COD GALBEN: 18-06-2025 ora 10 Intre 18 iunie, interval orar 12 – 21 se va semnala temperaturi deosebit de ridicate și disconfort termic COD GALBEN: 18-06-2025 ora 10 Intre 19 iunie, intervalul orar 12 – 21 se va semnala temperaturi deosebit de ridicate și disconfort termic
Municipiul Giurgiu, reşedinţa judeţului cu acelaşi nume, este situat în extremitatea sudică a României, pe partea stângă a fluviului Dunărea, în sudul Câmpiei Burnas, la 25 m altitudine, la 60 km sud de Bucureşti, vizavi de oraşul Ruse din Bulgaria.
În arealul oraşului Giurgiu au fost descoperite, în urma cercetărilor arheologice, dovezi ale existenţei unei aşezări umane datând din perioada neoliticului, precum şi din mezolitic (mileniile X-VII î.Hr.) (unelte, ceramică ş.a.).
Primele atestări documentare ale cetăţii Giurgiu datează din a doua jumătate a secolului al XIV-lea şi se datorează unor autori străini, menţionează site-ul Primăriei municipiului. Astfel, ''Itinerariul de la Bruge'' şi ''Codex Latinus Parisinus'' (unde Cetatea este amintită sub numele Zorio) menţionează începutul existenţei oraşului şi a cetăţii Giurgiu înainte de 1396, an în care a început construirea zidurilor Cetăţii din Insulă din ordinul domnului Ţării Româneşti Mircea cel Bătrân (1386-1418).
Localitatea apare menţionată documentar, prima oară, într-un act emis de domnul Mircea cel Bătrân la 8 ianuarie 1394. Actul de naştere al oraşului Giurgiu este considerat primul dintre cele două tratate de alianţă încheiate de Mircea cel Bătrân (1386-1418) cu regele Poloniei Vladislav Jagello, documente redactate la Cancelaria Domnească şi semnate în Cetatea Giurgiului la 23 septembrie 1403, respectiv la 17 mai 1411.
Cucerită de turci la începutul secolului XV, cetatea a fost recucerită de câteva ori de domnii Ţării Româneşti, fiind distrusă şi reconstruită în mai multe rânduri. În 1427, Dan al II-lea recucereşte cetatea, dar în 1438, Imperiul Otoman o ia din nou în stăpânire.
În august 1445, în timpul ''Campaniei de la Dunăre'', pe care Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei (1441-1456) şi guvernator al Ungariei (1446-1453) o întreprinde împotriva turcilor, cetatea Giurgiu este recucerită. În 1461, sultanul Mahomed al II-lea îl trimite pe Hamza-beg să-l atragă într-o cursă la Giurgiu pe Vlad Ţepeş, dar domnul român, însoţit de o gardă puternică, îi înfrânge în luptă pe turci, luându-i prizonieri. În iarna 1461/1462, Vlad Ţepeş organizează o incursiune la sudul Dunării, prilej cu care ia în stăpânire Giurgiu.
La jumătatea secolului XVI, cetatea a fost luată din nou în stăpânire de turci şi transformată în raia, împreună cu 25 de sate din jur.
După ce, în 1594, Mihai Viteazul, domn al Ţării Româneşti (1593-1601), porneşte războiul antiotoman, în august 1595, Poarta otomană decide să readucă Ţara Românească la ascultare şi trimite o oaste condusă de Sinan-paşa. Aceasta trece Dunărea la Giurgiu, domnul român retrăgându-se la Călugăreni, unde la 13/23 august are loc celebra bătălie de pe Neajlov. După ce oastea otomană ocupă Bucureştii, în octombrie 1595, oştile unite din Ţara Românească, Moldova şi Transilvania eliberează Bucureştii, apoi merg în urmărirea oastei otomane. La 15-20 octombrie, la Giurgiu, oastea turcă este nimicită, iar cetatea este cucerită. Unii cronicari turci au apreciat bătălia de la Giurgiu ca fiind una dintre cele mai groaznice înfrângeri din istoria turcilor.
Mihnea al III-lea (1658-1659) obţine şi el, în toamna lui 1659, la Călugăreni, o victorie împotriva turcilor, cucerind cetăţile Giurgiu şi Brăila, dar ulterior este nevoit să se retragă. În 1770, ruşii atacă şi ard Giurgiu, iar după 1771, ruşii şi, apoi, turcii cuceresc noua cetate Giurgiu (Tabia). Austriecii asediază şi ei oraşul, dar fără succes, în 1790. În perioada războiului ruso-turc dintre 1806-1812, oraşul a avut mult de suferit. Războiul s-a terminat prin tratative de pace care au avut loc, între 1811-1812, la Giurgiu, apoi la Bucureşti.
