Municipiul Gheorgheni este situat în judeţul Harghita, în sud-estul depresiunii Giurgeului din Carpaţii Orientali, la 810 metri altitudine, pe cursul mijlociu al pârâului Belchia. Gheorgheni se află la 47 km N de municipiul Miercurea-Ciuc, reşedinţa de judeţ.
Săpăturile arheologice efectuate pe cursul superior al pârâului Belchia, la confluenţa cu pârâurile Gheorghe Mic şi Cianod, au scos la iveală existenţa primelor aşezări umane, de unde localitatea s-a extins treptat spre interiorul depresiunii.
Gheorgheni a fost pentru prima dată menţionat documentar într-un registru papal din anul 1232, apoi în 1285 şi în 1333, localitatea fiind menţionată cu numele ''Georgio''.
În anul 1500 era semnalată aici prezenţa Cetăţii Both, descoperirile arheologice de la ruinele acestei cetăţi reliefând faptul că dealul avusese un important rol de apărare încă din secolele IV-V. În 1607, principele Transilvaniei, Zsigmond Rakoczi, a acordat localităţii dreptul de a organiza târguri. Printre ocupaţiile străvechi ale locuitorilor se numărau exploatarea şi prelucrarea lemnului, creşterea animalelor, cultivarea pământului şi comerţul. După anul 1637, s-a stabilit la Gheorgheni o importantă comunitate de armeni veniţi din Moldova, care se ocupau cu comerţul şi cu practicarea meşteşugurilor, impulsionând astfel dezvoltarea economico-socială şi civică, precum şi urbanizarea localităţii.
În 1716 localitatea a fost prădată de tătari, în 1719 s-a confruntat cu o epidemie de ciumă care a decimat populaţia, urmată, în 1808, de un incendiu devastator, în care au fost distruse peste 700 de gospodării. Începând cu cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu începerea industrializării, s-a dezvoltat îndeosebi industria de prelucrare a lemnului, dar şi industria textilă, a pielăriei, a morăritului şi cea hotelieră.
Printre principalele puncte de interes din municipiu se află ruinele Cetăţii Both, datând din secolul al VI-lea, ruinele Oficiului de vamă din perioada 1607-1810, biserica romano-catolică ''Sf. Nicolae'' (secolele XV-XVIII) cu zidul de incintă (1756) şi casa parohială veche (1758), ansamblul bisericii armeano-catolice ''Naşterea Maicii Domnului'' (secolele XVII-XVIII), biserica ortodoxă ''Sf. Gheorghe'' (1929-1937), casa ''Bocsanczyh (1733), casa ''Vertan'' (1770), care găzduieşte în prezent Muzeul orăşenesc. La începutul secolului XX au fost construite clădirile Spitalului Orăşenesc, Judecătoriei şi Gimnaziului. În perioada 1884-1910, avocatul dr. Csiky Dénes a înfiinţat parcul dendrologic care cuprinde aproximativ 185 de specii de arbori şi alte plante. Parcul este situat în nord-estul oraşului, la o altitudine de 870-970 m.
Localitatea Gheorgheni a primit statutul de oraş la începutul secolului XX şi a fost declarată municipiu în anul 2003. La Recensământul populaţiei şi al locuinţelor din 2011, municipiul Gheorgheni număra 18.377 de locuitori. În fiecare an, pe 5-6 decembrie au loc manifestările ''Zilele oraşului'', prilejuite de sărbătoarea creştină a Sfântului Nicolae. AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)