COD GALBEN: 23-06-2025 ora 10 Intre 23 iunie, interval orar 12 – 21 se va semnala temperaturi deosebit de ridicate, local caniculă COD GALBEN: 23-06-2025 ora 10 Intre 24 iunie, ora 10 – 25 iunie, ora 10 se va semnala caniculă și disconfort termic
Timişoara, 19 nov /Agerpres/ - Timişoara a fost plasată, recent, de publicaţia americană Huffington Post în Top 10 al destinaţiilor europene de lux cele mai accesibile, alături de oraşe precum Zaragoza (Spania), Murcia (Spania) sau Braga (Portugalia), fiind singurul oraş din România prezentat, recomandările bazându-se pe atracţiile locale, dar şi pe preţurile hotelurilor de 4 şi 5 stele.
Ceea ce face atât de atractiv oraşul, cel puţin pentru americani, sunt clădirile istorice de trei veacuri, ridicate de arhitecţi valoroşi după modelul capodoperelor arhitectonice vieneze. În cele aproape două veacuri de ocupaţie, habsburgii nu au dărâmat, ci au construit adevărate premiere pentru România de azi: primul spital militar din Imperiu, prima canalizare a unui râu navigabil de pe teritoriul actualei Românii, primul şi unicul Palat al Culturii (Opera) cu trei teatre în limbile etnicilor locali (română, germană şi maghiară), primul oraş al monarhiei iluminat cu lămpi cu gaz, dar şi primul din Europa iluminat electric, primul tramvai tras de cai din ţara noastră sau prima bibliotecă publică de împrumut din Imperiul Habsburgic (J. Klapka).
Timişoara de astăzi este oraşul cu cel mare patrimoniu de clădiri declarate monumente istorice din ţară, dar şi unicul din România care are trei cartiere declarate monumente istorice: vechea vatră a Cetăţii, alături de fostele suburbii devenite astăzi cartierele municipiului, Iosefin şi Fabric.
'Din punct de vedere arhitectonic, oraşul moşteneşte un amplu patrimoniu de monumente istorice (circa 14.500), cel mai mare din ţară. De fapt întregul ansamblu de clădiri din centru şi cele din cartierele Iosefin şi Fabric sunt considerate monumente istorice. Acesta este rezultatul unei tradiţii îndelungate de planificare urbanistică modernă, începută încă din secolul al XVIII-lea, odată cu venirea austriecilor. Centrul oraşului, amplasat în vechea Cetate, a fost remodelat, cu pieţe şi străzi drepte. Construcţiile erau bine aliniate, iar clădirile de la colţurile străzilor trebuia să aibă elemente arhitecturale suplimentare. Predominant a fost stilul baroc de influenţă vieneză, care a adus Timişoarei numele de 'Mica Vienă'.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, structura urbanistică a Timişoarei a suferit un proces amplu de modernizare. Fostele bastioane şi spaţiile militare au fost demolate şi înlocuite cu bulevarde şi cartiere noi, iar din 1940, tânărul arhitect al oraşului, Szekely Laszlo, a avut o contribuţie decisivă la remodelarea zonei centrale şi la introducerea stilurilor Art Nouveau, secession şi eclectic în peisajul urbanistic al oraşului', a declarat pentru AGERPRES Ciprian Cădariu, arhitect-şef al Primăriei Timişoara.
Istoricul Ioan Haţegan, cercetător ştiinţific la Filiala Timişoara a Academiei Române, afirma că municipalitatea va putea spune că oraşul este o atracţie turistică abia când pe stradă vor apărea japonezi, pentru că sunt turişti foarte pretenţioşi. Iar aceştia au început să apară, alături de spanioli, francezi, germani, canadieni, americani sau chiar australieni.