Războiul ruso-turc dintre 1828-1829 s-a încheiat, în urma înfrângerii Turciei, prin semnarea păcii de la Adrianopol. Tratatul de pace avea un act separat ce se referea la Ţara Românească şi Moldova, şi prin care cetăţile turceşti de la Dunăre - raialele Turnu, Giurgiu, Brăila - au fost restituite Ţării Româneşti. Giurgiu devine reşedinţa judeţului Vlaşca în 1830.
Oraşul Giurgiu a fost reconstruit în perioada Regulamentelor Organice, după 1831, devenind un important centru comercial şi portuar. În 1831 este construită prima grădină publică - ''Aleiu'', iar în 1834, de la Atelierele Navale este lansată la apă prima navă comercială sub pavilion românesc - ''Mariţa''. În aceeaşi perioadă este comandat şi executat Planul de sistematizare al oraşului Giurgiu, arhitectul Moritz von Ott fiind ''părintele'' modelului radial al străzilor.
În iulie 1848, armata otomană trece Dunărea pe la Giurgiu intervenind în scopul înfrângerii Revoluţiei din Ţara Românească, iar conducătorii revoluţionarilor români, în frunte cu Nicolae Bălcescu, sunt încarceraţi la Giurgiu.
În anii Războiului Crimeei, Giurgiu este ocupat întâi de armata rusă (1853), apoi de cea turcă (1854). Din raţiuni militare, la Giurgiu, a fost pusă în funcţiune, în acea perioadă, prima linie de telegraf din Principatele Române.
La 1 noiembrie 1869 a fost inaugurată linia de cale ferată Bucureşti Filaret-Giurgiu, Giurgiu fiind primul oraş legat feroviar de Capitală. În 1862, la Giurgiu a fost lansată la apă prima navă românească de război - ''România''.
Oraşul a suferit mari distrugeri provocate de bombardamentele intense ale artileriei turceşti în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878).
Alte repere în viaţa economică, socială şi culturala a oraşului sunt: construirea Şantierului Naval (1897), construirea Podului Bizetz (1905), mutarea portului pe braţul Smârda (1906), înfiinţarea Societăţii filarmonice ''Lyra'' (1905) ş.a.
În 1916, Giurgiu este distrus aproape în totalitate de bombardamentele armatelor Puterilor Centrale. Oraşul-martir Giurgiu a fost decorat cu cea mai înaltă distincţie a Armatei franceze - ''Crucea de Război cu Palmete'' (distincţia a fost înmânată autorităţilor locale la 18 octombrie 1922, în prezenţa primului-ministru al României, Ion I.C. Brătianu, de o Misiune oficială condusă de mareşalul Foch).
Giurgiu a devenit un important centru de tranzit rutier, feroviar şi fluvial şi punct de legătură cu oraşul bulgar Ruse, prin intermediul podului rutier şi feroviar construit peste Dunăre în anii 1952-1954.
Declarat municipiu la 17 februarie 1968. În 1981 este reînfiinţat judeţul Giurgiu, cu reşedinţa în municipiul cu acelaşi nume. La recensământul populaţiei din 2011 municipiul Giurgiu număra 61.353 locuitori.
Dintre obiectivele de interes cultural şi turistic sunt de amintit: Muzeul judeţean ''Teohari Antonescu'', cu secţii de istorie, arheologie, etnografie; ruinele cetăţii medievale; Turnul cu ceas (22 m înălţime), construit de turci la începutul secolului XVIII pentru observaţii militare (refăcut în secolul XIX, când i s-a adăugat ceasul); clădirile Prefecturii vechi (1870-1903) (azi sediul Muzeului judeţean), Primăriei (1889) şi Tribunalului (1935); Teatrul ''Tudor Vianu''; Ateneul ''Nicolae Bălănescu''; Centrul Cultural Local ''Ion Vinea'', Muzeul Episcopiei Giurgiu ş.a.
Catedrala Episcopală ''Adormirea Maicii Domnului'' păstrează mici părţi din moaştele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ale Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul României, şi ale Sfintei Mare Muceniţe Ecaterina. Biserica având acest hram a fost construită între anii 1840-1852 şi a suferit în decursul timpului câteva transformări majore. Pe 9 aprilie 2006, biserica a fost ridicată oficial la rangul de Catedrală Episcopală.
