Municipiul Târgu Jiu
Reşedinţa administrativă şi cel mai important oraş al judeţului Gorj, municipiul Târgu Jiu este aşezat la circa 20 km de ieşirea Jiului din defileul carpatic, în Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare, pe ambele maluri ale văii Jiului, în apropiere de confluenţa cu râul Amaradia Pietroasă. Situată la 195-212 m altitudine, pe trei terase, localitatea este mărginită în partea de nord de masivele muntoase Parâng şi Vâlcan, iar în partea sudică de şiruri de dealuri. Târgu Jiu are 82 504 locuitori, înregistraţi la Recensământul populaţiei şi locuinţelor din 2011.
Potrivit datelor istorice, actualul oraş s-a dezvoltat pe vatra unei aşezări geto-dacice care se afla pe drumul roman ce făcea legătura între Dunăre, municipiul Drobeta şi Buridava, iar dincolo de Munţii Vâlcan, cu Sarmizegetusa.
În secolul al XV-lea, la 23 noiembrie 1406, într-o poruncă dată de către voievodul Mircea cel Bătrân mănăstirii Tismana, aşezarea apare consemnată pentru prima oară, cu numele "Jiul". Ceva mai târziu, localitatea capătă calitatea de "târg", fiind pomenită ca atare într-un act emis de domnul Dan al II-lea. Astfel, prin hrisovul dat la 20 martie 1429, acesta întărea stăpânirea Mănăstirii Tismana asupra unor proprietăţi din "Târgul Jiului", denumirea figurând ulterior în toate documentele.
Aşezarea este amintită ca târg de desfacere a mărfurilor până la 22 iunie 1597, când este atestată ca oraş într-un document dat de Mihai Viteazul la Târgovişte.
Reşedinţă a Gorjului din secolul al XVII-lea, localitatea se dezvoltă ca important centru comercial, în secolele XVII-XIX fiind vestită pentru târgurile de mărfuri organizate toamna.
De-a lungul timpului, oraşul a fost martorul unor evenimente însemnate. Astfel, în 1631 a fost locul în care aga Matei din Brâncoveni, viitorul domn Matei Basarab, a luptat cu oştenii lui Leon Tomşa. În anul 1716, lângă Târgu Jiu, oastea lui Nicolae Mavrocordat, primul domn fanariot, a fost înfrântă de oamenii boierilor gorjeni Barbu Brăiloiu, Petre Obedeanu şi Staicu Bengescu, astfel înlesnindu-se calea stăpânirii austriece în Oltenia. La 21 iulie 1718, turcii au cedat Austriei Banatul şi Oltenia, inclusiv Târgu Jiu (Tratatul de la Passarowitz), care s-au aflat sub stăpânirea Imperiului Habsburgic până în 1739.
În 1792 a fost înfiinţat primul aşezământ şcolar la Târgu Jiu.
Începând din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, sporeşte numărul atelierelor meşteşugăreşti, cu precădere al celor de olărit, unul dintre cartierele oraşului fiind numit sugestiv "Olari".
La sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, oraşul a fost supus unor invazii, jefuiri şi incendieri succesive, suferind pagube importante.
Potrivit istoricului localităţii, în anul 1821, gorjeanul Tudor Vladimirescu a ridicat steagul luptei pentru eliberarea naţională şi socială a românilor, idealurile lui revoluţionare fiind preluate de alţi gorjeni iluştri, generalii Gheorghe Magheru şi Chistian Tell, conducători ai Revoluţiei de la 1848.
În 1860 s-a înfiinţat Oficiul Telegrafic, iar în 1880, o tipografie.
După cucerirea independenţei de stat a României, la 1877, oraşul a cunoscut o oarecare dezvoltare, înregistrând, însă, o stagnare după anul 1900.
În timpul Primului Război Mondial, la 14 octombrie 1916, a avut loc bătălia de la Podul Jiului, moment de referinţă atât în istoria oraşului cât şi în cea a ţării. Atunci s-a remarcat, prin vitejia ei, şi tânăra gorjeană Ecaterina Teodoriu (1894-1917). Născută în satul Vădeni (azi cartier din Târgu Jiu), "Eroina de la Jiu", cum a mai fost numită, s-a jertfit pentru apărarea gliei strămoşeşti în timpul luptelor de la Mărăşeşti din 1917.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, lângă Târgu Jiu a existat un lagăr de concentrare în care au fost închişi (în perioada 1940-1944), numeroşi antinazişti.
După 1944, oraşul s-a refăcut treptat, iar după reforma administrativă din 1968, a cunoscut o puternică dezvoltare atât economico-socială, cât şi urbanistică.
Important nod feroviar şi rutier, Târgu Jiu este şi un important centru cultural. Aici funcţionează Teatrul Dramatic "Elvira Godeanu" (înfiinţat în 1993); Biblioteca Judeţeană "Christian Tell" (întemeiată în 1934); Muzeul Gorjului (Muzeul Judeţean "Alexandru Ştefulescu", întemeiat în anul 1894); casa memorială "Ecaterina Teodoroiu".