'Traseul clasic pentru Timişoara este de la Catedrală la Bastionul Theresia, prin Piaţa Operei, a Libertăţii, a Unirii. Este un traseu foarte bogat în obiective. Pe acest parcurs, turiştii întâlnesc clădirea Operei Naţionale Române, unde-şi are sediul şi teatrul naţional, clădire construită de arhitecţii vienezi Helmer şi Fellmer. Sunt fermecaţi să afle că impunătoarea construcţie terminată în 1875 a fost ridicat pe 1.600 de piloni de stejar şi că a trecut prin două incendii devastatoare', spune istoricul.
În spatele clădirii, trecând de fosta 'stradă a caleştii' (pe unde se intra cu caleştile în clădirea teatrului) turiştii se lasă seduşi de frumoasele poveşti ale profesorului Haţegan despre monumentul Sfântului Ioan Nepomuk ridicat în Piaţa Libertăţii, preot al veacului al XVIII-lea, 'confesor din palatul Hradcany din Praga, care a păstrat secretul spovedaniei reginei cu preţul vieţii sale''. Paşii pelerinilor sunt purtaţi la Castelul Huniazilor, cea mai veche clădire din oraş (1330), aflat într-un amplu proces de renovare, iar în Piaţa Unirii se ridică coloana Sfintei Treimi (Statuia Ciumei, 1739), care aminteşte despre epidemia ce a curmat un sfert din populaţia Timişoarei acelor ani.
Cele 13 mari palate din centrul Timişoarei, estimate la o valoare imobiliară de circa 60 de milioane de euro, sunt adevărate perle arhitectonice, iar o cafea, o îngheţată sau un ceai servite la una din terasele situate la parterul acestora pot rămâne momente de neuitat. Şi dacă sunt însoţiţi de un ghid care ştie să le pătrundă intimitatea, turiştii vor fi seduşi de poveştile despre cartierul lui 'Tarzan' (Johny Weissmuller) sau 'Dracula' (Bella Lugosi) ori despre poveştile pline de intrigi amoroase ale iubitei lui Beethoven.
Palatul Dicasterial, unde se află instanţele judecătoreşti (Judecătoria, Tribunalul, Curtea de Apel şi Parchetele aparţinătoare), este cea mai mare clădire din oraş, cu două veacuri în spate, o copie fidelă după Palazzo Strozzi din Florenţa, concepută cu 273 de camere, 34 de bucătării, 20 de cămări, 65 de pivniţe, 27 de depozite şi 34 de camere pentru servitori. Apropiindu-se de Catedrală, călătorul ajunge în Piaţa Unirii, unde se află Palatul Baroc (Prefectura Veche), construit prin 1730, iar după recente restaurări, astăzi adăposteşte Muzeul de Artă Timişoara, cel mai mare din vestul ţării. În spatele acestuia se află Palatul Dejan, construit în urmă cu 270 de ani, o adevărată bijuterie arhitectonică, renovat după retrocedarea către proprietar, cu multe spaţii comerciale tip bazar şi cu cofetării.
În Piaţa Operei (Victoriei) impunătoarele palate Lloyd (acum în proprietatea Camerei de Comerţ, dar în care funcţionează Administraţia Universităţii Politehnica Timişoara), Dauerbach (acum Palace), Weiss (cu apartamente închiriate unor familii, încă din perioada predecembristă), Szechenyi (acum clădirea găzduieşte proprietăţi private), Hilt-Vogel (acum ocupat de familii), Loffler (acum locuit de cetăţeni timişoreni sau firme), Marbl (locuinţe), Neuhausz (locuinţe), au spaţii comerciale la parter, între Operă şi Catedrală.
Palatul Apelor, pe malul Begheiului, a fost construit după ce râul a devenit navigabil, pe pereţii interiori putându-se vedea figuri stilizate legate de ape.
