Bucureşti, 28 martie /Agerpres/ - Mânăstirea Negru Vodă, centru monastic, istoric şi cultural al vechii Curţi Domneşti a Basarabilor, este aşezată la marginea oraşului Câmpulung Muscel, pe drumul european ce leagă Braşovul de Piteşti.
Potrivit tradiţiei, Mânăstirea Negru Vodă a fost ctitorită în anul 1215 de Radu Negru Voievod, fiind apoi rezidită de Basarab I şi fiul său, Nicolae Alexandru Basarab. A fost reconstruită în întregime, pe aceeaşi temelie şi cu pietrele ctitoriei iniţiale, în 1635, de Matei Basarab, aceasta fiind surpată după un puternic cutremur din 1628. În 1827, arhiereul Filaret Beldiman, cu ajutorul domnitorului Grigorie Ghica, o reface pentru a treia oară şi o târnoseşte în 1832.
Biserica Mânăstirii Negru Vodă este necropolă domnească şi păstrează un document epigrafic însemnat, cea mai veche lespede de mormânt voievodal, scrisă în limba slavonă, aparţinând lui Nicolae Alexandru Basarab.
Actualul complex monastic cuprinde turnul clopotniţă, paraclisul domnesc, casa domnească şi anexa acesteia, casa egumenească, biserica bolniţă şi chiliile.
Turnul clopotniţă este unul dintre cele mai înalte turnuri de clopotniţă din România - 35 de metri, care, în plus, nu a fost dărâmat niciodată. Gangul boltit păstrează şi astăzi masivele porţi de stejar din 1749. Casa domnească a lui Matei Basarab a fost ridicată în secolul al XVII-lea, constituind locul unde a funcţionat şi prima tiparniţă din Ţara Românească. Casa egumenească a fost ridicată în trei etape, între secolele XVII-XVIII, ultima dată fiind modificată în stil brâncovenesc, restaurată în 1987 prin grija a patriarhului Iustin Moisescu. În extremitatea estică a curţii domneşti se află Biserica Bolniţă, ridicată în anul 1714 de descendenţii familiei brâncoveneşti. Ansamblul Negru Vodă a avut o împrejmuire în palisadă (bârne groase din lemn cu pământ bătut) ridicată în timpul domniei lui Matei Basarab, apoi în 1712, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, împrejmuirea a fost refăcută din zid masiv.
Din ansamblul de la Negru Vodă a mai făcut parte şi marele han al mânăstirii, construit în 1647, fiind realizat după moda orientală cu prăvălii la parter şi încăperi pentru călători la etaj. Avea funcţionalitate de bazar şi depozit pentru mărfurile aduse de negustori în Câmpulung cu ocazia marelui bâlci al Câmpulungului. Hanul a funcţionat până în jurul anului 1746.
Numele Mânăstirii Negru Vodă se leagă de legenda întâiului descălecător în Ţara Românească, Negru Vodă. Date despre ctitoria întemeietorului de ţară, Negru Vodă, se regăsesc şi în pisania pusă de domnitorul Matei Basarab (1636) pe biserica de la Negru Vodă, pe la 1215.
Mânăstirea a fost rezidită de Basarab I şi fiul său Nicolae Alexandru Basarab. Biserica a fost zidită din piatră cioplită în formă dreptunghiulară sau pătrată. Sub domnia lui Basarab I, scaunul domnesc a fost stabilit la Câmpulung. În anul 1352, Basarab I a murit şi a fost îngropat în biserica domnească din Câmpulung începută în timpul domniei lui şi terminată de fiul său Nicolae Alexandru Basarab. Din păcate, mormântul lui Basarab I nu a fost încă descoperit.
În noiembrie 1364, Nicolae Alexandru Voievod moare şi este înmormântat în biserica mânăstirii. Pe mormântul său se află o piatră funerară inscripţionat în limba slavonă: "În luna Noemvrie 16 zile, a răposat marele şi singur stăpânitorul Domn Io Nicolae Alexandru Voevod, fiul Marelui Basarab, în anul 6873 (=1364) indictionul 3. Veşnica lui pomenire." Lespedea se află acum în biserica mare a Mânăstirii Negru Voda şi constituie cel mai vechi document epigrafic din ţară.
