Municipiul Târgovişte, reşedinţă a judeţului Dâmboviţa, se află în partea central-sudică a României, în Câmpia Târgoviştei şi în apropiere de Subcarpaţii Ialomiţei, pe râul Ialomiţa, la o altitudine de 280-292 metri.
Săpăturile arheologice efectuate în perimetrul oraşului şi în împrejurimile acestuia au scos la iveală vestigii materiale care datează din neoliticul târziu (inclusiv fragmente de ceramică aparţinând Culturii Gumelniţa), şi din epoca bronzului.
Localitatea apare menţionată documentar pentru prima dată în anul 1396 într-o notă de călătorie a bavarezului Johan Schiltberger, martor ocular al bătăliei de la Nicopole din 25 septembrie 1396, din care reiese însemnătatea şi rolul Târgoviştei de capitală a Ţării Româneşti. La sfârşitul secolului al XIV-lea, domnul Ţării Româneşti Mircea cel Bătrân a construit aici Curtea Domnească, al cărei ansamblu a fost definitivat la începutul secolului al XV-lea.
Într-un act emis în 1418 de Mihail I, fiul lui Mircea cel Bătrân, este atestată existenţa oraşului Târgovişte. Acesta a îndeplinit funcţia de capitală a Ţării Româneşti până în anul 1659, după care domnul Gheorghe Ghica a mutat definitiv capitala la Bucureşti. Situat pe drumul comercial continental care asigura legăturile dintre Europa centrală şi ţările Orientului Apropiat, Târgoviştea a fost în acea perioadă cel mai important centru economic, administrativ, cultural şi comercial al ţării. Oraşul a constituit una dintre cele mai importante pieţe de desfacere a produselor negustorilor braşoveni, sibieni, genovezi, veneţieni, lioveni etc.
În anul 1462 sultanul Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolelui, întreprinde o mare campanie împotriva Ţării Româneşti. După câteva bătălii, în noaptea de 16/17 iunie 1462, lângă Târgovişte, are loc celebrul atac nocturn (reprezentat într-un tablou de Theodor Aman) întreprins de domnul Ţării Româneşti Vlad Tepeş cu ostaşii săi în tabăra otomană, atac ce viza chiar cortul sultanului. Atacul s-a soldat cu pierderi foarte mari pentru turci. Din păcate, victoria nu a putut fi valorificată, în cele din urmă sultanul ocupând Târgoviştea şi instalându-l ca domn pe Radu cel Frumos.
În timpul domniei lui Radu cel Mare (1495-1508) oraşul Târgovişte ajunge un însemnat centru cultural al ţării, prin înfiinţarea la Mânăstirea Dealu a primei tipografii, sub conducerea călugărului Macarie, care lucrase ca tipograf în Muntenegru. Aici au apărut, în limba slavonă, primele tipărituri din Ţara Românească, şi anume trei cărţi de cult: Liturghierul (1508), Octoihul (1510) şi Evangheliarul (1512). În anul 1517 Neagoe Basarab a adus sediul Mitropoliei Ţării Româneşti de la Curtea de Argeş la Târgovişte (menţinut aici până în 1671), întărind astfel rolul acesteia din urmă de capitală a ţării.
Târgovişte a fost asediată de turci şi în anul 1595, după bătălia de la Călugăreni dintre oastea lui Mihai Viteazul şi oastea otomană condusă de Sinan Paşa.
În a doua jumătate a secolului al XVI-lea şi în prima jumătate a secolului al XVII-lea Târgovişte cunoaşte o intensă dezvoltare urbană, comercială şi meşteşugărească, căpătând aspectul unui oraş mare. ''Oraş mare şi plin de clădiri mândre...'' îl descrie în perioada de maximă înflorire Paul de Alep, originar din Siria, care a călătorit în Ţările Române. În secolul al XVII-lea aici au fost construite numeroase biserici şi case boiereşti, au fost pavate străzile cu trunchiuri de lemn, au apărut noi ateliere meştesugăreşti şi prăvălii, iar meştesugarii şi negustorii s-au organizat în bresle.
Matei Basarab, domn al Ţării Româneşti între 1632-1654, un mare sprijinitor al culturii, a întărit fortificaţiile oraşului, a reparat vechi biserici şi a construit altele noi. În anul 1660 Gheorghe Ghica a distrus Curtea Domnească, din ordinul turcilor, iar în perioada 1668-1671 Mitropolia a fost mutată la Bucureşti. În 1695, Constantin Brâncoveanu, domn al Ţării Româneşti între anii 1688-1714, a refăcut Curtea Domnească din Târgovişte, unde îşi petrecea o mare parte din an. În perioada fanariotă însă Targovişte şi-a pierdut definitiv rolul de reşedinţă domnească. În 1802, oraşul a fost puternic afectat de un mare cutremur.
