Deva, 16 sep /Agerpres/ - Sunt puţini românii care nu au auzit de staţiunea balneoclimaterică Geoagiu-Băi. Situată la nici 50 de kilometri de municipiul Deva, într-o zonă puternic ionizată negativ, care îţi dă impresia că te afli fi la munte, staţiunea se regăseşte ca o simbioză perfectă între puterile tămăduitoare ale apelor termale, aerul curat şi liniştea necesară pentru refacerea puterilor. Este locul în care mii de turişti vin în fiecare an, mulţi dintre ei cu speranţa că vor pleca acasă mult mai sănătoşi.
Pornim spre Geoagiu-Băi venind dinspre Orăştie, după ce am ieşit de pe autostrada A1. De la halta CFR Geoagiu drumul ne poartă spre oraşul Geoagiu, o aşezare cochetă în care casele arătoase se înşiră de-a lungul şoselei. La marginea localităţii ne aşteaptă urcuşul spre Geoagiu-Băi, cu multe serpentine şi curbe în ac de păr, toate parcă pregătindu-ne de întâlnirea cu luminişul de la intrarea în staţiune.
Totul străluceşte de curăţenie, iar marcajele de pe şosea ne conduc, pe un sens unic, spre intrarea în Băile Daco-Romane, un complex format din patru bazine cu apă termală.
"Legenda spune că încă de acum 2.000 de ani dacii cunoaşteau calităţile vindecătoare ale apelor termale de la Geoagiu-Băi. Nu există însă dovezi certe, dar ceea ce se ştie cu siguranţă este faptul că romanii, după cucerirea Daciei, au venit la Geoagiu în căutarea unui izvor magic. L-au găsit şi l-au dat în grija unor zeităţi protectoare, Diana şi Nimfele. Apoi au adoptat şi numele străvechi al locului: Germisara", spune dr. Cristina Mitar, arheolog specialist în epoca romană în cadrul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane (MCDR) Deva.
Multă vreme nu se mai ştie nimic despre Geoagiu-Băi, abia în secolul al XV-lea este consemnată refacerea băilor de către Isabela, soţia regelui Sigismund Zapolya, regele Ungariei, despre care Geovan Andrea Gromo, un mercenar din Italia şi comandantul gărzii principelui, consemna că acolo au fost construite "nişte băi plăcute, pe care regele le foloseşte adeseori".
Mai târziu, pastorul german Conrad Iacob Hiltebrandt, din Stein, a vizitat băile între anii 1656-1658 şi a notat în jurnalul său că "apa venea dintr-un deal pe o câmpie şi era potrivit de caldă". El remarcă şi prezenţa unui "spaţiu mare, în formă de dreptunghi, în care se putea înota, cu apa până aproape de gât".
Abia în anul 1987, situl arheologic de la Germisara a fost redescoperit şi cercetat după toate regulile ştiinţifice, ca urmare a începerii unor lucrări edilitare pe teritoriul staţiunii Geoagiu-Băi. "Cercetarea a avut rezultate excepţionale. Au fost descoperite 600 de monede, celebrele plăcuţe votive din aur, o statuie de cult a zeiţei Diana şi patru altare cu inscripţie. Piesele se află, cu o singură excepţie, în colecţia Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva", afirmă arheologul Cristina Mitar.
Şi pentru că am pomenit de plăcuţele votive din aur, cele de la Geoagiu-Băi sunt speciale. În lume au fost descoperite circa o sută de plăcuţe votive, dar numai 14 sunt din aur. Ei bine, jumătate dintre aceste plăcuţe din aur au fost găsite la Germisara!
"Cele şapte plăcuţe, confecţionate din aur de 22 K, reflectă pretenţiile pe care cele trei zeităţi: Diana - zeiţă a pădurii şi sălbăticiunilor, Hygeia - zeiţa medicinei şi Nimfele vindecătoare ale apelor termale, le emit dedicanţilor: prezenţa materialului preţios, reprezentarea divinităţii şi dedicaţia înscrisă pe ele. Astfel, Cornelia Marcellina, probabil după câteva cure de tratament aici, dedică nu una, ci două asemenea plăcuţe: una Dianei şi una Hygeiei, respectând canoanele impuse de religia din lumea romană. 'Piece de résistance' a acestei excepţionale descoperiri şi care priveşte direct elementul etnic al provinciei Dacia şi implicit al Imperiului Roman este plăcuţa dedicată Nimfelor de către Decebalus, fiul lui Lucius. Numele personajului, fără nicio îndoială dacic, atestă caracterul cosmopolit şi deschis al societăţii romane, numele celebrului rege dac fiind întâlnit atât în Dacia Romană, cât şi în Moesia Inferior, Panonnia, Latium şi chiar Roma", explică specialistul MCDR.