După moartea lui Nicolae Alexandru Voievod, scaunul domnesc a fost mutat de la Câmpulung la Curtea de Argeş. Două documente din 1369 şi 1372 confirmă acest fapt.
În 1628, biserica Negru Vodă s-a surpat din cauza unui cutremur puternic. Matei Basarab o reconstruieşte în perioada 1635-1636, pe locul celei vechi, folosindu-se pietrele cioplite de la prima zidire. Matei Basarab i-a schimbat destinaţia din biserică de mir în mânăstire de călugări, dându-i organizare proprie.
Când a vizitat această biserică, în 1746, mitropolitul Neofit I reproduce în impresiile sale de călătorie cele două pisanii şi menţionează că în biserică erau zugrăviţi Negru Voievod, fiul său Dan Voievod, Nicolae Alexandru Voievod, Matei Basarab Voievod şi doamna lui, Ilina. Toate aceste chipuri au fost zugrăvite în 1636 când a fost terminată biserica.
Biserica va rămâne aşa până în 1827, când arhiereul Filaret Beldiman, cu ajutorul domnitorului Grigorie Ghica, o reface pentru a treia oară şi o târnoseşte în 1832.
În 1864, după secularizarea averilor mânăstireşti, Mânăstirea Negru Vodă a rămas doar cu terenul din jur, iar ulterior a fost transformată în biserică de mir, având ca slujitori preoţi mireni. A rămas totuşi catedrala oraşului unde se oficiau slujbele solemne la care luau parte şi autorităţile.
Rămasă fără avere şi transformată în biserică de mir, la începutul secolului al XX-lea, construcţiile erau o ruină. În 1920 a început construirea clădirii Orfelinatului, pe vechile ruine ale chiliilor, iar pe 1 septembrie 1922 a fost inaugurat aici Seminarul Orfanilor de Război "Patriarhul Miron". Elevii au fost, la început, doar orfani de război din toată ţara, mai târziu s-au admis şi fii de invalizi şi de preoţi. În 1934, Seminarul deschis la Câmpulung a fost desfiinţat. Un eveniment dureros pentru mânăstire a fost incendiul din 8 mai 1934, când au ars o parte din seminar, stăreţia cu muzeul, turla sau cupola cea mare şi învelişul clopotniţei. Clădirile au fost refăcute în scurt timp, regele Carol al II-lea donând un clopot de circa 1 000 kg, ce a înlocuit clopotele distruse în incendiu.
În 1928, patriarhul Miron Cristea a transformat acest lăcaş din nou în mânăstire, totodată împroprietărind-o cu 250 ha pădure în muntele Berevoiescu Mic. În 1959, mânăstirea este desfiinţată şi transformată în biserică de enorie.
Mânăstirea Negru Vodă cu viaţă de obşte a fost reînfiinţată în 1989 prin purtarea de grijă a episcopului Argeşului şi Muscelului, Calinic.
Mânăstirea Negru Vodă adăposteşte sfintele moaşte ale Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel, un renumit schimonah din Valea Chiliilor, din Munţii Făgăraş, care a pustnicit în primele decenii ale secolului al XVII-lea. Timp de 30 de ani s-a nevoit într-o peşteră pe care a săpat-o singur într-un perete abrupt al muntelui. O singură dată pe săptămână un ucenic îi aducea sfântului cuvios o pâine şi puţină apă, pe care le cobora până la gura peşterii cu o frânghie. Din timp în timp, egumenul Mânăstirii Negru Vodă îi trimitea, pe aceeaşi cale, Sfintele Taine.
Pentru multa sa nevoinţă şi rugăciune, Dumnezeu l-a învrednicit să-şi cunoască timpul mutării la Domnul, timp pe care l-a săpat în piatra de deasupra mormântului, "Ioanichie Schimonah, 1638". Moaştele sfântului au rămas neatinse până în 1944, când arhimandritul Pimen, de la Mânăstirea Negru Vodă, s-a coborât cu o frânghie în peşteră şi a descoperit pe un pat de piatră osemintele întregi, galbene şi bine mirositoare ale marelui sihastru din Valea Chiliilor. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat, în 2009, canonizarea Cuviosului Ioanichie cel Nou de la Muscel (Argeş), cu ziua de prăznuire la 26 iulie.
