COD GALBEN: 23-06-2025 ora 10 Intre 23 iunie, interval orar 12 – 21 se va semnala temperaturi deosebit de ridicate, local caniculă COD GALBEN: 23-06-2025 ora 10 Intre 24 iunie, ora 10 – 25 iunie, ora 10 se va semnala caniculă și disconfort termic
Pe teritoriul de astăzi al judeţului Dolj au fost descoperite urme de locuire datând din neolitic (mileniile 3-4 î.Hr.) la Cârcea, comuna Coşoveni (o frumoasă ceramică pictată policromă), la Şimnicu de Jos, Verbiţa, Verbicioara, Padea, Leu, Rast, Sălcuţa (aceasta din urmă dând şi numele unei culturi neolitice) ş.a.
Din perioada de tranziţie de la neolitic la epoca bronzului au fost descoperite aşezări (la Locusteni, Cerăt, Leu, Pleniţa, Sopot etc.) aparţinând culturii Coţofeni, numită astfel după localitatea doljeană unde a fost identificată prima dată (comuna Coţofenii din Dos). Culturile Verbicioara şi Cârna sunt caracteristice epocii bronzului (mileniul II î.Hr.), în perioada formării neamurilor tracice. Bogate vestigii (ceramică decorată, figurine feminine cu rochii clopot etc.) au fost descoperite în marea necropolă de la Cârna (fostul sat Dunăreni).
De la o localitate din judeţul Dolj îşi trage numele cultura Basarabi, din prima epocă a fierului (Hallstatt; secolele IX-VI î.Hr.), răspândită pe cea mai mare parte a teritoriului României. Aşezări din această perioadă au fost descoperite şi la Vârtop, Căciulăteşti, Pleniţa, Verbicioara, Locusteni, Plopşor etc.
Din a doua epocă a fierului - La Tene , începând cu secolul al IV-lea î.Hr., caracterizată prin înflorirea civilizaţiei geto-dacice, în această zonă au apărut numeroase cetăţi şi aşezări plasate, de regulă, pe Valea Jiului (aşezările de la Bechet, Locusteni şi Cerăt, cetăţile de la Coţofenii din Dos, Padea, Comoşteni, precum şi grupul de cetăţi descoperite în jurul Craiovei la Cîrligei şi Bucovăţ).
Lângă Craiova a fost localizată Pelendava, aşezare menţionată pe harta antică cunoscută sub numele de Tabula Peutingeriana.
Din perioada Daciei romane există în Dolj numeroase vestigii, mărturii ale unei intense vieţi economice şi ale unei dense locuiri, în zeci de aşezări, dintre care sunt de amintit Amărăştii de Sus şi de Jos, Daneţi, Leu, Cârcea, Galicea Mare, Locusteni etc. La Răcari a fost construit un castru ce supraveghea drumurile de pe văile Jiului şi Motrului.
După retragerea stăpânirii romane din Dacia (271/275), în secolele care au urmat romanii şi-au menţinut dominaţia - efectivă sau nominală - asupra unor teritorii din nordul Dunării de Jos, între care şi teritoriul actualului judeţ Dolj. În secolele VIII-XI românii au continuat să locuiască intens această zonă, unde, ca şi în alte părţi, a avut loc un proces de unificare a obştilor săteşti. Un cnezat s-a format aici, având centrul la Craiova.
Pentru perioada de după întemeierea statului medieval Ţara Românească există numeroase descoperiri de pe teritoriul municipiului Craiova şi din localităţi precum Calafat, Calopăr, Basarabi, precum importante tezaure monetare din vremea voievozilor Vladislav I (1364-1377), Radu I (1377-1383), Mircea cel Bătrân (1386-1418). Schimburile comerciale erau aici deosebit de intense, dovadă fiind tezaurul de 450 monede din timpul domniei lui Mircea cel Bătrân şi a fiului său Mihail, descoperit la Basarabi.
Prima menţiune documentară a judeţului Dolj datează din 1444, sub denumirea de Judeţul de Baltă, acesta întinzându-se de la balta Blahniţa, din Mehedinţi, până la cea de la Bistreţu, înglobând o mare suprafaţă a teritoriului actualului judeţ Dolj.
