Râmnicu Vâlcea, 14 aug /Agerpres/ - Judeţul Vâlcea pune pe harta României şi unul dintre domeniile cheie fără de care economia ţării poate nu ar fi completă sau ar fi dependentă de multe importuri. Este vorba de cercetare. Şi încă una de succes, fiind vorba de trei institute care sunt vectori în domeniile lor, de fapt autentice branduri care au supravieţuit după 1989 şi au ajuns să fie azi repere de nivel internaţional în fizică-chimie, pomicultură sau viticultură.
În 1970, s-a înfiinţat Uzina "G", potrivit spuselor unor specialişti ieşiţi la pensie, acest institut a fost creat de DIE (Direcţia de Informaţii Externe). Mulţi ani, nimeni nu ştia cu ce se ocupă. Până şi locaţia era ţinută secretă.
"De fapt, Uzina de Apă Grea, construită în sudul municipiului Râmnicu Vâlcea, se ocupa încă de la înfiinţare de cercetări tehnologice avansate în domeniul chimiei şi fizicii. Şi în prezent activităţile de cercetare avansată de la acest institut împart amplasamentul în două zone. O zonă cu acces liber pentru angajaţi şi o zonă protejată, aflată sub pază severă şi unde accesul este strict limitat şi controlat de zeci de camere de luat vederi", spune directorul ICSI, prof. univ. dr. Ioan Ştefănescu.
Institutul arată ca o fortăreaţă din exterior, cu două rânduri de sârmă ghimpată - o măsură de siguranţă impusă de autorităţile internaţionale din domeniul nuclear.
După anul 1990, Uzina "G" devine institut de cercetare, care în anul 1996 este acreditat ca institut naţional (Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice). În acelaşi timp, a fost arătată o atenţie deosebită cercetării proceselor criogenice şi dezvoltării tehnologiilor şi echipamentelor specifice separării izotopilor hidrogenului.
"ICSI a iniţiat în România activitatea de cercetare în domeniul producerii, stocării şi aplicaţiilor hidrogenului la pilele de combustie. În acest sens, în cadrul institutului s-a realizat prima instalaţie pilot experimental-demonstrativ de producere a energiei cu ajutorul pilelor de combustie cu membrană schimbătoare de protoni (PEM)", spune Ştefănescu.
Ca urmare, se testează noi materiale şi configuraţii pentru pilele de combustie care să permită îmbunătăţirea performanţelor acestora şi dezvoltarea ulterioară de soluţii constructive moderne în conformitate cu tendinţele cercetării pe plan european. În urma cercetărilor efectuate de specialişti, în 1995 s-a elaborat o tehnologie originală de obţinere a apei sărăcite în deuteriu. Produsul a obţinut zeci de medalii de aur la saloanele internaţionale de inventică.
"La un moment dat a apărut şi în presă ştirea despre o cerere pentru câteva sute de tone de apă sărăcită în deuteriu. În 2000 am vândut prima tonă. În mai multe ţări se făceau cercetări medicale şi de altă natură în legătură cu proprietăţile miraculoase ale acestei ape. Mai este denumită şi apa vie", spune directorul institutului.
În anumite clinici din străinătate, dar şi la noi, de exemplu la Spitalul Militar, apa vie face obiectul unor importante cercetări în tratarea cancerului şi a unor afecţiuni dermatologice. Institutul a obţinut un milion de euro după ce a dat dreptul de comercializare a apei, sub denumirea "Qlarivia", către firma Mecro System şi mai obţine redevenţe de încă 400.000 de euro destinate măririi capacităţii de producţie. Apa se vinde cu peste 10 dolari/litru în România. În alte ţări, precum Japonia, Ungaria, SUA şi Canada, apa vie se vinde cu zecile de tone şi cererea este în creştere. Recent, o delegaţie de la NASA a vizitat institutul, interesul fiind legat tot pentru apa vie.
Nu trebuie omis şi faptul că Institutul de Criogenie şi Separări Izotopice din Râmnicu Vâlcea va contribui la realizarea celui mai mare LASER din lume, la Măgurele. "Este vorba de partea de vid şi partea de frig. Altfel spus, în zona sistemelor de producere a fasciculelor LASER e nevoie de incinte speciale care să aibă un vid ultraînaintat, iar în exterior e nevoie de partea de frig, partea de criogenie, la temperaturi de 4 grade K. Toate acestea vor fi asamblate şi montate de institutul nostru la Măgurele", a precizat dr. Ioan Ştefănescu.