Din 1990, odoarele sfinte au fost păstrate în biserica rupestră a Mânăstirii Cetăţuia. În 20 ianuarie 2013, sfintele moaşte au fost mutate la Mânăstirea Negru Vodă din Câmpulung Muscel.AGERPRES
Potrivit tradiţiei, Mânăstirea Negru Vodă a fost ctitorită în anul 1215 de Radu Negru Voievod, fiind apoi rezidită de Basarab I şi fiul său, Nicolae Alexandru Basarab. A fost reconstruită în întregime, pe aceeaşi temelie şi cu pietrele ctitoriei iniţiale, în 1635, de Matei Basarab, aceasta fiind surpată după un puternic cutremur din 1628. În 1827, arhiereul Filaret Beldiman, cu ajutorul domnitorului Grigorie Ghica, o reface pentru a treia oară şi o târnoseşte în 1832.
Biserica Mânăstirii Negru Vodă este necropolă domnească şi păstrează un document epigrafic însemnat, cea mai veche lespede de mormânt voievodal, scrisă în limba slavonă, aparţinând lui Nicolae Alexandru Basarab.
Actualul complex monastic cuprinde turnul clopotniţă, paraclisul domnesc, casa domnească şi anexa acesteia, casa egumenească, biserica bolniţă şi chiliile.
Turnul clopotniţă este unul dintre cele mai înalte turnuri de clopotniţă din România - 35 de metri, care, în plus, nu a fost dărâmat niciodată. Gangul boltit păstrează şi astăzi masivele porţi de stejar din 1749. Casa domnească a lui Matei Basarab a fost ridicată în secolul al XVII-lea, constituind locul unde a funcţionat şi prima tiparniţă din Ţara Românească. Casa egumenească a fost ridicată în trei etape, între secolele XVII-XVIII, ultima dată fiind modificată în stil brâncovenesc, restaurată în 1987 prin grija a patriarhului Iustin Moisescu. În extremitatea estică a curţii domneşti se află Biserica Bolniţă, ridicată în anul 1714 de descendenţii familiei brâncoveneşti. Ansamblul Negru Vodă a avut o împrejmuire în palisadă (bârne groase din lemn cu pământ bătut) ridicată în timpul domniei lui Matei Basarab, apoi în 1712, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, împrejmuirea a fost refăcută din zid masiv.
Din ansamblul de la Negru Vodă a mai făcut parte şi marele han al mânăstirii, construit în 1647, fiind realizat după moda orientală cu prăvălii la parter şi încăperi pentru călători la etaj. Avea funcţionalitate de bazar şi depozit pentru mărfurile aduse de negustori în Câmpulung cu ocazia marelui bâlci al Câmpulungului. Hanul a funcţionat până în jurul anului 1746.
Numele Mânăstirii Negru Vodă se leagă de legenda întâiului descălecător în Ţara Românească, Negru Vodă. Date despre ctitoria întemeietorului de ţară, Negru Vodă, se regăsesc şi în pisania pusă de domnitorul Matei Basarab (1636) pe biserica de la Negru Vodă, pe la 1215.
Mânăstirea a fost rezidită de Basarab I şi fiul său Nicolae Alexandru Basarab. Biserica a fost zidită din piatră cioplită în formă dreptunghiulară sau pătrată. Sub domnia lui Basarab I, scaunul domnesc a fost stabilit la Câmpulung. În anul 1352, Basarab I a murit şi a fost îngropat în biserica domnească din Câmpulung începută în timpul domniei lui şi terminată de fiul său Nicolae Alexandru Basarab. Din păcate, mormântul lui Basarab I nu a fost încă descoperit.
În noiembrie 1364, Nicolae Alexandru Voievod moare şi este înmormântat în biserica mânăstirii. Pe mormântul său se află o piatră funerară inscripţionat în limba slavonă: "În luna Noemvrie 16 zile, a răposat marele şi singur stăpânitorul Domn Io Nicolae Alexandru Voevod, fiul Marelui Basarab, în anul 6873 (=1364) indictionul 3. Veşnica lui pomenire." Lespedea se află acum în biserica mare a Mânăstirii Negru Voda şi constituie cel mai vechi document epigrafic din ţară.
După moartea lui Nicolae Alexandru Voievod, scaunul domnesc a fost mutat de la Câmpulung la Curtea de Argeş. Două documente din 1369 şi 1372 confirmă acest fapt.
