Municipiul Lugoj este situat în Câmpia Lugojului, la 125-176 m altitudine, pe râul Timiş, la 60 km est de Timişoara (reşedinţa judeţului Timiş). În perimetrul municipiului Lugoj de astăzi au fost descoperite urmele unei aşezări neolitice (mileniul IV î.Hr.). La poalele Dealului Viilor au fost descoperite topoare din piatră şlefuită, iar în partea de sud-vest a municipiului - urme de locuire din Epocile bronzului şi fierului.

Localitatea apare menţionată documentar, prima oară, în 1334, în registrele de dijme papale ale Arhidiaconatului de Sebeş. Ca formaţiune administrativă, districtul Lugojului, care îngloba şi satele din împrejurimi, datează din 1369, când este amintit ca possesio Lugas, iar cetatea, castrum Lugas, este menţionată pentru prima dată în 1386, când este consemnat castelanul de Lugoj, Nicolae Garai, după cum menţionează site-ul Primăriei municipiului.

De la sfârşitul secolului XIV, localitatea apare frecvent în documente ca oppidum (aşezare fortificată), iar, în 1542, capătă statut de oraş (civitas) pe lângă o cetate regală (secolul XIV, reconstruită în 1440), care făcea parte din organizaţia autonomă românească a ''districtelor valahe'', fiind centrul districtului românesc cu acelaşi nume.

În urma bătăliei de la Mohács (1526) şi desfiinţarea regatului feudal maghiar, în partea de sud-est a fostului regat s-a constituit în jurul anilor 1526-1536, ca formă locală de apărare, Banatul de Lugoj - Caransebeş, o formaţiune politico-administrativă cu un important rol militar. Înşişi habsburgii încearcă să-şi apropie această puternică forţă militară. Astfel, la 7 mai 1551, regina Isabella Zapolya acorda Lugojului dreptul de emblemă, ca răsplată a serviciilor militare prestate.

La sfârşitul secolului XVI, la Lugoj a fost înfiinţată, de către calvini, o şcoală românească.

Ocupat de turci în 1658, oraşul a fost transformat în centrul unui sangeac (subdiviziune administrativă a unui paşalâc). După ce, în 1688, Lugojul a fost cucerit de austrieci, prin pacea de la Karlowitz (1699) se stipula ca cetăţile de graniţă să fie dărâmate, astfel că, la 1700, cetatea Lugojului îşi înceta existenţa, fiind demolată.

Prin pacea de la Passarowitz, în 1718, provincia bănăţeană va fi încorporată Imperiului Habsburgic, şi va avea un statut distinct, beneficiind de o administraţie imperială directă. Trecerea Lugojului, devenit reşedinţă a districtului cu acelaşi nume, sub stăpânire austriacă marchează o nouă etapă în dezvoltarea sa socială şi politico-administrativă. Noua administraţie a Banatului sub conducerea generalului Florimund Mercy (1716-1734) a dispus începerea colonizării cu populaţie germană, formată din meseriaşi şi agricultori proveniţi din Austria, Bavaria, Moravia, Boemia şi Silezia. Astfel, s-a format pe malul stâng al râului Timiş, comuna Lugojul German, o comunitate aparte cu administraţie, sigiliu şi biserică proprie, aminteşte site-ul Primăriei municipiului. Cele două comunităţi, română şi germană, coexistă paralel până în 1795, când se vor unifica. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, Lugojul a fost consemnat ca fiind cel mai important centru viticol din comitat, 90% din populaţie deţinând vii. Tot acum, apar primele semne ale dezvoltării industriei. Edificii ecleziastice care impresionează prin monumentalism şi valoare artistică apar de la mijlocul secolului al XVIII-lea. În 1752 se acordă urbei privilegiul de a ţine în fiecare marţi târg săptămânal, drept urmare se construieşte o piaţă nouă în centrul oraşului.

Lugojul a fost centrul manifestărilor revoluţionare din 1848-1849 din Banat. La 4/16-5/17 mai 1848, pe Câmpia Libertăţii de lângă Lugoj s-a ţinut ''Adunarea românilor din comitatul Caraş'', în cadrul căreia Eftimie Murgu a expus programul revoluţiei, în care se cereau, între altele, drepturi naţionale şi autonomia Bisericii ortodoxe române din Banat şi Crişana. La 15/27 iunie 1848 a avut loc a doua ''Adunare populară de la Lugoj'' a românilor din Banat, care a hotărât înfiinţarea unei armate populare române, numirea lui Eftimie Murgu drept comandant suprem al acestei armate, introducerea limbii române în şcoli, recunoaşterea naţionalităţii române ş.a.

La 22 octombrie 1876 este inaugurată linia ferată Lugoj-Caransebeş, iar la finele secolului al XIX-lea începe acţiunea de pavare a străzilor oraşului şi de sistematizare a malurilor Timişului, îmbrăcate într-un înveliş de piatră. La începutul secolului XX sunt construite Podul de Fier (1901) precum şi Uzina Electrică (1899). Odată cu creşterea activităţii economice creşte şi activitatea financiar-bancară, în 1870 fiind înfiinţată prima bancă din Lugoj.

În plan confesional, de instituţia bisericii se leagă începuturile învăţământului şi ale culturii muzicale, domeniu în care lugojenii s-au afirmat încă de la începutul secolului al XIX-lea. În Lugoj au funcţionat la finele secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX numeroase societăţi cultural-teatrale, literare, muzicale româneşti, maghiare şi germane, menţionează site-ul amintit.

România a intrat în Primul Război Mondial, în 1916, de partea Antantei, pentru redobândirea teritoriilor româneşti înglobate Imperiului Austro-Ungar. În temeiul afirmării principiului naţionalităţilor şi a dreptului naţiunii române la autodeterminare, Adunarea Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească a decretat, la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, ''unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România''.

În perioada interbelică, Lugojul devine un important centru al industriei uşoare, cu precădere în domeniul textil şi al materialelor de construcţii.

A fost declarat municipiu la 17 februarie 1968. La recensământul populaţiei din 2011, municipiul Lugoj avea 40.361 locuitori.

Dintre monumentele şi obiectivele de interes turistic din Lugoj sunt de amintit: biserica ortodoxă cu hramul ''Sfântul Nicolae'', ctitorie din 1402 a Ecaterinei Perianu, soţia banului Nicolae Perianu, biserică din care astăzi se mai păstrează un turn-clopotniţă de arhitectură barocă, restaurat în anii 1726-1728; Catedrala ortodoxă cu hramul ''Adormirea Maicii Domnului'' sau ''Biserica Mare'', construită în perioada 1759-1766, în stilul barocului târziu, după planurile arhitectului Josef Emanuel Fischer von Erlach, care păstrează picturi murale interioare originale; biserica romano-catolică, construită între anii 1733-1735 de către coloniştii germani la iniţiativa "Conventului minoriţilor" constituit între 1719-1722, cu ornamente interioare în stil baroc; Catedrala greco-catolică cu hramul "Coborârea Sfântului Duh", legată de înfiinţarea episcopiei greco-catolice cu sediul în Lugoj (construită între 1843-1868); Sinagoga, datând din 1843; Palatul Episcopiei Reformate, construit la 1906; Spitalul Municipal, clădire construită între 1909-1910; clădirea actualului Muzeu de Istorie construită între 1898-1899, cu faţada decorată în stil baroc; Palatul Bejan, construit între 1900- 1901, o clădire masivă cu decoraţiuni bogate, în stil baroc târziu, cu influenţe ale stilului art nouveau ş.a. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; redactor Arhiva Foto: Elena Bălan; editor: Irina Andreea Cristea)