Locuitorii judeţului Dolj au fost prezenţi în oastea ţării atunci când, în 1394, sultanul Baiazid I Ilderim a trecut Dunărea pe la Calafat în fruntea unei mari oştiri otomane. Lupta de la Rovine, soldată cu victoria a lui Mircea cel Bătrân, a fost localizată de mulţi istorici pe Jiu, în apropiere de Craiova.
La sfârşitul secolului al XV-lea se pun bazele Marii Bănii a Olteniei, cu sediul la Craiova, cea mai importantă instituţie feudală din Ţara Românească după cea a domniei. Banul Olteniei era cel mai important dregător din Ţara Românească. Crearea acestei instituţii a fost rezultatul afirmării boierilor Craioveşti care, în secolul al XVI-lea, dispuneau de o putere economică considerabilă, stăpânind peste 100 de sate, dintre care numeroase se găseau în cuprinsul judeţului Dolj.
Dintre numeroasele aşezări, Craiova s-a dezvoltat în mod deosebit, devenind, în 1492, reşedinţa banilor Olteniei (funcţie pe care a menţinut-o până în 1761, când reşedinţa a fost mutată la Bucureşti) şi cel mai important oraş din această zonă, ajungând în secolele XVII-XVIII al doilea oraş ca importanţă al Ţării Româneşti, după Bucureşti.
La începutul secolului al XVI-lea în locul Judeţului de Baltă apare consemnată o altă unitate administrativă, numită Jiul de Jos - devenită mai târziu Dolj. Potrivit unor specialişti, originea denumirii Dolj derivă din combinarea cuvântului slav dolji sau dolje (care înseamnă jos, de jos) cu numele râului Jiu care străbate aceste ţinuturi, rezultând astfel denumirea de Jiul de Jos. În anul 1700 acest judeţ apare consemnat cartografic, pentru prima oară, pe o hartă întocmită de Stolnicul Constantin Cantacuzino, cu numele Jiul inferior, alături de celelalte patru judeţe din Oltenia (Mehedinţi, Vâlcea, Romanaţi şi Jiul superior sau judeţul Gorj de astăzi). Cu acest nume - Jiul inferior - judeţul a fost preluat şi introdus de către cartograful austriac Fr. Schwantz pe o hartă întocmită de el în anul 1723, pe care sunt consemnate numele dar şi stemele judeţelor, Doljul având ca emblemă un peşte.
Cei mai mulţi dintre voievozii proveniţi din familia boierilor Craioveşti au întreţinut legături economice cu Transilvania, mai ales cu Sibiul, aşa cum a fost în perioada domniei lui Neagoe Basarab. De asemenea, Craioveştii au deţinut şi domenii în Transilvania, cum a fost domeniul Geoagiului, care a aparţinut succesiv lui Neagoe Basarab şi fiului său Theodosie.
În vremea domniei lui Mihai Viteazul (1593-1601), Doljul a devenit o importantă bază militară, iar marea majoritate a acţiunilor antiotomane de la Dunăre s-au sprijinit pe forţa militară a unităţilor de aici. În decembrie 1594, turcii, intraţi în Ţara Românească cu scopul de a-l înlătura pe Mihai Viteazul din domnie, au fost înfrânţi de oştile Băniei conduse de banul Manta, iar bătălia de la Călugăreni, din 23 august 1595, s-a încheiat cu izbânda românilor datorită şi contribuţiei oştilor conduse de fraţii Preda, Stroe şi Radu Buzescu. După unirea, de scurtă durată, în anul 1600, a celor trei ţări române, Mihai Viteazul a încredinţat marilor boieri din Craiova şi judeţul Dolj dregătorii de mare însemnătate în Transilvania şi Moldova.
După uciderea lui Mihai Viteazul, boierii Buzeşti preiau conducerea Ţării Româneşti şi organizează cu sprijinul oştilor doljene o puternic rezistenţă militară, reuşind să înlăture pericolul turco-polon şi să asigure independenţa ţării.
Documente din anii 1695, 1697,1702, 1708 atestă prezenţa voievodului Constantin Brâncoveanu (1688-1714) la Craiova, Ţânţăreni, Calafat şi alte localităţi doljene, de unde a urmărit cu atenţie evenimentele militare de la sud de Dunăre. Cu forţele armate de aici el a asigurat securitatea locuitorilor din Câmpia Dunării, respingând incursiunile turco-tătare de pe teritoriul Olteniei.