În 1628, biserica Negru Vodă s-a surpat din cauza unui cutremur puternic. Matei Basarab o reconstruieşte în perioada 1635-1636, pe locul celei vechi, folosindu-se pietrele cioplite de la prima zidire. Matei Basarab i-a schimbat destinaţia din biserică de mir în mânăstire de călugări, dându-i organizare proprie.
Când a vizitat această biserică, în 1746, mitropolitul Neofit I reproduce în impresiile sale de călătorie cele două pisanii şi menţionează că în biserică erau zugrăviţi Negru Voievod, fiul său Dan Voievod, Nicolae Alexandru Voievod, Matei Basarab Voievod şi doamna lui, Ilina. Toate aceste chipuri au fost zugrăvite în 1636 când a fost terminată biserica.
Biserica va rămâne aşa până în 1827, când arhiereul Filaret Beldiman, cu ajutorul domnitorului Grigorie Ghica, o reface pentru a treia oară şi o târnoseşte în 1832.
În 1864, după secularizarea averilor mânăstireşti, Mânăstirea Negru Vodă a rămas doar cu terenul din jur, iar ulterior a fost transformată în biserică de mir, având ca slujitori preoţi mireni. A rămas totuşi catedrala oraşului unde se oficiau slujbele solemne la care luau parte şi autorităţile.
Rămasă fără avere şi transformată în biserică de mir, la începutul secolului al XX-lea, construcţiile erau o ruină. În 1920 a început construirea clădirii Orfelinatului, pe vechile ruine ale chiliilor, iar pe 1 septembrie 1922 a fost inaugurat aici Seminarul Orfanilor de Război "Patriarhul Miron". Elevii au fost, la început, doar orfani de război din toată ţara, mai târziu s-au admis şi fii de invalizi şi de preoţi. În 1934, Seminarul deschis la Câmpulung a fost desfiinţat. Un eveniment dureros pentru mânăstire a fost incendiul din 8 mai 1934, când au ars o parte din seminar, stăreţia cu muzeul, turla sau cupola cea mare şi învelişul clopotniţei. Clădirile au fost refăcute în scurt timp, regele Carol al II-lea donând un clopot de circa 1 000 kg, ce a înlocuit clopotele distruse în incendiu.
În 1928, patriarhul Miron Cristea a transformat acest lăcaş din nou în mânăstire, totodată împroprietărind-o cu 250 ha pădure în muntele Berevoiescu Mic. În 1959, mânăstirea este desfiinţată şi transformată în biserică de enorie.
Mânăstirea Negru Vodă cu viaţă de obşte a fost reînfiinţată în 1989 prin purtarea de grijă a episcopului Argeşului şi Muscelului, Calinic.
Mânăstirea Negru Vodă adăposteşte sfintele moaşte ale Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel, un renumit schimonah din Valea Chiliilor, din Munţii Făgăraş, care a pustnicit în primele decenii ale secolului al XVII-lea. Timp de 30 de ani s-a nevoit într-o peşteră pe care a săpat-o singur într-un perete abrupt al muntelui. O singură dată pe săptămână un ucenic îi aducea sfântului cuvios o pâine şi puţină apă, pe care le cobora până la gura peşterii cu o frânghie. Din timp în timp, egumenul Mânăstirii Negru Vodă îi trimitea, pe aceeaşi cale, Sfintele Taine.
Pentru multa sa nevoinţă şi rugăciune, Dumnezeu l-a învrednicit să-şi cunoască timpul mutării la Domnul, timp pe care l-a săpat în piatra de deasupra mormântului, "Ioanichie Schimonah, 1638". Moaştele sfântului au rămas neatinse până în 1944, când arhimandritul Pimen, de la Mânăstirea Negru Vodă, s-a coborât cu o frânghie în peşteră şi a descoperit pe un pat de piatră osemintele întregi, galbene şi bine mirositoare ale marelui sihastru din Valea Chiliilor. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat, în 2009, canonizarea Cuviosului Ioanichie cel Nou de la Muscel (Argeş), cu ziua de prăznuire la 26 iulie.
Din 1990, odoarele sfinte au fost păstrate în biserica rupestră a Mânăstirii Cetăţuia. În 20 ianuarie 2013, sfintele moaşte au fost mutate la Mânăstirea Negru Vodă din Câmpulung Muscel.AGERPRES
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.