Curtea de Argeş
Municipiul Curtea de Argeş este situat în nordul judeţului Argeş, la o distanţă de 38 km de municipiul Piteşti. Oraşul este situat în depresiunea intracolinară a bazinului superior al râului Argeş şi este înconjurat de dealurile şi muscelele sudice ale Munţilor Făgăraş.
Municipiul Curtea de Argeş avea la recensământul din 2011 o populaţie de 27.359 de persoane.
Oraşul a fost un important centru meşteşugăresc şi comercial al ţării. În Curtea de Argeş şi în satele din jur au existat meşteşugari specializaţi în special în practicarea olăritului. Începând cu secolul al XIV-lea, aici a început să se lucreze şi ceramică monumentală, pentru faţadele bisericilor mănăstireşti, iar din secolul al XV-lea, ceramica este întrebuinţată şi la decorarea interioarelor.
Descoperirile arheologice din Valea Târgului, la Radovanu, precum şi în împrejurimi (Poienari, Valea Danului, Vîlsăneşti, Zigoneni, Băiculeşti, Tutana, Retevoieşti), atestă viaţa umană încă din paleolitic şi neolitic.
În secolul al XIII-lea (1247), Curtea de Argeş a fost reşedinţa de scaun a voievodului Seneslau, al cărui fiu Basarab, a unit toate cnezatele şi voievodatele dintre Carpaţi şi Dunăre într-o singură ţară, Ţara Românească.
În anul 1330 s-a desfăşurat în această zonă războiul dintre Basarab I Întemeietorul şi Carol Robert, regele Ungariei. Oştile lui Basarab I Întemeietorul le-au învins pe cele maghiare în defileul Carpaţilor, la Posada.
Între anii 1352-1364, fiul lui Basarab I (circa 1310-1352), Nicolae Alexandru (1352-1364), a înfiinţat la Argeş prima mitropolie a ţării (1359). Tot în timpul domniei lui s-a finalizat construcţia bisericii Sf. Nicolae domnesc, care devine prima necropolă a domnilor dintre Carpaţi şi Dunăre.
Între anii 1364-1377, Vladislav I (Vlaicu) (1364-1377) a înfiinţat la Argeş prima monetărie a ţării şi tot atunci a fost creată prima şcoală locală. De la Vladislav I, al cărui mormânt se află în Biserica Sf. Nicolae, a rămas cel mai vechi document intern, scris la Argeş, la 25 noiembrie 1369.
Au urmat la domnie Radu I (1377-1383), Dan I (1383-1386) şi Mircea cel Bătrân (1386-1418). Oraşul devine în secolul al XIV-lea prima capitală a Ţării Româneşti.
Pe timpul domniei lui Mircea cel Bătrân oraşul a avut un rol decisiv în relaţiile internaţionale din sud-estul Europei. La curtea domnească din Argeş au venit solii din Ungaria, Polonia, Transilvania şi din Imperiul Otoman pentru a încheia tratate de alianţă sau convenţii comerciale. Tot aici Mircea cel Bătrân a trasat planul campaniei contra otomanilor, pe care-i înfrânge la Rovine (1394). Exemplul lui Mircea cel Bătrân va fi urmat de Dan al II-lea, numit şi Dan cel Viteaz (1422-1427, 1427-1431), Alexandru Aldea (1431-1436), Vlad Dracul (1436-1442, 1443-1447) şi fiul său Vlad Ţepeş (1448, 1456-1462, 1476).
Din 1418 până în 1431 capitala Ţării Româneşti a alternat între Argeş şi Târgovişte, Argeşul rămânând adesea o reşedinţă temporară şi ocazională a domniei.
În primul deceniu al secolului al XVI-lea, această nouă destinaţie a oraşului a determinat şi schimbarea numelui aşezării în Curtea de Argeş.
În primele decenii ale secolului al XVI-lea, a fost ridicată Biserica mănăstirii Argeşului, ctitoria lui Neagoe Basarab, domnul Ţării Româneşti (1512-1521). Neagoe Basarab avea să lase moştenire literaturii româneşti un tratat de educaţie politică şi morală, alcătuit la Curtea de Argeş: "Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie".
Între 1886-1890, când pe tronul României de afla Regele Carol I, se construieşte în parcul Mănăstirii Argeşului, amenajat în stil francez, Palatul Episcopal.
De-a lungul domniilor regale, oraşul Curtea de Argeş a reprezentat un loc vizitat adesea de alteţe. Mai mult, reprezentanţii Casei Regale şi-au ales drept necropolă Mănăstirea Argeşului, unde se află mormintele acestora: Carol I (1866-1914) şi Regina Elisabeta (Carmen Silva), Ferdinand I (1914-1927) şi Regina Maria, iar începând cu februarie 2003 şi al Regelui Carol al II-lea.
Câmpulung Muscel
Municipiul Câmpulung Muscel este localizat în nord-estul judeţului Argeş, într-o zonă caracterizată printr-un relief aparte: munţi, dealuri şi podişuri piemontane. Depresiunea Câmpulung este una dintre cele mai bine individualizate din ţară, la sud aflându-se dealurile înalte subcarpatice, acoperite cu păşuni, fâneţe şi pomi fructiferi, numite de locuitori muscele. Existenţa în această zonă a culoarului Rucăr-Bran, deschis între masivele Piatra Craiului şi Leaota, a influenţat dezvoltarea economică a oraşului Câmpulung Muscel, oraşul dezvoltându-se de-a lungul văii Râului Târgului, dar şi pe terasele mai înalte ale depresiunii.