În secolul al XVIII-lea, Doljul, ca şi cea mai mare parte a Olteniei, au devenit zone de operaţiuni militare în cursul războaielor purtate de imperiile otoman, habsburgic şi ţarist. Pe de altă parte, de la mijlocul secolului al XVIII-lea în judeţul Dolj se construiesc edificii laice şi religioase, iau fiinţă instituţii şcolare întreţinute de stat, boieri şi mănăstiri (la Craiova, Preajba - cea dintâi şcoală sătească atestată documentar în judeţ). Tot acum, Craiova, Calafatul şi alte aşezări se afirmă ca centre de producţie meşteşugărească.
Locuitorii judeţului Dolj au participat activ la acţiunile de respingere a incursiunilor de pradă ale otomanilor conduşi de Pazvant-Oglu, paşă al Vidinului, la începutul secolului al XIX-lea. În timpul Revoluţiei de la 1821, potrivit mărturiilor unor contemporani, Tudor Vladimirescu a intrat în Craiova la 28 februarie-1 martie, împreună cu oastea sa revoluţionară, ''fiind primit cu bucurie de negustorii cei mai mici şi de populaţia oraşului''.
În timpul Revoluţiei de la 1848, forţele revoluţionare locale, conduse de un comitet în frunte cu Ioan Maiorescu, au asigurat o primire triumfală guvernului provizoriu la Craiova, la 13 iunie 1848. Instalarea conducerii revoluţionare la Craiova a grăbit succesul revoluţiei şi în celelalte judeţe din Oltenia. La începutul lunii septembrie, în faţa ameninţării intervenţiei contrarevoluţionare externe, peste 5.000 de orăşeni şi ţărani veniţi din întregul judeţ s-au strâns pe câmpia din Târgul de afară, care şi-a luat de atunci numele de Câmpul Libertăţii, pentru a depune din nou jurământul pe Constituţie. După cum relata ''Naţionalul'', organul forţelor revoluţionare din Craiova, participanţii au jurat să lupte ''cu toţii până la moarte pentru naţia românească'.
Alegerile pentru Adunările ad-hoc care urma să se pronunţe în privinţa unirii Ţării Româneşti şi a Moldovei au fost un prilej de afirmare a mişcării unioniste şi în Dolj. La alegerile pentru Adunările ad-hoc, desfăşurate în septembrie 1857, au fost desemnaţi ca reprezentanţi foştii luptători paşoptişti Petrache Cernătescu, Nicolae Pleşoianu, Grigore Lăceanu, precum şi clăcaşul Nicolae Mazilu din satul Moţăţei.
Dubla alegere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, prin care s-a înfăptuit, la 24 ianuarie 1859, Unirea Principatelor, ca şi reformele înfăptuite ulterior de acesta, au fost primite cu mare entuziasm în Dolj.
În timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), Doljul a jucat un rol deosebit de important datorită poziţiei strategice în zona frontului. În sudul judeţului a fost concentrată cea mai mare parte a oştirii române, în frunte cu Statul Major, stabilit la Poiana Mare. După ce la 12 aprilie 1877 Rusia a declarat război Turciei, la 21 aprilie turcii au început să bombardeze oraşele şi satele de pe malul românesc al Dunării, între care şi Calafat, iar românii au răspuns bombardând Vidinul. În judeţul Dolj s-au organizat cele mai mari depozite militare şi tot aici au luat fiinţă cele mai multe spitale pentru îngrijirea răniţilor de pe front.
Răscoala de la 1907 a avut o intensitate deosebită în satele şi comunele din judeţul Dolj, anume la Băileşti, Afumaţi, Coţofeni, Izvorul, Gherceşti etc.
În timpul Primului Război Mondial, în care România a intrat, în august 1916, cu dorinţa desăvârşirii unităţii naţionale, locuitorii Doljului au avut un rol deosebit în aprovizionarea armatei, în îngrijirea răniţilor de pe fronturile de la Cerna şi Jiu. După luptele crâncene de la Turnu Severin, Târgu Jiu, Filiaşi etc., ostaşii români au fost nevoiţi să se retragă din faţa armatelor germane şi austro-ungare, iar la 8/21 noiembrie 1916 Craiova a a fost ocupată, la fel şi judeţul Dolj.