În Giurgiu se mai află bisericile cu hramurile ''Sfântul Nicolae'' (până în 1830 geamie mahomedană, apoi transformată în biserică ortodoxă), ''Sfântul Gheorghe'' (1841), ''Sfânta Treime''-Smârda (1864), ''Buna Vestire'' - Grecească (1864) (pictată de Gheorghe Tăttărescu), ''Înălţarea Domnului - Eroilor'' (1926-1938), lângă Mausoleul Eroilor, ''Sfântul Apostol Andrei'', Mănăstirea ''Sfântul Mare Mucenic Gheorghe'' (înfiinţată în 2006). AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; redactor Arhiva foto: Vlad Ruşeanu; editor: Anca Pandea)
În arealul oraşului Giurgiu au fost descoperite, în urma cercetărilor arheologice, dovezi ale existenţei unei aşezări umane datând din perioada neoliticului, precum şi din mezolitic (mileniile X-VII î.Hr.) (unelte, ceramică ş.a.).
Primele atestări documentare ale cetăţii Giurgiu datează din a doua jumătate a secolului al XIV-lea şi se datorează unor autori străini, menţionează site-ul Primăriei municipiului. Astfel, ''Itinerariul de la Bruge'' şi ''Codex Latinus Parisinus'' (unde Cetatea este amintită sub numele Zorio) menţionează începutul existenţei oraşului şi a cetăţii Giurgiu înainte de 1396, an în care a început construirea zidurilor Cetăţii din Insulă din ordinul domnului Ţării Româneşti Mircea cel Bătrân (1386-1418).
Localitatea apare menţionată documentar, prima oară, într-un act emis de domnul Mircea cel Bătrân la 8 ianuarie 1394. Actul de naştere al oraşului Giurgiu este considerat primul dintre cele două tratate de alianţă încheiate de Mircea cel Bătrân (1386-1418) cu regele Poloniei Vladislav Jagello, documente redactate la Cancelaria Domnească şi semnate în Cetatea Giurgiului la 23 septembrie 1403, respectiv la 17 mai 1411.
Cucerită de turci la începutul secolului XV, cetatea a fost recucerită de câteva ori de domnii Ţării Româneşti, fiind distrusă şi reconstruită în mai multe rânduri. În 1427, Dan al II-lea recucereşte cetatea, dar în 1438, Imperiul Otoman o ia din nou în stăpânire.
În august 1445, în timpul ''Campaniei de la Dunăre'', pe care Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei (1441-1456) şi guvernator al Ungariei (1446-1453) o întreprinde împotriva turcilor, cetatea Giurgiu este recucerită. În 1461, sultanul Mahomed al II-lea îl trimite pe Hamza-beg să-l atragă într-o cursă la Giurgiu pe Vlad Ţepeş, dar domnul român, însoţit de o gardă puternică, îi înfrânge în luptă pe turci, luându-i prizonieri. În iarna 1461/1462, Vlad Ţepeş organizează o incursiune la sudul Dunării, prilej cu care ia în stăpânire Giurgiu.
La jumătatea secolului XVI, cetatea a fost luată din nou în stăpânire de turci şi transformată în raia, împreună cu 25 de sate din jur.
După ce, în 1594, Mihai Viteazul, domn al Ţării Româneşti (1593-1601), porneşte războiul antiotoman, în august 1595, Poarta otomană decide să readucă Ţara Românească la ascultare şi trimite o oaste condusă de Sinan-paşa. Aceasta trece Dunărea la Giurgiu, domnul român retrăgându-se la Călugăreni, unde la 13/23 august are loc celebra bătălie de pe Neajlov. După ce oastea otomană ocupă Bucureştii, în octombrie 1595, oştile unite din Ţara Românească, Moldova şi Transilvania eliberează Bucureştii, apoi merg în urmărirea oastei otomane. La 15-20 octombrie, la Giurgiu, oastea turcă este nimicită, iar cetatea este cucerită. Unii cronicari turci au apreciat bătălia de la Giurgiu ca fiind una dintre cele mai groaznice înfrângeri din istoria turcilor.
Mihnea al III-lea (1658-1659) obţine şi el, în toamna lui 1659, la Călugăreni, o victorie împotriva turcilor, cucerind cetăţile Giurgiu şi Brăila, dar ulterior este nevoit să se retragă. În 1770, ruşii atacă şi ard Giurgiu, iar după 1771, ruşii şi, apoi, turcii cuceresc noua cetate Giurgiu (Tabia). Austriecii asediază şi ei oraşul, dar fără succes, în 1790. În perioada războiului ruso-turc dintre 1806-1812, oraşul a avut mult de suferit. Războiul s-a terminat prin tratative de pace care au avut loc, între 1811-1812, la Giurgiu, apoi la Bucureşti.
Războiul ruso-turc dintre 1828-1829 s-a încheiat, în urma înfrângerii Turciei, prin semnarea păcii de la Adrianopol. Tratatul de pace avea un act separat ce se referea la Ţara Românească şi Moldova, şi prin care cetăţile turceşti de la Dunăre - raialele Turnu, Giurgiu, Brăila - au fost restituite Ţării Româneşti. Giurgiu devine reşedinţa judeţului Vlaşca în 1830.
