Municipiul Drăgăşani este situat la limita de sud a judeţului Vâlcea, în zona de contact a Piemontului Olteţului cu terasele de pe dreapta Oltului, la 140 m altitudine, la 54 Km sud de municipiul Râmnicu Vâlcea (reşedinţă de judeţ). Municipiul cuprinde şi următoarele localităţi componente: Drăgăşani, Zlătărei, Zărneni şi Valea Caselor.
Urme ale locuirii pe teritoriul municipiului există încă din paleolitic şi neolitic. În perimetrul municipiului Drăgăşani, în cartierul Momoteşti, au fost identificate urmele unei aşezări civile dacice şi ale castrului roman numit Rusidava, situate pe drumul antic ce ducea de la oraşul Romula (azi satul Reşca, judeţul Olt) la Apulum (azi Alba Iulia).
Cea dintâi atestare a localităţii apare într-un act oficial din 7 iunie 1535, prin care Vlad Voievod da jupânului Fârtat Pârcălabul o moşie în Drăgăşani.
În secolul al XVIII-lea, Drăgăşani apare consemnat ca târg. Von Bauer înregistra în 1772, în memoriile sale, localitatea ca un centru evoluat în care veneau sau poposeau temporar marii boieri, amintind de o casă episcopală, o curte boierească, o biserică, vii, un târg şi o trecere peste Olt. Din secolul al XVIII-lea localitatea este centru viticol.
Revoluţia de la 1821 a cuprins întreaga Oltenie. În zona Drăgăşanilor pandurii lui Tudor Vladimirescu, alături de eterişti, au opus rezistenţă trupelor otomane. În amintirea acelor evenimente, în parcul central a fost ridicat un bust al lui Tudor Vladimirescu, iar în cimitirul oraşului - un monument dedicat eteriştilor. De asemenea, poetul Grigore Alexandrescu a scris cunoscuta poezie ''Mormintele la Drăgăşani''.
Învăţământul în Drăgăşani are bogate tradiţii, existând încă înainte de 1800, pe lângă biserică, o şcoală de alfabetizare, precum şi şcoala de zugravi Gîrdeşti, după cum aminteşte site-ul municipiului. În secolul al XIX-lea au funcţionat şcoala grecească, şcoala Zlătărei, şcoala mixtă nr.1, şcoala de fete, şcoala de băieţi ş.a.
În catagrafia din 1833 Drăgăşani figurează ca oraş. În anul 1840 a luat fiinţă Biblioteca publică.
Oraşul Drăgăşani a fost implicat în evenimentele din cursul Revoluţiei de la 1848, precum şi în răscoala de la 1907. În cursul celui de-al Doilea Război Mondial, la evenimentele din august 1944 a participat şi Şcoala de Subofiţeri Jandarmi Drăgăşani.
În Drăgăşani, faimos pentru vechimea viilor şi pentru vinurile de aici, a fost înfiinţată în 1936 o staţiune de cercetări viticole, pe baza pepinierei viticole care exista încă din 1897.
Un Muzeu al Viei şi Vinului a fost amenajat în anul 1974, organizarea colecţiei muzeistice fiind începută din anul 1952 de preot D. Bălaşa şi Alexandru Liţă, potrivit site-ului amintit. Muzeul conţine dovezi ale practicării viticulturii şi ale continuităţii acestei ocupaţii în zonă, precum şi o vastă colecţie de instalaţii tradiţionale pentru prelucrarea strugurilor.
Pe plan internaţional cercetătorii Staţiunii de Cercetări Viticole Drăgăşani au participat cu lucrări ştiinţifice la congrese, simpozioane, colocvii etc., iar cu struguri şi vinuri - la concursuri internaţionale organizate la Ljubliana, Sofia, Tbilisi, Bratislava, Montpellier, Bucureşti, Budapesta. Vinurile de Sauvignon, Tămâioasa Românească, Cabernet Sauvignon au fost distinse cu medalii de aur.
Până în anul 1968, Drăgăşaniul a fost reşedinţa raionului Drăgăşani, din regiunea Argeş, iar după reorganizarea teritorială a făcut parte din judeţul Vâlcea. În anul 1995 oraşul Drăgăşani a fost declarat municipiu. La recensământul populaţiei din anul 2011 municipiul Drăgăşani număra 17.871 locuitori.
Între obiectivele de interes cultural se numără: Biserica Târgul Drăgăşani, bisericile cu hramurile 'Adormirea Maicii Domnului' (1793), 'Sfântul Ilie' (secolul XVIII) şi 'Sfântul Nicolae ' (1826-1835, cu picturi murale originale), ruinele castrului roman Rusidava, cetatea 'Domnului de Rouă'- Momoteşti, Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial, statuia lui Tudor Vladimirescu, Casa memorială 'Gib Mihăescu'.
Turismul viticol este una dintre atracţiile zonei. Dealul Viilor din Drăgăşani atrage atât prin peisajul pitoresc, cât şi prin tradiţia cultivării unor soiuri nobile de viţă-de-vie. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Andreea Onogea)