În domeniul pomiculturii, în Râmnicu Vâlcea vectorul de cercetare este reprezentat de Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură. Acest institut a fost creat în 1977, iar zeci de soiuri de meri, peri, nuci, aluni din România au avut locul de naştere în laboratoarele din Râmnic.
Unitatea s-a specializat în ameliorarea genetică şi conservarea resurselor genetice la plantele pomicole, dezvoltând baza genetică pentru prun, nuc, alun, castan şi soc negru.
"Activitatea de cercetare se desfăşoară în laboratoare şi în teren, având alocată o suprafaţă de 148 ha, iar activitatea de dezvoltare se desfăşoară în câmp, institutul dispunând de o suprafaţă de 162 ha (la nivelul anului 2007). Staţiunea are 5 laboratoare specializate: laboratorul de genetică, ameliorare şi conservare resurse genetice; laboratorul de înmulţire (biotehnologii); laboratorul de protecţia plantelor; laboratorul de tehnologii pomicole şi laboratorul de utilizare a resurselor naturale', spune directorul institutului, ing. Ion Botu.
Bilanţul realizărilor SCDP Râmnicu-Vâlcea în anul 2014, la 37 de ani de la înfiinţare, se prezintă astfel: 31.770 de hibrizi, din care 22.000 hibrizi şi mutanţi de prun, 7.500 hibrizi de alun, 1.500 hibrizi de nuc, 350 hibrizi de castan şi 420 hibrizi din alte specii (măr, trandafir, pecan, rodie etc.); 20 de soiuri de portaltoaie, din care 10 de prun (Vâlcean, Andreea, Alutus, Oteşani 8, Oteşani 11, Rival, Miroval, Oltval, Corval, Pinval), 5 de alun (Vâlcea 22, Cozia, Romavel, Uriaşă de Vâlcea, Arutela), 4 de nuc (Valcar, Valrex, Valmit, Portval) şi 2 de soc negru (Ina, Nora); 1.089 de resurse genetice aflate în conservare (bancă de gene) din care 750 de prun, 105 de alun, 70 de nuc, 33 de castan, 55 de măr, 34 de trandafir şi 42 de alte specii; 53 de clase, din care 20 de prun, 10 de alun, 10 de nuc, 6 de măr şi 7 de rodie; 5 tehnologii şi/sau verigi tehnologice; sortimente de prun, măr, nuc, alun, cireş, castan, zmeur, căpşun.
Colecţiile naţionale şi cele de lucru ale staţiunii cuprind peste 2.000 de  accesiuni, ceea ce reprezintă aproape 40% din fondul de genoplasmă al României. Actualmente, staţiunea vâlceană este singura unitate de cercetare-dezvoltare viabilă în domeniul său de activitate din Oltenia şi printre cele 4-5 care mai există în funcţiune în România. Soiurile produse aici se vând cu succes în Olanda, Franţa, Germania, Austria etc.
Tot în domeniul agricol, mai exact în cel viticol, în Vâlcea este cea mai veche staţiune de cercetare, cea înfiinţată în 1936 în municipiul Drăgăşani. "Staţiunea din Drăgăşani este 'vinovată' de crearea de soiuri noi şi selecţii clonale, omologarea şi brevetarea lor, printre care: Victoria - soi pentru struguri de masă cu coacere timpurie, prezent şi recunoscut pe plan naţional şi internaţional, Azur, Calina, Crâmpoşie selecţionată, Vilarom, Novac, Negru de Drăgăşani, Alutus. Selecţii clonale: Sauvignon 62, Tămâioasă românească 104, Cabernet Sauvignon 7, soiul nou de portaltoi Drăgăşani M70 şi selecţia clonală Drăgăşani 57", spune primarul din Drăgăşani, Cristian Nedelcu.
Cert este că toate cele trei institute de cercetare au reuşit după 1990 într-o ţară în care se spune că cel mai văduvit domeniu este al cercetării. Deşi nu a fost uşor, au trebuit să se descurce pe o piaţă liberă, să nu aştepte doar fonduri guvernamentale, s-au luptat cu "rechinii imobiliari" (Pomicola din Vâlcea) şi rezultatul este păstrarea profesionalismului cercetătorilor din chimie, fizică, viticultură, pomicultură. Zona viticolă a Drăgăşaniului a reînviat, zona pomicolă a comunelor subcarpatice se dezvoltă prin noi livezi. De asemenea, Vâlcea este o dată pe an capitală a chimiei şi fizicii, când sute de cercetători din toate institutele de cercetare de prestigiu din lume vin la simpozioanele organizate toamna de ICSI. AGERPRES/(AS - autor: Liviu Popescu, editor: Marius Frăţilă)