În noaptea de 26 spre 27 mai 1821, la Târgovişte a fost ucis, în urma unui complot, Tudor Vladimirescu, conducătorul Revoluţiei de la 1821, revoluţie care a determinat Imperiul Otoman să pună capăt domniilor fanariote. Tudor Vladimirescu a fost ucis chiar în faţa Mitropoliei, în acel loc fiind ridicată o cruce de piatră.
Locuitorii Târgoviştei au participat activ la Revoluţia de la 1848, au susţinut, de asemenea, mişcarea unionistă, au participat la marile bătălii ale naţiunii: Războiul de Independenţă din 1877-1878, Primul Război Mondial şi al Doilea Război Mondial.
În ce priveşte economia, este de amintit faptul că în secolul al XIX-lea judeţul Dâmboviţa a fost cunoscut mai ales prin exploatările de petrol şi cărbune. În 1864 domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat decretul de înfiinţare a fonderiei de tunuri de la Târgovişte, a cărei construcţie a început în anul 1865, punându-se astfel bazele unei activităţi industriale. În perioada interbelică, în Târgovişte funcţionau două mori, o fabrică de spirt, o fabrică de cărămidă.
Modernizarea societăţii româneşti la sfârşitul secolului al XIX-lea a însemnat un mare avans economic, ilustrat prin iluminarea oraşului în 1863, inaugurarea cursei de diligenţe şi apoi de cale ferată Bucureşti-Târgovişte, înfiinţarea primei întreprinderi industriale - Arsenalul armatei şi construirea rafinăriilor de petrol, conform site-ului Primăriei din Târgovişte.
La 17 februarie 1968 oraşul Târgovişte a devenit municipiu.
În 1970 au început lucrările de construire a Combinatului de Oţeluri Speciale (COS) Târgovişte, unul dintre principalii producători de oţel din România, iar în 1973 au fost gata primele capacităţi de producţie de aici. COS Târgovişte a fost privatizat în anul 2002, când a fost preluat de firma elveţiană Conares Trading, devenită ulterior parte a grupului rus Mechel. În 2013 Mechel Târgovişte (ca şi celelalte combinate Mechel din România) a fost preluat de Invest Nikarom, revenind ulterior la numele de Combinatul de Oţeluri Speciale Târgovişte.
Între obiectivele culturale şi de interes turistic amintim Complexul naţional muzeal "Curtea Domnească" (cu ruinele Palatului Domnesc, dominate de Turnul Chindiei), Muzeul de Artă, Muzeul de Istorie şi Arheologie, Casa-atelier "Gheorghe Petraşcu", Casele memoriale "Grigore Alexandrescu", "Ion Heliade-Rădulescu" şi "I.Al.Brătescu-Voineşti", Biserica Mitropoliei, Biserica "Stelea", Biserica cu hramul "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena", Biserica ''Sfântul Gheorghe'' ş.a. În apropiere de Târgovişte, în satul Viforâta, se află Mânăstirea Dealu, importantă ctitorie şi necropolă domnească. O primă biserică a existat pe acest loc încă de la sfârşitul secolului al XIV-lea, din timpul lui Mircea cel Bătrân, iar pe locul ei domnitorul Radu cel Mare a reclădit o nouă biserică - "Sf. Nicolae din Deal", azi Mânăstirea Dealu. Aici se află mormintele mai multor domnitori români, precum şi capul domnitorului Mihai Viteazul.
În apropiere de Târgovişte au fost prinşi, în seara zilei de 22 decembrie 1989, soţii Elena şi Nicolae Ceauşescu, care fugiseră în aceeaşi zi, la prânz, cu un elicopter, din sediul CC al PCR. Cei doi au fost duşi într-o unitate militară din Târgovişte. Aici a avut loc procesul în urma căruia soţii Ceauşescu au fost condamnaţi la moarte şi executaţi prin împuşcare la 25 decembrie 1989 în curtea cazărmii militare. Târgovişte a fost declarat oraş-martir la 15 decembrie 1994 cu ocazia împlinirii a cinci ani de la evenimentele din decembrie 1989.
La recensământul din 2011 populaţia municipiului Târgovişte număra 79.610 locuitori. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, editor: Marina Bădulescu)