Tot acesta ne dezvăluie faptul că la Germisara a funcţionat un adevărat complex termal, un SPA în accepţiunea modernă a cuvântului, la care veneau să se trateze personalităţi ale provinciei Dacia. Acum, pe teren, se mai pot observa încă băncile din sălile de baie sau un tunel ce fusese săpat pe lângă lac pentru a conduce apa termală spre camerele de baie.
În zilele noastre, Geoagiu-Băi a devenit o staţiune balneoclimaterică permanentă. Clima continentală blândă, fără vânt puternic şi geruri mari o recomandă pentru orice anotimp al anului, chiar dacă locul este situat la o altitudine de 350 de metri. Iar apele termale sunt potrivite pentru afecţiuni ale aparatului locomotor, ginecologice, boli de nutriţie şi metabolice, dermatologice. Mai mult, aerul ozonat şi mereu împrospătat de brizele montane recomandă staţiunea şi pentru tratamentul unor boli ale sistemului nervos, în stări de oboseală, surmenaj, anemii sau nevroze.
Staţiunea "trăieşte la maxim" în perioada de vară. Atunci este deschis complexul Băile Daco-Romane, iar transformările din ultimii ani l-au făcut într-o destinaţie favorită pentru turişti. Bazinele din incinta complexului sunt alimentate cu apă termală şi sunt construite în aşa fel încât să satisfacă toate cerinţele unui public pretenţios. Sunt locuri speciale pentru copii, există o trambulină şi o platformă pentru sărituri în apă, iar iubitorii înotului pot să-şi îndeplinească dorinţa de mişcare într-un bazin cu dimensiuni olimpice.
Tinerii pot spune că sunt răsfăţaţii staţiunii, deoarece Clubul Tarabostes le prilejuieşte petreceri adevărate la fiecare sfârşit de săptămână, cu invitaţi de marcă din lumea show-bizz-ului românesc. Cheful se sparge abia spre dimineaţă, atunci când obosiţi după atâta dans, petrecăreţii consimt că este timpul să se îndrepte spre camerele de hotel sau spre pensiunile din staţiune.
Sunt multe posibilităţi de cazare, care pleacă de la hoteluri de patru stele şi pot ajunge, în funcţie de buzunar, la închirierea unei camere la o gazdă. Localnicii sunt extrem de prietenoşi şi majoritatea lucrează în turism, cel puţin în timpul verii.
"Staţiunea este vitală pentru comunitatea locală", afirmă primarul localităţii Geoagiu, Ioan Vălean, în opinia căruia dezvoltarea economică a zonei trebuie să se sprijine pe doi piloni: turism şi agricultură tradiţională.
"Staţiunea are 1.300 de locuri de cazare pe serie. Asigurăm servicii complexe şi complete pentru turişti, dar şi tratamentul pentru cei care au nevoie de un sprijin pentru sănătate. Staţiunea este situată într-un loc minunat pentru recreere, iar noi facem tot ceea ce este omeneşte posibil pentru ca oaspeţii noştri să se simtă bine şi să îşi dorească să revină aici", continuă edilul local.
Dorinţa autorităţilor, dar şi a firmelor care se ocupă de turism în Geoagiu-Băi ţine însă de prelungirea sezonului turistic. Chiar dacă pe timpul verii se poate spune că staţiunea este vizitată de peste 30.000 de turişti, numărul lor ar putea creşte dacă ar avea la dispoziţie bazine cu apă termală, acoperite. Câteva hoteluri şi pensiuni oferă această oportunitate şi acum, însă la Geoagiu-Băi se intenţionează extinderea proiectului la o scară mult mai mare.
"Ne preocupă şi facem eforturi ca să acoperim unul sau două bazine din ştrandul cu apă termală. În acest fel am putea extinde sezonul turistic la zece luni pe an, fapt care vine în avantajul tuturor: turişti, localnici, agenţi economici, administraţie publică locală", adaugă Ioan Vălean.
Ar mai fi multe de spus despre acest colţ de Românie ce ar trebui să fie înscris între destinaţiile noastre de vacanţă. Geoagiu-Băi este un loc potrivit pentru familiile cu copii, dar şi pentru tineri sau vârstnici. Este locul în care ne punem pe picioare, la propriu, dar şi un pol al relaxării şi distracţiei. În agenda noastră ar trebui să mai adăugăm că de la Geoagiu-Băi se poate ajunge uşor la Castelul Corvinilor din Hunedoara, la cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, la cetatea din Deva sau la Mănăstirea Prislop. Iar dacă timpul nu vă permite foarte multe, atunci înscrieţi pe lista scurtă cascada Clocota, situată la un sfert de oră de mers pe jos de staţiune, Capela Romanică sau Rotonda, din Geoagiu, Muzeul "Aurel Vlaicu", din satul cu acelaşi nume, sau spectacolul montan oferit de Cheile Măzii. Merită! AGERPRES/(AS - autor: Sorin Blada, editor: Cristian Anghelache)