Cartierul Iosefin sau 'al Majestăţii Sale Josef al II-lea' se apropie de împlinirea a 240 de ani de când a primit numele imperial. Potrivit documentelor, 'în 1773, cu preînalta bunăvoinţă a lui Josef II, noile Maiere Germane se botează după numele Majestăţii Sale, Josefin'. În timpul celei de-a treia călătorii pe care a efectuat-o în Banat, împăratul a ajuns cu suita la marginea regiunii, de unde a trimis solie la Timişoara, prin care anunţa că nu va înnopta în niciun palat, ci în hanuri şi case de oameni, fără fast. Între 11 şi 13 mai, împăratul a vizitat oraşul, având întâlniri cu oficialităţile administrativ-militare şi bisericeşti ale urbei. Cartierul este format doar din clădiri istorice cu încărcate podoabe arhitectonice care le conferă nota de unicitate.
Pentru cartierul Fabric, strada Ştefan cel Mare poartă emblema de patrimoniu al municipalităţii, aici găsindu-se un număr foarte mare de clădiri cu o arhitectură deosebită.
'Fosta stradă a 'Domnilor' (Fo utca, în limba maghiară - n.r.) primeşte numele domnitorului Moldovei, Ştefan cel Mare, în anul 1922, după ce s-a trecut la administraţia în limba română. În anul 1910, Bega a fost mutată pe actualul traseu. În zonă se găseau mai multe obiective, cele mai reprezentative fiind 'Insula popii', cu mori de apă ridicate pe canalele Begheiului, era biserica romano-catolică din cartierul Fabric, Fabrica de Bere (construită în 1718, fiind cea mai veche din România), Fabrica Anheuer (care producea seifuri pentru bănci), berăria 'La Ursul negru' (Schwarzer Bar)', a relatat prof. Ioan Haţegan.
Tot aici se află Palatul Ştefania, construit între 1909 şi 1910 de Laszlo Szekely, arhitectul Timişoarei moderne. Edificiul mai este denumit şi 'Casa cu Maimuţe', datorită faptului că la partea superioară a etajului al doilea, sub cornişă, sunt montate console care sprijină colonete pe care sunt amplasate alternativ statui reprezentând urşi şi gorile.
'Prin recomandarea făcută de Huffington Post, Timişoara devine, astfel, o destinaţie turistică importantă, iar faptul că oraşul devine o atracţie turistică tot mai mare este susţinut şi de numărul de înnoptări înregistrate în unităţile de cazare', a susţinut viceprimarul Dan Diaconu. AGERPRES/(A, AS - autor: Otilia Halunga, editor: Marius Frăţilă)
Ceea ce face atât de atractiv oraşul, cel puţin pentru americani, sunt clădirile istorice de trei veacuri, ridicate de arhitecţi valoroşi după modelul capodoperelor arhitectonice vieneze. În cele aproape două veacuri de ocupaţie, habsburgii nu au dărâmat, ci au construit adevărate premiere pentru România de azi: primul spital militar din Imperiu, prima canalizare a unui râu navigabil de pe teritoriul actualei Românii, primul şi unicul Palat al Culturii (Opera) cu trei teatre în limbile etnicilor locali (română, germană şi maghiară), primul oraş al monarhiei iluminat cu lămpi cu gaz, dar şi primul din Europa iluminat electric, primul tramvai tras de cai din ţara noastră sau prima bibliotecă publică de împrumut din Imperiul Habsburgic (J. Klapka).
Timişoara de astăzi este oraşul cu cel mare patrimoniu de clădiri declarate monumente istorice din ţară, dar şi unicul din România care are trei cartiere declarate monumente istorice: vechea vatră a Cetăţii, alături de fostele suburbii devenite astăzi cartierele municipiului, Iosefin şi Fabric.