Oraşul Giurgiu a fost reconstruit în perioada Regulamentelor Organice, după 1831, devenind un important centru comercial şi portuar. În 1831 este construită prima grădină publică - ''Aleiu'', iar în 1834, de la Atelierele Navale este lansată la apă prima navă comercială sub pavilion românesc - ''Mariţa''. În aceeaşi perioadă este comandat şi executat Planul de sistematizare al oraşului Giurgiu, arhitectul Moritz von Ott fiind ''părintele'' modelului radial al străzilor.
În iulie 1848, armata otomană trece Dunărea pe la Giurgiu intervenind în scopul înfrângerii Revoluţiei din Ţara Românească, iar conducătorii revoluţionarilor români, în frunte cu Nicolae Bălcescu, sunt încarceraţi la Giurgiu.
În anii Războiului Crimeei, Giurgiu este ocupat întâi de armata rusă (1853), apoi de cea turcă (1854). Din raţiuni militare, la Giurgiu, a fost pusă în funcţiune, în acea perioadă, prima linie de telegraf din Principatele Române.
La 1 noiembrie 1869 a fost inaugurată linia de cale ferată Bucureşti Filaret-Giurgiu, Giurgiu fiind primul oraş legat feroviar de Capitală. În 1862, la Giurgiu a fost lansată la apă prima navă românească de război - ''România''.
Oraşul a suferit mari distrugeri provocate de bombardamentele intense ale artileriei turceşti în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878).
Alte repere în viaţa economică, socială şi culturala a oraşului sunt: construirea Şantierului Naval (1897), construirea Podului Bizetz (1905), mutarea portului pe braţul Smârda (1906), înfiinţarea Societăţii filarmonice ''Lyra'' (1905) ş.a.
În 1916, Giurgiu este distrus aproape în totalitate de bombardamentele armatelor Puterilor Centrale. Oraşul-martir Giurgiu a fost decorat cu cea mai înaltă distincţie a Armatei franceze - ''Crucea de Război cu Palmete'' (distincţia a fost înmânată autorităţilor locale la 18 octombrie 1922, în prezenţa primului-ministru al României, Ion I.C. Brătianu, de o Misiune oficială condusă de mareşalul Foch).
Giurgiu a devenit un important centru de tranzit rutier, feroviar şi fluvial şi punct de legătură cu oraşul bulgar Ruse, prin intermediul podului rutier şi feroviar construit peste Dunăre în anii 1952-1954.
Declarat municipiu la 17 februarie 1968. În 1981 este reînfiinţat judeţul Giurgiu, cu reşedinţa în municipiul cu acelaşi nume. La recensământul populaţiei din 2011 municipiul Giurgiu număra 61.353 locuitori.
Dintre obiectivele de interes cultural şi turistic sunt de amintit: Muzeul judeţean ''Teohari Antonescu'', cu secţii de istorie, arheologie, etnografie; ruinele cetăţii medievale; Turnul cu ceas (22 m înălţime), construit de turci la începutul secolului XVIII pentru observaţii militare (refăcut în secolul XIX, când i s-a adăugat ceasul); clădirile Prefecturii vechi (1870-1903) (azi sediul Muzeului judeţean), Primăriei (1889) şi Tribunalului (1935); Teatrul ''Tudor Vianu''; Ateneul ''Nicolae Bălănescu''; Centrul Cultural Local ''Ion Vinea'', Muzeul Episcopiei Giurgiu ş.a.
Catedrala Episcopală ''Adormirea Maicii Domnului'' păstrează mici părţi din moaştele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ale Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul României, şi ale Sfintei Mare Muceniţe Ecaterina. Biserica având acest hram a fost construită între anii 1840-1852 şi a suferit în decursul timpului câteva transformări majore. Pe 9 aprilie 2006, biserica a fost ridicată oficial la rangul de Catedrală Episcopală.
În Giurgiu se mai află bisericile cu hramurile ''Sfântul Nicolae'' (până în 1830 geamie mahomedană, apoi transformată în biserică ortodoxă), ''Sfântul Gheorghe'' (1841), ''Sfânta Treime''-Smârda (1864), ''Buna Vestire'' - Grecească (1864) (pictată de Gheorghe Tăttărescu), ''Înălţarea Domnului - Eroilor'' (1926-1938), lângă Mausoleul Eroilor, ''Sfântul Apostol Andrei'', Mănăstirea ''Sfântul Mare Mucenic Gheorghe'' (înfiinţată în 2006). AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; redactor Arhiva foto: Vlad Ruşeanu; editor: Anca Pandea)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.