În septembrie 1950, în urma restructurării administrative, judeţul Dolj a fost inclus, alături de părţi din alte judeţe limitrofe, în regiunea Oltenia. Prin Legea nr.2 din 17 februarie 1968 referitoare la reorganizarea administrativ-teritorială a României judeţul Dolj a fost reînfiinţat.AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, editor: Marina Bădulescu)
Din perioada de tranziţie de la neolitic la epoca bronzului au fost descoperite aşezări (la Locusteni, Cerăt, Leu, Pleniţa, Sopot etc.) aparţinând culturii Coţofeni, numită astfel după localitatea doljeană unde a fost identificată prima dată (comuna Coţofenii din Dos). Culturile Verbicioara şi Cârna sunt caracteristice epocii bronzului (mileniul II î.Hr.), în perioada formării neamurilor tracice. Bogate vestigii (ceramică decorată, figurine feminine cu rochii clopot etc.) au fost descoperite în marea necropolă de la Cârna (fostul sat Dunăreni).
De la o localitate din judeţul Dolj îşi trage numele cultura Basarabi, din prima epocă a fierului (Hallstatt; secolele IX-VI î.Hr.), răspândită pe cea mai mare parte a teritoriului României. Aşezări din această perioadă au fost descoperite şi la Vârtop, Căciulăteşti, Pleniţa, Verbicioara, Locusteni, Plopşor etc.
Din a doua epocă a fierului - La Tene , începând cu secolul al IV-lea î.Hr., caracterizată prin înflorirea civilizaţiei geto-dacice, în această zonă au apărut numeroase cetăţi şi aşezări plasate, de regulă, pe Valea Jiului (aşezările de la Bechet, Locusteni şi Cerăt, cetăţile de la Coţofenii din Dos, Padea, Comoşteni, precum şi grupul de cetăţi descoperite în jurul Craiovei la Cîrligei şi Bucovăţ).
Lângă Craiova a fost localizată Pelendava, aşezare menţionată pe harta antică cunoscută sub numele de Tabula Peutingeriana.
Din perioada Daciei romane există în Dolj numeroase vestigii, mărturii ale unei intense vieţi economice şi ale unei dense locuiri, în zeci de aşezări, dintre care sunt de amintit Amărăştii de Sus şi de Jos, Daneţi, Leu, Cârcea, Galicea Mare, Locusteni etc. La Răcari a fost construit un castru ce supraveghea drumurile de pe văile Jiului şi Motrului.
După retragerea stăpânirii romane din Dacia (271/275), în secolele care au urmat romanii şi-au menţinut dominaţia - efectivă sau nominală - asupra unor teritorii din nordul Dunării de Jos, între care şi teritoriul actualului judeţ Dolj. În secolele VIII-XI românii au continuat să locuiască intens această zonă, unde, ca şi în alte părţi, a avut loc un proces de unificare a obştilor săteşti. Un cnezat s-a format aici, având centrul la Craiova.
Pentru perioada de după întemeierea statului medieval Ţara Românească există numeroase descoperiri de pe teritoriul municipiului Craiova şi din localităţi precum Calafat, Calopăr, Basarabi, precum importante tezaure monetare din vremea voievozilor Vladislav I (1364-1377), Radu I (1377-1383), Mircea cel Bătrân (1386-1418). Schimburile comerciale erau aici deosebit de intense, dovadă fiind tezaurul de 450 monede din timpul domniei lui Mircea cel Bătrân şi a fiului său Mihail, descoperit la Basarabi.
Prima menţiune documentară a judeţului Dolj datează din 1444, sub denumirea de Judeţul de Baltă, acesta întinzându-se de la balta Blahniţa, din Mehedinţi, până la cea de la Bistreţu, înglobând o mare suprafaţă a teritoriului actualului judeţ Dolj.
Locuitorii judeţului Dolj au fost prezenţi în oastea ţării atunci când, în 1394, sultanul Baiazid I Ilderim a trecut Dunărea pe la Calafat în fruntea unei mari oştiri otomane. Lupta de la Rovine, soldată cu victoria a lui Mircea cel Bătrân, a fost localizată de mulţi istorici pe Jiu, în apropiere de Craiova.
