscar Han, realizat din bronz, ridicat în 1968; biserica având hramul ''Sfânta Vineri'' (1862) ş.a.
Un alt obiectiv de interes cultural este Muzeul municipal, aflat într-un imobil construit la începutul secolului al XX -lea, având o arhitectură deosebită şi care face parte din lista monumentelor istorice de patrimoniu. Muzeul găzduieşte în încăperile sale obiecte arheologice aparţinând mai ales vechii cetăţi feudale Turnu, precum şi tablouri ale pictorilor locali, donate muzeului. AGERPRES/(Documentare-Ruxandra Bratu; redactor Arhiva foto: Mihaela Tufega; editor: Anca Pandea)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.