'Din punct de vedere arhitectonic, oraşul moşteneşte un amplu patrimoniu de monumente istorice (circa 14.500), cel mai mare din ţară. De fapt întregul ansamblu de clădiri din centru şi cele din cartierele Iosefin şi Fabric sunt considerate monumente istorice. Acesta este rezultatul unei tradiţii îndelungate de planificare urbanistică modernă, începută încă din secolul al XVIII-lea, odată cu venirea austriecilor. Centrul oraşului, amplasat în vechea Cetate, a fost remodelat, cu pieţe şi străzi drepte. Construcţiile erau bine aliniate, iar clădirile de la colţurile străzilor trebuia să aibă elemente arhitecturale suplimentare. Predominant a fost stilul baroc de influenţă vieneză, care a adus Timişoarei numele de 'Mica Vienă'.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, structura urbanistică a Timişoarei a suferit un proces amplu de modernizare. Fostele bastioane şi spaţiile militare au fost demolate şi înlocuite cu bulevarde şi cartiere noi, iar din 1940, tânărul arhitect al oraşului, Szekely Laszlo, a avut o contribuţie decisivă la remodelarea zonei centrale şi la introducerea stilurilor Art Nouveau, secession şi eclectic în peisajul urbanistic al oraşului', a declarat pentru AGERPRES Ciprian Cădariu, arhitect-şef al Primăriei Timişoara.
Istoricul Ioan Haţegan, cercetător ştiinţific la Filiala Timişoara a Academiei Române, afirma că municipalitatea va putea spune că oraşul este o atracţie turistică abia când pe stradă vor apărea japonezi, pentru că sunt turişti foarte pretenţioşi. Iar aceştia au început să apară, alături de spanioli, francezi, germani, canadieni, americani sau chiar australieni.
'Traseul clasic pentru Timişoara este de la Catedrală la Bastionul Theresia, prin Piaţa Operei, a Libertăţii, a Unirii. Este un traseu foarte bogat în obiective. Pe acest parcurs, turiştii întâlnesc clădirea Operei Naţionale Române, unde-şi are sediul şi teatrul naţional, clădire construită de arhitecţii vienezi Helmer şi Fellmer. Sunt fermecaţi să afle că impunătoarea construcţie terminată în 1875 a fost ridicat pe 1.600 de piloni de stejar şi că a trecut prin două incendii devastatoare', spune istoricul.
În spatele clădirii, trecând de fosta 'stradă a caleştii' (pe unde se intra cu caleştile în clădirea teatrului) turiştii se lasă seduşi de frumoasele poveşti ale profesorului Haţegan despre monumentul Sfântului Ioan Nepomuk ridicat în Piaţa Libertăţii, preot al veacului al XVIII-lea, 'confesor din palatul Hradcany din Praga, care a păstrat secretul spovedaniei reginei cu preţul vieţii sale''. Paşii pelerinilor sunt purtaţi la Castelul Huniazilor, cea mai veche clădire din oraş (1330), aflat într-un amplu proces de renovare, iar în Piaţa Unirii se ridică coloana Sfintei Treimi (Statuia Ciumei, 1739), care aminteşte despre epidemia ce a curmat un sfert din populaţia Timişoarei acelor ani.
Cele 13 mari palate din centrul Timişoarei, estimate la o valoare imobiliară de circa 60 de milioane de euro, sunt adevărate perle arhitectonice, iar o cafea, o îngheţată sau un ceai servite la una din terasele situate la parterul acestora pot rămâne momente de neuitat. Şi dacă sunt însoţiţi de un ghid care ştie să le pătrundă intimitatea, turiştii vor fi seduşi de poveştile despre cartierul lui 'Tarzan' (Johny Weissmuller) sau 'Dracula' (Bella Lugosi) ori despre poveştile pline de intrigi amoroase ale iubitei lui Beethoven.