De asemenea, oraşul beneficiază de existenţa unui parc natural, amenajat în 1856 în cadrul unui zăvoi secular.
Printre punctele de interes turistic ale municipiului Târgu Jiu, mai pot fi menţionate: Biserica "Sfinţii Voievozi", cunoscută şi sub numele "Biserica Domnească", "Biserica Negustorilor" sau "Biserica de la Jii" (construită între anii 1748-1764); bisericile cu hramurile "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" (1746-1747), "Sfântul Nicolae şi Sfântul Andrei" (1810), "Sfânta Treime", "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena", "Adormirea Maicii Domnului"; ansamblul arhitectural "Cornea Brăiloiu" format din biserica având hramul "Adormirea Maicii Domnului" (1694-1700) şi casa banului Cornea Brăiloiu (1699-1710); casa pitarului Dimitrie Măldărescu (secolul al XVIII-lea); casa slugerului Barbu Gănescu, unde între anii 1937-1938 a locuit Constantin Brâncuşi; podul de fier de peste Jiu (construit între 1894-1895); fântâna "Sâmboteanu" (sec. XVIII); Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu, realizat de Miliţa Petraşcu, fostă ucenică a lui Constantin Brâncuşi, şi dezvelit la 8 septembrie 1935; Monumentul lui Tudor Vladimirescu, creaţie din 1898 a sculptorului Constantin Bălăcescu; statuia lui Constantin Brâncuşi (a sculptorului Ion Irimescu); ceasul solar polonez (1940) etc.
Însă municipiul Târgu Jiu a ajuns vestit în întreaga lume pentru Ansamblul Monumental "Calea Eroilor" realizat de marele sculptor Constantin Brâncuşi. Creat între anii 1937-1938, în aer liber, faimosul ansamblu este format din Coloana Infinitului, Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor şi Masa Tăcerii. Emblemă a municipiului Târgu Jiu, ansamblul sculptural brâncuşian a fost ridicat în memoria eroilor căzuţi în Primul Război Mondial.
La 24 septembrie 2012, pe esplanada din Târgu Jiu, a fost inaugurată Aleea Celebrităţilor, prima stea fiindu-i dedicată lui Constantin Brâncuşi. Ulterior, lui Brâncuşi i s-au alăturat stelele altor personalităţi marcante ale Gorjului: Sergiu Nicolaescu, Tudor Arghezi, Elvira Godeanu, Aretia Tătărescu.
La 17 februarie 1968, oraşul ce poartă numele râului Jiu a fost declarat municipiu, în prezent având în subordine administrativă localităţile: Iezureni, Preajba Mare, Drăgoieni, Romaneşti, Slobozia, Bârseşti, Polata şi Ursaţi.
În 2006, la 23 noiembrie, oraşul a sărbătorit împlinirea a 600 de ani de atestare documentară.


Municipiul Motru
Aşezare nouă, înfiinţată în 1966, Motru este cel de-al doilea municipiu al Gorjului. Are 19 079 locuitori (înregistraţi la recensământul din 2011) şi este situat la aproximativ 45 km de reşedinţa judeţului, Târgu Jiu. Localitatea, străbătută de râul Motru, se află în Piemontul Getic, în vecinătatea Dealurilor Ploştina şi Prigor, în centrul bazinului carbonifer cu acelaşi nume.
Lucrările de investiţii pentru valorificarea rezervelor de lignit din Valea Motrului au început în 1960, în acest bazin deschizându-se, într-o primă etapă, trei mine - Horăşti, Leurda şi Ploştina. Mai târziu au fost puse în funcţiune noi capacităţi de producţie, exploatările miniere Roşiuţa şi Motru Vest, ulterior, în 1976, trecându-se la exploatarea cărbunelui în Cariera Lupoaia.
Conform istoricului localităţii, la 24 mai 1966, printr-un decret al Consiliului de Stat, în zona din lunca Motrului, aparţinând fostei comune Ploştina a fost organizat viitorul oraş Motru, format din locuitori veniţi din satele vecine sau din alte judeţe ale ţării şi stabiliţi aici pentru a lucra la exploatarea lignitului.
La 1 septembrie 1968, în componenţa oraşului au intrat localităţile Ploştina, Dealul Pomilor, Leurda, Însurăţei, Horăşti, Roşiuţa, Râpa şi Lupoiţa.
Motru, apărut ca principal centru de cazare al minerilor gorjeni, s-a dezvoltat şi a căpătat un profund caracter minier odată cu dezvoltarea căilor de acces (transportul cărbunelui extras îmbunătăţindu-se considerabil).
A fost declarat municipiu la 18 octombrie 2000. AGERPRES