Iaşi, 4 sep /Agerpres/ - Un păr din localitatea ieşeană Ciohorăni reuşeşte să uimească an de an localnicii şi pe cei care trec prin sat întrucât acesta rodeşte şi la cei 607 de ani. Părul lui Sticea, aşa cum este cunoscut el, deţine recordul de cel mai bătrân pom fructifer din lumea, iar teiul hibrid de la Mănăstirea Bârnova, vechi de 674 de ani, este unul dintre cei aproximativ 400 de arbori seculari care se află pe teritoriul judeţului Iaşi.
Dr. ing. Ion Lupu, de la Asociaţia Dendro-Ornamentală "Anastasie Fătu", a declarat pentru AGERPRES că în judeţul Iaşi sunt 387 de arbori seculari, 224 dintre aceştia fiind declaraţi arbori monument, iar 160 sunt avizaţi de Academia Română şi propuşi pentru o astfel de clasificare. Majoritatea acestora sunt stejari sau tei.
"Numai în municipiul Iaşi sunt 240 de arbori seculari, dintre care 218 sunt specii indigene. Cel mai vârstnic copac din judeţ este teiul hibrid de la Mănăstrirea Bârnova, un lăcaş de rugăciune amplasat la numai zece kilometri distanţă de Iaşi, care are 674 de ani. Când teiul hibrid avea aproximativ 57 de ani şi circa 14 centimetri în diametru, Iaşiul a fost menţionat ca structură urbană în timpul domnitorului Alexandru cel Bun (1408). Teiul din Bârnova a fost martor la unele invazii străine precum jaful tătarilor din anul 1513 sau incursiunea polonezilor din 1686. În anul 1603, în timpul domnitorului Ieremia Movilă, aici exista o mănăstire, cu o bisericuţă din lemn. Între anii 1626 şi 1629, sub domnia lui Miron Barnovschi Movilă, când teiul hibrid avea aproximativ 275 de ani şi 82-83 centimetri în diametru, a fost zidită biserica Mănăstirii Bârnova. Ceva mai târziu, în perioada 1661-1666, domnitorul Eustratie Dabija a încheiat edificarea mănăstirii, unde a şi fost înmormântat, alături de fiica sa. În timpul domnitorului Grigore al II-lea Ghica (1728), când teiul avea circa 377 de ani şi 113 centimetri în diametru, oraşul Iaşi a fost afectat grav de o epidemie de friguri. Domnitorul şi toată curtea lui s-au refugiat pentru o vreme la Mănăstirea Bârnova, prilej cu care au fost refăcute clădirile din incintă şi s-a amenajat zidul împrejmuitor din piatră. Aşadar, Mănăstirea Bârnova a devenit atunci 'capitala' Moldovei, iar teiul a ajuns să-i apere de soare pe domnitor şi pe familia acestuia sau, altfel spus, a devenit un 'tei domnesc'", povesteşte dr. ing. Ion Lupu.
Vârsta teiului hibrid natural are la baza calculului "lăţimea medie a inelului anual de creştere în grosime", de 1,5 mm/an, lăţime extrasă din trei lucrări, dintre care una se bazează pe secţionarea şi măsurarea unui număr de 1.650 de tei din România, în anul 1950.
Un alt arbore secular aflat în judeţul Iaşi este părul lui Sticea, din localitatea Ciohorăni, aflată la câţiva kilometri de celebrul Han al Ancuţei. Veritabil şi impresionant monument al naturii, la cei 607 de ani ai săi, părul lui Sticea este considerat a fi cel mai bătrân pom fructifer din lume, declară preşedintele Asociaţiei Dendro-Ornamentale "Anastasie Fătu" din Iaşi.
Până la jumătatea secolului XX, părul lui Sticea se afla la marginea vestică a satului Ciohorăni. Având vedere spre Valea Moldovei, pomul putea fi folosit ca "post de observaţie" în timpul invaziei hoardelor tătare.
"În anul 1717, când părul avea aproximativ 307 ani şi o înălţime de aproximativ un metru, tătarii, traversând Valea Moldovei şi Pasul Tihuţa, au ajuns în Maramureş, aproape de Baia Mare, unde au fost înfrânţi de ţăranii din Şişeşti şi Cavnic. Aici, în 1852 a fost ridicat un obelisc de 7,2 m înălţime cu inscripţia în latină 'În anul 1717 până aici au ajuns tătarii'. Deci este posibil ca acest venerabil pom fructifer să fi servit ca post de observaţie, de unde i-a rămas şi numele. Deşi în prezent starea pomului fructifer este precară din cauza ciupercilor parazite, care în decursul timpului au creat o scorbură înaltă de şase metri, acesta încă mai rodeşte", explică dr. ing. Ion Lupu.