La sfârşitul secolului al XV-lea se pun bazele Marii Bănii a Olteniei, cu sediul la Craiova, cea mai importantă instituţie feudală din Ţara Românească după cea a domniei. Banul Olteniei era cel mai important dregător din Ţara Românească. Crearea acestei instituţii a fost rezultatul afirmării boierilor Craioveşti care, în secolul al XVI-lea, dispuneau de o putere economică considerabilă, stăpânind peste 100 de sate, dintre care numeroase se găseau în cuprinsul judeţului Dolj.
Dintre numeroasele aşezări, Craiova s-a dezvoltat în mod deosebit, devenind, în 1492, reşedinţa banilor Olteniei (funcţie pe care a menţinut-o până în 1761, când reşedinţa a fost mutată la Bucureşti) şi cel mai important oraş din această zonă, ajungând în secolele XVII-XVIII al doilea oraş ca importanţă al Ţării Româneşti, după Bucureşti.
La începutul secolului al XVI-lea în locul Judeţului de Baltă apare consemnată o altă unitate administrativă, numită Jiul de Jos - devenită mai târziu Dolj. Potrivit unor specialişti, originea denumirii Dolj derivă din combinarea cuvântului slav dolji sau dolje (care înseamnă jos, de jos) cu numele râului Jiu care străbate aceste ţinuturi, rezultând astfel denumirea de Jiul de Jos. În anul 1700 acest judeţ apare consemnat cartografic, pentru prima oară, pe o hartă întocmită de Stolnicul Constantin Cantacuzino, cu numele Jiul inferior, alături de celelalte patru judeţe din Oltenia (Mehedinţi, Vâlcea, Romanaţi şi Jiul superior sau judeţul Gorj de astăzi). Cu acest nume - Jiul inferior - judeţul a fost preluat şi introdus de către cartograful austriac Fr. Schwantz pe o hartă întocmită de el în anul 1723, pe care sunt consemnate numele dar şi stemele judeţelor, Doljul având ca emblemă un peşte.
Cei mai mulţi dintre voievozii proveniţi din familia boierilor Craioveşti au întreţinut legături economice cu Transilvania, mai ales cu Sibiul, aşa cum a fost în perioada domniei lui Neagoe Basarab. De asemenea, Craioveştii au deţinut şi domenii în Transilvania, cum a fost domeniul Geoagiului, care a aparţinut succesiv lui Neagoe Basarab şi fiului său Theodosie.
În vremea domniei lui Mihai Viteazul (1593-1601), Doljul a devenit o importantă bază militară, iar marea majoritate a acţiunilor antiotomane de la Dunăre s-au sprijinit pe forţa militară a unităţilor de aici. În decembrie 1594, turcii, intraţi în Ţara Românească cu scopul de a-l înlătura pe Mihai Viteazul din domnie, au fost înfrânţi de oştile Băniei conduse de banul Manta, iar bătălia de la Călugăreni, din 23 august 1595, s-a încheiat cu izbânda românilor datorită şi contribuţiei oştilor conduse de fraţii Preda, Stroe şi Radu Buzescu. După unirea, de scurtă durată, în anul 1600, a celor trei ţări române, Mihai Viteazul a încredinţat marilor boieri din Craiova şi judeţul Dolj dregătorii de mare însemnătate în Transilvania şi Moldova.
După uciderea lui Mihai Viteazul, boierii Buzeşti preiau conducerea Ţării Româneşti şi organizează cu sprijinul oştilor doljene o puternic rezistenţă militară, reuşind să înlăture pericolul turco-polon şi să asigure independenţa ţării.
Documente din anii 1695, 1697,1702, 1708 atestă prezenţa voievodului Constantin Brâncoveanu (1688-1714) la Craiova, Ţânţăreni, Calafat şi alte localităţi doljene, de unde a urmărit cu atenţie evenimentele militare de la sud de Dunăre. Cu forţele armate de aici el a asigurat securitatea locuitorilor din Câmpia Dunării, respingând incursiunile turco-tătare de pe teritoriul Olteniei.
În secolul al XVIII-lea, Doljul, ca şi cea mai mare parte a Olteniei, au devenit zone de operaţiuni militare în cursul războaielor purtate de imperiile otoman, habsburgic şi ţarist. Pe de altă parte, de la mijlocul secolului al XVIII-lea în judeţul Dolj se construiesc edificii laice şi religioase, iau fiinţă instituţii şcolare întreţinute de stat, boieri şi mănăstiri (la Craiova, Preajba - cea dintâi şcoală sătească atestată documentar în judeţ). Tot acum, Craiova, Calafatul şi alte aşezări se afirmă ca centre de producţie meşteşugărească.
