Târgu Mureş, 17 iul /Agerpres/ - Biserica din Deal, aflată pe cel mai înalt vârf al Cetăţii Medievale din Sighişoara, la o altitudine de 429 de metri, este un monument în stil gotic a cărui construcţie a început în anul 1345, având la bază o capelă romanică, ridicată în jurul anului 1200.
În urma unei restaurări profunde care a durat aproape 11 ani, în perioada 1992-2003, folosindu-se cel mai noi tehnologii pentru consolidarea unei structuri, a reuşit să câştige, în anul 2004, premiul "Europa noastră", în urma unei competiţii în care au fost înscrise peste 100 de monumente istorice restaurate în Europa.
Biserica din Deal care străjuieşte Cetatea Medievală a Sighişoarei a fost restaurată cu ajutorul unei fundaţii din Germania, Messerschmitt, şi cu sprijinul Ministerul Culturii, iar timp de 11 ani a fost închisă publicului.
Pe lângă lucrările importante de consolidare, restauratorii au scos la iveală o serie de fresce, care, potrivit documentelor, au fost acoperite în secolul al XVIII-lea, au adus la suprafaţă 21 de lespezi de mormânt care au aparţinut boierimii oraşului, ce erau îngropate în pardoseala bisericii şi au pus în valoare capela romanică aflată sub altarul bisericii, acolo unde se află 60 de morminte zidite.
Restauratorii au avut grijă ca frescele să-şi păstreze culoarea originală, atât cât a fost posibil, preferându-se lăsarea unor spaţii albe în interiorul acestora, tocmai pentru a nu fi afectată valoarea de patrimoniu a picturilor murale.
"Chiar la intrare există un triunghi galben cu o dată, 1488, este interesant că a doua cifră este un 8 tăiat în jumătate, pentru că până în secolul XV în unele părţi ale Europei aşa se scria 4 (deci se presupune că e vorba de anul 1484 - n.r.), iar dedesubt este scris în latină 'Această lucrare a fost încheiată cu ajutorul Bunului Dumnezeu, de ziua Sfântului Gerhardt, 23 septembrie, în acea zi a fost o zăpadă atât de mare că au îngheţat crengile la pomii fructiferi'", a declarat Alin Druţă, ghidul Bisericii din Deal.
Potrivit acestuia, meşterul Jacobus Kendlinger din Sankt Wolfgang, Salzburg - Austria, a pictat frescele de la intrare, cu patimile lui Iisus şi Sfântul Francisc de Assisi când primeşte stigmatele.
"În pronaosul bisericii este pictat Sfântul Cristofor, cu Iisus pe umeri când trece peste râul care simbolizează păcatele omenirii, în partea cealaltă se află martiriul Sfântului Erasmus. În naosul bisericii, pe peretele de nord avem toată legenda Sfântului Gheorghe. Interesantă este prima din stânga, unde Sfântul Gheorghe este călare pe cal, iar prinţesa duce dragonul îmblânzit spre cetate, deci dragonul se află în lesă. La final îl ucide, în faţa cetăţii şi a prinţesei", mai spune ghidul bisericii.
Pe bolta bisericii există o frescă din anul 1483, comandată de breasla cojocarilor, care îl reprezintă pe Arhanghelul Mihail ce alungă diavolul cu spada, cântăreşte un suflet, ţine balanţa în mâna stângă, iar diavolul îi prezintă lada cu păcate. În partea stângă a bisericii există o altă frescă, Judecata de Apoi, care are foarte multe similitudini cu cele din Moldova, iar în cheia bolţii se află Năframa Veronicii, chipul lui Iisus pe năframa purtată de îngeri.
Biserica din Deal este cea mai importantă arhitectură a Cetăţii Sighişoarei, din punct de vedere ecleziastic, din punct de vedere religios.
"A fost construită la o altitudine de 429 de metri, pe Dealul Şcolii, aici fiind şi ultimul punct defensiv al Cetăţii Sighişoarei. A fost iniţial biserică catolică dedicată Sfântului Nicolae, întrucât saşii, când au venit în Transilvania, în secolul al XII-lea, mai precis la 1.141, venind din Vestul Europei, din Flandra, din bazinele râurilor Rin şi Mozela, erau de rit catolic. Tot la fel şi bisericile pe care le-au construit. În secolul al XVI-lea, odată cu reforma lui Martin Luther, în Transilvania era Johannes Honterus, toţi saşii din Siebenburgen (Şapte Cetăţi, denumirea germană a Transilvaniei - n.r.) au îmbrăţişat această nouă confesiune devenind la rândul lor protestanţi, luterani evanghelici", a spus ghidul Bisericii din Deal.
Printre cele 21 de lespezi de mormânt ale vechii protipendade a oraşului, care au fost aduse la suprafaţă cu ocazia restaurării, figurează nume ale unor personalităţi care aparţineau breslelor şi aveau şi blazoanele lor. În Biserica din Deal există şi o piatră funerară - sculptată de Elias Nicolai, un mare sculptor transilvănean - care a aparţinut lui Stephanus Mann, care a fost şeful breslei aurarilor şi care a devenit primar al Sighişoarei. De altfel, casa lui Stephanus Mann se află jos, în Cetate, vis-a-vis de Biserica Mănăstirii, şi i se spune Casa Veneţiană, o casă cu o arhitectură aparte faţă de construcţiile vremii.
"O legendă locală spune că soţia lui Stephanus Mann era chiar o veneţiană, care nu s-a mai întors în ţara ei natală şi căreia îi era dor de casă, iar atunci el a construit ancadramentele geamurilor în stilul gotic veneţian. Primarul a murit în 1647", a spus Alin Druţă.