Tot în Ciohorăni se află un alt arbore secular, un tei în vârstă de 420 de ani.
Mult mai "celebri" sunt "Teiul lui Eminescu" din Parcul Copou, din Iaşi, care are are o vechime de 540 de ani, după cum susţine preşedintele Asociaţiei Dendro-Ornamentală "Anastasie Fătu", şi "Plopii fără soţ", care au o medie de 302 ani. De asemenea, un platan de la Mănăstirea Bucium are 450 de ani, iar un plop negru din localitatea Sculeni, 410 ani.
"Când teiul din Parcul Copou avea vreo 70-80 de ani, fiii domnitorului Vasile Lupu (1634-1653) au trecut de multe ori pe aici pentru a se juca şi hârjoni sub supravegherea pădurarilor şi oamenilor de la curte. Grădina Copou din Iaşi a fost amenajată mult mai târziu, în timpul aplicării Regulamentului Organic (1833-1840), de un arhitect german care a fixat centrul parcului în apropierea acestui tei, oferindu-i astfel un loc privilegiat. În timpul şederii sale la Iaşi, Mihail Eminescu a găsit teiul pe când avea vârsta de aproximativ 300 de ani. Timp de trei ani, în perioada 1874-1877, Mihai Eminescu obişnuia să se aşeze la umbra teiului pentru a citi o carte sau privi visător la peisajul înconjurător. După plecarea poetului la Bucureşti, ieşenii, obişnuiţi cu prezenţa poetului lângă acest copac, a numit teiul din Parcul Copou - teiul lui Eminescu", menţionează dr. ing. Ion Lupu.
Şi astăzi zeci de autocare cu turişti din ţară şi străinătate opresc pe Dealul Copoului din Iaşi pentru a privi plini de nostalgie teiul lui Eminescu din Copou. În preajma zilelor de 15 ianuarie, când se celebrează naşterea poetului Mihai Eminescu, şi 15 iunie, ziua decesului acestuia, grupurile de excursionişti organizează manifestări literar-artistice în faţa bustului şi a teiului secular.
La fel de vizitat este şi grupul de plopi albi din zona Bucium, aflată la periferia Iaşiului, care a devenit cunoscut după ce Mihai Eminescu a scris poezia "Pe lângă plopii fără soţ", publicată în august-septembrie 1883 şi apoi în volumul Poesii (1884). În 1973, plopii rămaşi au fost declaraţi monumente ale naturii. De-a lungul timpului, copacii au fost loviţi de trăsnet ori s-au uscat, în prezent mai existând doar 15 plopi. Vârsta medie a grupului este de 302 ani şi oscilează între 233 de ani şi 371 de ani.
"Din păcate, tulpinile lor au lemnul distrus aproape în totalitate de ciupercile xylofage, lemnul sănătos situat la periferie ocupă doar şapte centimetri. Căderea sau ruperea plopilor este cauzată de rafalele de vânt, când frecvenţa lor se apropie de frecvenţa arborilor, iar aceştia intră în rezonanţă, precum viorile frecate de arcuş, şi cad", spune cu tristeţe dr. ing. Ion Lupu.
Declarat monument al naturii şi monument al istoriei, unul dintre martorii tăcuţi ai Unirii Moldovei cu Ţara Românească este castanul de la Vişan. La umbra castanului, a cărui vârstă este acum de 250 de ani, unioniştii Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Costache Negri, Dimitrie Ralet, Constantin Hurmuzachi, Petre Mavrogheni, părintele arhimandrit Neofit Scriban, Costachi Rolla şi Emilian Florescu s-au întâlnit în curtea familiei generalului Chersin, comandantul regimentului militar din dealul Copoului, pentru a pune la cale în mare taină, sub coroana impunătoare a castanului în floare, Unirea Principatelor Române. Cu acest prilej, Vasile Alecsandri a compus pe loc şi a recitat poezia "Jurământ", care a devenit jurământul de credinţă al unioniştilor ieşeni: "Sub acest măreţ castan /Noi jurăm toţi în frăţie / Ca de azi să nu mai fie / Nici valah, nici moldovean! Să fie numai români / Într-un gând, într-o simţire / Şi să ne dăm mâni cu mâni / Pentru-a ţării fericire!"
De curând, în curtea unei biserici din Iaşi a fost descoperită o glădiţă (gleditsia triacanthos), o rudă a salcâmului, care la cei 320 de ani ai săi ocupă primul loc pe plan naţional, în privinţa vârstei. AGERPRES/(AS - autor: Daniela Malache, editor: Ştefan Gabrea)