Locuitorii judeţului Dolj au participat activ la acţiunile de respingere a incursiunilor de pradă ale otomanilor conduşi de Pazvant-Oglu, paşă al Vidinului, la începutul secolului al XIX-lea. În timpul Revoluţiei de la 1821, potrivit mărturiilor unor contemporani, Tudor Vladimirescu a intrat în Craiova la 28 februarie-1 martie, împreună cu oastea sa revoluţionară, ''fiind primit cu bucurie de negustorii cei mai mici şi de populaţia oraşului''.
În timpul Revoluţiei de la 1848, forţele revoluţionare locale, conduse de un comitet în frunte cu Ioan Maiorescu, au asigurat o primire triumfală guvernului provizoriu la Craiova, la 13 iunie 1848. Instalarea conducerii revoluţionare la Craiova a grăbit succesul revoluţiei şi în celelalte judeţe din Oltenia. La începutul lunii septembrie, în faţa ameninţării intervenţiei contrarevoluţionare externe, peste 5.000 de orăşeni şi ţărani veniţi din întregul judeţ s-au strâns pe câmpia din Târgul de afară, care şi-a luat de atunci numele de Câmpul Libertăţii, pentru a depune din nou jurământul pe Constituţie. După cum relata ''Naţionalul'', organul forţelor revoluţionare din Craiova, participanţii au jurat să lupte ''cu toţii până la moarte pentru naţia românească'.
Alegerile pentru Adunările ad-hoc care urma să se pronunţe în privinţa unirii Ţării Româneşti şi a Moldovei au fost un prilej de afirmare a mişcării unioniste şi în Dolj. La alegerile pentru Adunările ad-hoc, desfăşurate în septembrie 1857, au fost desemnaţi ca reprezentanţi foştii luptători paşoptişti Petrache Cernătescu, Nicolae Pleşoianu, Grigore Lăceanu, precum şi clăcaşul Nicolae Mazilu din satul Moţăţei.
Dubla alegere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, prin care s-a înfăptuit, la 24 ianuarie 1859, Unirea Principatelor, ca şi reformele înfăptuite ulterior de acesta, au fost primite cu mare entuziasm în Dolj.
În timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), Doljul a jucat un rol deosebit de important datorită poziţiei strategice în zona frontului. În sudul judeţului a fost concentrată cea mai mare parte a oştirii române, în frunte cu Statul Major, stabilit la Poiana Mare. După ce la 12 aprilie 1877 Rusia a declarat război Turciei, la 21 aprilie turcii au început să bombardeze oraşele şi satele de pe malul românesc al Dunării, între care şi Calafat, iar românii au răspuns bombardând Vidinul. În judeţul Dolj s-au organizat cele mai mari depozite militare şi tot aici au luat fiinţă cele mai multe spitale pentru îngrijirea răniţilor de pe front.
Răscoala de la 1907 a avut o intensitate deosebită în satele şi comunele din judeţul Dolj, anume la Băileşti, Afumaţi, Coţofeni, Izvorul, Gherceşti etc.
În timpul Primului Război Mondial, în care România a intrat, în august 1916, cu dorinţa desăvârşirii unităţii naţionale, locuitorii Doljului au avut un rol deosebit în aprovizionarea armatei, în îngrijirea răniţilor de pe fronturile de la Cerna şi Jiu. După luptele crâncene de la Turnu Severin, Târgu Jiu, Filiaşi etc., ostaşii români au fost nevoiţi să se retragă din faţa armatelor germane şi austro-ungare, iar la 8/21 noiembrie 1916 Craiova a a fost ocupată, la fel şi judeţul Dolj.
În septembrie 1950, în urma restructurării administrative, judeţul Dolj a fost inclus, alături de părţi din alte judeţe limitrofe, în regiunea Oltenia. Prin Legea nr.2 din 17 februarie 1968 referitoare la reorganizarea administrativ-teritorială a României judeţul Dolj a fost reînfiinţat.AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, editor: Marina Bădulescu)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.