Palatul Dicasterial, unde se află instanţele judecătoreşti (Judecătoria, Tribunalul, Curtea de Apel şi Parchetele aparţinătoare), este cea mai mare clădire din oraş, cu două veacuri în spate, o copie fidelă după Palazzo Strozzi din Florenţa, concepută cu 273 de camere, 34 de bucătării, 20 de cămări, 65 de pivniţe, 27 de depozite şi 34 de camere pentru servitori. Apropiindu-se de Catedrală, călătorul ajunge în Piaţa Unirii, unde se află Palatul Baroc (Prefectura Veche), construit prin 1730, iar după recente restaurări, astăzi adăposteşte Muzeul de Artă Timişoara, cel mai mare din vestul ţării. În spatele acestuia se află Palatul Dejan, construit în urmă cu 270 de ani, o adevărată bijuterie arhitectonică, renovat după retrocedarea către proprietar, cu multe spaţii comerciale tip bazar şi cu cofetării.
În Piaţa Operei (Victoriei) impunătoarele palate Lloyd (acum în proprietatea Camerei de Comerţ, dar în care funcţionează Administraţia Universităţii Politehnica Timişoara), Dauerbach (acum Palace), Weiss (cu apartamente închiriate unor familii, încă din perioada predecembristă), Szechenyi (acum clădirea găzduieşte proprietăţi private), Hilt-Vogel (acum ocupat de familii), Loffler (acum locuit de cetăţeni timişoreni sau firme), Marbl (locuinţe), Neuhausz (locuinţe), au spaţii comerciale la parter, între Operă şi Catedrală.
Palatul Apelor, pe malul Begheiului, a fost construit după ce râul a devenit navigabil, pe pereţii interiori putându-se vedea figuri stilizate legate de ape.
Cartierul Iosefin sau 'al Majestăţii Sale Josef al II-lea' se apropie de împlinirea a 240 de ani de când a primit numele imperial. Potrivit documentelor, 'în 1773, cu preînalta bunăvoinţă a lui Josef II, noile Maiere Germane se botează după numele Majestăţii Sale, Josefin'. În timpul celei de-a treia călătorii pe care a efectuat-o în Banat, împăratul a ajuns cu suita la marginea regiunii, de unde a trimis solie la Timişoara, prin care anunţa că nu va înnopta în niciun palat, ci în hanuri şi case de oameni, fără fast. Între 11 şi 13 mai, împăratul a vizitat oraşul, având întâlniri cu oficialităţile administrativ-militare şi bisericeşti ale urbei. Cartierul este format doar din clădiri istorice cu încărcate podoabe arhitectonice care le conferă nota de unicitate.
Pentru cartierul Fabric, strada Ştefan cel Mare poartă emblema de patrimoniu al municipalităţii, aici găsindu-se un număr foarte mare de clădiri cu o arhitectură deosebită.
'Fosta stradă a 'Domnilor' (Fo utca, în limba maghiară - n.r.) primeşte numele domnitorului Moldovei, Ştefan cel Mare, în anul 1922, după ce s-a trecut la administraţia în limba română. În anul 1910, Bega a fost mutată pe actualul traseu. În zonă se găseau mai multe obiective, cele mai reprezentative fiind 'Insula popii', cu mori de apă ridicate pe canalele Begheiului, era biserica romano-catolică din cartierul Fabric, Fabrica de Bere (construită în 1718, fiind cea mai veche din România), Fabrica Anheuer (care producea seifuri pentru bănci), berăria 'La Ursul negru' (Schwarzer Bar)', a relatat prof. Ioan Haţegan.
Tot aici se află Palatul Ştefania, construit între 1909 şi 1910 de Laszlo Szekely, arhitectul Timişoarei moderne. Edificiul mai este denumit şi 'Casa cu Maimuţe', datorită faptului că la partea superioară a etajului al doilea, sub cornişă, sunt montate console care sprijină colonete pe care sunt amplasate alternativ statui reprezentând urşi şi gorile.
'Prin recomandarea făcută de Huffington Post, Timişoara devine, astfel, o destinaţie turistică importantă, iar faptul că oraşul devine o atracţie turistică tot mai mare este susţinut şi de numărul de înnoptări înregistrate în unităţile de cazare', a susţinut viceprimarul Dan Diaconu. AGERPRES/(A, AS - autor: Otilia Halunga, editor: Marius Frăţilă)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.