Municipiul Odorheiu Secuiesc este situat în sud-estul bazinului Transilvaniei, pe cursul superior al Târnavei-Mari, în Depresiunea Odorhei, la 477-504 m altitudine, la 52 km vest de municipiul Miercurea Ciuc (reşedinţă de judeţ), fiind al doilea municipiu, ca importanţă, al judeţului Harghita.
Săpăturile arheologice atestă că oraşul şi ţinutul sunt locuite din timpuri străvechi. În perimetrul oraşului, pe Dealul Budvar, au fost descoperite vestigiile unei aşezări datând din neolitic, precum şi urme ale civilizaţiei dacice şi romane. La poalele Dealului Bud a funcţionat în perioada stăpânirii romane (106 -271/275) un castru roman ridicat în timpul împăratului Traian, în care a staţionat Cohors I Ubiorum.
La sfârşitul secolului al III-lea, sub presiunea atacurilor dacilor liberi din afara graniţelor Imperiului roman, castrul roman şi aşezarea civilă din preajma acestuia, numită Aeropolis, au fost părăsite şi lăsate în paragină.
În secolul al XIII-lea, când o mare parte dintre secui se stabileşte aici, bucurându-se de privilegii acordate în schimbul obligaţiilor militare, populaţia autohtonă românească trăia organizată în obşti săteşti. Într-un document din 1301 este amintită existenţa aici a unui castru regal (Castrum Vduord), devenit castel în secolul următor, alături de o aşezare românească cu numele Villa Olachalis.
Numele localităţii este atestat în registrul dijmelor papale din 1333, cu numele Uduorhel, iar în 1485 apare consemnată, într-un document, ca oraş (Oppidum Udvarhely).
Regii maghiari şi principii transilvăneni au acordat oraşului privilegii, incluse în documentul reginei Izabella din 1558. Acest document îi conferă oraşului dreptul la uz de sigiliu şi blazon propriu. În sigiliu este înscris textul: ''Sigillum Oppidi Siculicalis Udvarhely''.
Castelul-cetate a suferit mari distrugeri în timpul răscoalei secuilor din 1562, dar a fost refăcut ulterior, devenind sediul unuia dintre cele mai vechi scaune secuieşti (unitate teritorial-administrativă). Avariat din nou în 1595 de secuii răzvrătiţi, castelul-cetate este refăcut în 1621 şi distrus din nou în 1704 în timpul răscoalei curuţilor.
În 1603 oraşul a fost incendiat de trupele generalului Basta, iar la 19 octombrie 1661 a fost prădat şi incendiat de armatele otomane conduse de Ali Paşa.
În Odorheiu Secuiesc a fost înfiinţat, în 1593, "Gymnasium Regium" - şcoală cu predare în limba latină, iar în 1765 - o şcoală cu predare în limba română.
Dintre monumentele de aici amintim Castelul-cetate (secolul al XV-lea), cu trei bastioane şi fragmente de ziduri de incintă, capela romanică (secolul al XIII-lea), reconstruită în stil renascentist în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, biserica franciscană (secolul al XVIII-lea, în stilul barocului transilvănean), biserica romano-catolică (1787-1793), biserica reformată (1781), clădirea Primăriei (1896), construită în stil eclectic. Un obiectiv de interes în Odorheiu Secuiesc este şi Muzeul municipal, cu secţii de istorie, etnografie, artă şi ştiinţele naturii, înfiinţat în 1913 pe baza unei colecţii din 1872.
De interes turistic sunt şi Băile Seiche şi Sărata-Odorhei, cu funcţionare sezonieră, cu un climat moderat de depresiune intracolinară, cu izvoare de ape minerale carbogazoase folosite ca ape de masă şi izvoare cu ape minerale sulfuroase, clorurate, iodurate, carbogazoase cunoscute şi utilizate încă din 1766 în cură externă pentru tratamentul afecţiunilor cardiovasculare şi reumatismale, iar în cura internă - în afecţiuni ale tubului digestiv.
Odorheiu Secuiesc a fost declarat municipiu la 17 februarie 1968. La recensământul populaţiei din anul 2011 Odorheiu Secuiesc avea 34.257 locuitori. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu;editor: Marina Bădulescu)