Lângă piatra funerară a fostului primar există o altă piatră funerară ce a aparţinut unui cojocar, pe nume Gerg Brett, singura piatră scrisă în limba germană, pentru că toate celelalte sunt scrise în limba latină. "Pe piatra lui scrie că a fost o persoană foarte importantă în Cetatea Sighişoarei, probabil a fost şeful acestei bresle, la scurt timp după ce decedat el, băiatul lui, de 25 de ani, a murit şi el printr-o moarte subită. Iar chiar dedesubt este un citat destul de interesant, care aduce aminte de umorul săsesc: 'Heute rot, morgen tot', care în traducere înseamnă 'astăzi roşu, mâine mort'", a arătat Druţă.
O altă atracţie din biserică sunt stranele preoţeşti, din anul 1523, la a cărei construcţie s-a utilizat metoda intarsiei, o tehnică folosită la ornamentarea mobilierului, care constă din încrustarea în lemn a unor plăcuţe şi fâşii din lemn de altă culoare. Aceste strane au fost realizate de un sighişorean pe nume Johannes Reichmuth, printre primii care a utilizat metoda intarsiei în Transilvania. În strana din stânga, unde stau preoţii, există o propoziţie în limba germană, care, de asemenea, aduce aminte de umorul tipic săsesc: "Cel ce doreşte să şadă în această strană şi nu ştie a vorbi latineşte să iasă afară, dacă nu, va fi despăducheat cu băţul".
Turnuleţul de lângă strană, numit dulap sacramental sau tabernacul, din anul 1500, sculptat în gresie albă, este considerat cel mai frumos din Transilvania.
În biserică mai există o orgă cu 700 de tuburi, este funcţională şi pe toată perioada verii parohia evanghelică organizează o stagiune de concerte, de la începutul lunii mai, până la sfârşitul lui septembrie, în fiecare vineri, la ora 18.00.
"Sub altarul bisericii se află o veche construcţie din jurul anului 1200, probabil nemaiavând spaţiu în interiorul bisericii saşii au îngroşat zidurile şi a fost transformată într-o criptă. Acolo dedesubt sunt 60 de morminte zidite, devenind şi singura biserică cu cripte sub altar din Transilvania", a mai afirmat Druţă.
În interiorul Bisericii din Deal au fost aduse şi o serie de lăzi de provizii vechi, de la biserica din Brădeni - Hendorf în săseşte - situată la 20 de kilometri de Sighişoara în direcţia Agnita. Lăzile erau ţinute în podul bisericii şi în caz că satul era atacat, iar saşii se retrăgeau în incinta fortificaţiei şi, ca să reziste asediului, aveau nevoie de alimente pe care le ţineau în aceste lăzi: cereale, fructe uscate, făină, fasole, slănină.
"În fiecare an vin studenţi din Germania, de la Hildesheim, unde este o mare universitate pentru restauratori în lemn, şi se ocupă cu restaurarea acestor lăzi de lemn. Sunt peste 120 de lăzi ca acestea în podul bisericii din Hendorf. Sunt foarte interesante pentru că nu s-au folosit cuie pentru asamblarea lor, numai cuie de lemn şi îmbinări. În Sighişoara sau Sibiu existau alte tradiţii, erau gropi secrete în formă de pâlnie, interiorul lor era tapetat cu lut amestecat cu paie, să ţină mai bine grânele, capacele purtau emblemele fiecărei bresle, erau şi gropi private, erau numai câteva persoane care ştiau unde se află aceste gropi secrete în cetate şi erau puşi de către comunitate să jure că nu o să divulge secretul lor, pentru că comunitatea depindea de el, iar una dintre aceste persoane era numită meşterul, care avea o sfoară lungă, cu noduri pe ea şi multe bucăţele pe ea. Motivul: să poată să măsoare pentru a-şi da seama unde se află gropile", a precizat Alin Druţă.
În alte biserici săseşti slănina era ţinută în turnul bisericii sau era turnul slăninii, după o tradiţia bine împământenită: o singură persoană dintr-o familie avea voie să urce odată pe săptămână în turn, la o anumită oră, de obicei după slujba de duminică, unde putea să-şi taie o bucată de slănină care să-i ajungă toată săptămâna, pentru că a doua oară nu mai era lăsat, iar fiecare familie avea şi un număr; era numărul de la propria casă. Se spune că cea mai bună slănină era slănina ţinută în turnul bisericii săseşti. Era ţinută şi vara, nu se strica din cauza curenţilor de aer şi a sării pe care o foloseau.
Revenind la Biserica din Deal, în naosul lăcaşului există o impresionantă colecţie de altare aduse din alte biserici săseşti din apropierea Sighişoarei, părăsite de saşii plecaţi din ţară în special după 1989.
"Pentru protejarea acestor valori, altarele au fost aduse în Biserica din Deal. În dreapta se află altarul dedicat Sfântului Martin, pictat de către fiul vestitului sculptor Veit Stoss din Nurnberg, care a avut un atelier în Sighişoara. În dreapta naosului este altarul dedicat Sfântului Nicolae, adus de la biserica din Cund (Reussdorf în săseşte - n.r.), în stânga se află altarul dedicat Sfintei Ursula, adus de la biserica din Beia (Mehburg), iar altarul principal este dedicat Sfintei Ana şi a fost adus de la biserica din Şaeş (Shaas)", a precizat Alin Druţă.
În biserică se mai află şi patru statuete care îi reprezintă pe cei patru evanghelişti, sculptaţi în lemn de tei în anul 1630, care aparţin bisericii. AGERPRES/(A - autor: Dorina Matiş, editor: Cristian Anghelache)