Situat la 54 km de Piteşti şi 87 km de Braşov, oraşul Câmpulung şi împrejurimile sale au reprezentat mereu o legătură activă a Ţării Româneşti cu Transilvania.
Municipiul Câmpulung avea la recensământul din 2011 o populaţie de 31.760 de persoane. Municipiul Câmpulung este format în prezent din opt cartiere: Tabaci, Flămânda, Rotunda, Vişoi, Schei, Grui, Mărcuş, Valea Româneştilor, Apa Sărată şi Pescăreasa.
Cele mai vechi urme de cultură materială, descoperite în zonă datează din perioada bronzului târziu (1700-1600 î.Hr.). Urme de locuire geto-dacică, din secolele II-I î.Hr., sunt bine conturate în zona actualului oraş, în cartierul Olari-Sfântu Gheorghe, precum şi cele de la Apa Sărată şi Bughea de Sus, care aparţin culturii dacice târzii. La Cetăţeni-Muscel, aşezare dacică locuită fără întrerupere din jurul anului 300 î.Hr., au fost descoperite urme materiale ce atestă existenţa unui important centru economic, una dintre cele mai vechi aşezări dacice din ţară.
Ca toate celelalte oraşe, Câmpulung a trecut în evoluţia sa prin fazele de sat, târg, pentru ca la începutul secolului al XIV-lea să devină oraş.
În primele decenii ale secolului al XIII-lea în Câmpulung încep să pătrundă şi să se stabilească meseriaşi şi negustori saşi. Comunitatea săsească era condusă de un greav (comes), ultimul dintre ei fiind Laurencius de Longo Campo, piatra lui funerară aflându-se şi în azi în Biserica Bărăţiei. Monumentul constituie cel mai vechi document epigrafic medieval din Ţara Românească şi prima menţiune scrisă a oraşului (1300).
Unii istorici susţin că oraşul Câmpulung a fost înfiinţat de cavalerii teutoni în prima jumătate a secolului al XIII-lea, însă alţii susţin localizarea oraşului către sfârşitul secolului al XIII-lea, în relaţie cu descălecatul lui Negru Vodă (Radu Negru). Pânza oraşului Câmpulung, cel mai însemnat izvor privitor la obştea oraşului, care conţine 38 de hrisoave dintre anii 1559-1747, menţionează că cel mai vechi document în care erau trecute privilegiile oraşului îl dăduse lui Matei Basarab: ''prea luminatul, blagocestivul şi de Hristos iubitorul, răposatul Io Radu Negru Voivod la leat 6800 (1292)''.
Potrivit unor date istorice, din anul 1330, după victoria de la Posada împotriva regelui Ungariei Carol Robert, Basarab I, primul domn al statului independent Ţara Românească, îşi stabileşte reşedinţa de scaun la Câmpulung (1310-1352). Tot aceste surse arată că în 1369, domnul Vladislav I Vlaicu (1364-1377), urmaşul la tron al lui Nicolae Alexandru (1352-1364), fiul marelui Basarab, mută capitala ţării la Curtea de Argeş.
Aşezat pe unul dintre cele mai importante drumuri de legatură din Evul Mediu între Ţara Românească şi Transilvania, oraşul devine punct vamal.
Atât Basarab I, cât şi fiul şi urmaşul său la tron, Nicolae Alexandru, au fost înmormântaţi la Câmpulung. Piatra funerară a celui din urmă se află în biserica din Complexul voievodal Negru Vodă.
Existenţa unui mare număr de meşteşugari (olari, blănari, cojocari, tăbăcari, pietrari, lemnari, morari, măcelari) şi situarea oraşului pe drumul de legătură cu Transilvania au jucat un rol important în comerţul intern şi extern al Ţării Româneşti. Sebastian Munster menţionează în lucrarea ''Cosmografia'', tipărită în 1544: ''Între Târgovişte şi Braşov este târgul Câmpulung, locuit de creştini, şi acolo este locul de desfacere a mărfurilor pe care le transporta de la Târgovişte în Transilvania''.
Domnul Matei Basarab (1632-1654) înfiinţează aici prima fabrică de hârtie şi a doua tipografie din Ţara Românească.
Marile evenimente din istoria modernă s-au făcut simţite şi la Câmpulung. Izbucnirea revoluţiei de la 1821, condusă de Tudor Vladimirescu, s-a bucurat şi de adeziunea locuitorilor.
Şi ideile revoluţiei de la 1848 au fost susţinute aici, prin intermediul unor personalităţi remarcabile: I.D. Negulici, C.D. Aricescu, Apostol Aricescu. În cadrul general al luptei pentru Unire, exista în oraş un comitet al Unirii, încă din 1857, compus din 26 membri, avându-l ca preşedinte pe N. Brătianu şi ca secretar pe C.D. Aricescu. În războiul de independenţă, ostaşii musceleni au luptat sub comanda maiorului Dimitrie Giurescu.
La Câmpulung, ostaşii români au dus în Primul Război Mondial, lupte grele împotriva trupelor germane. Mausoleul de la Mateiaş aminteşte de ostaşii căzuţi în luptele din zona Rucăr, Dragoslavele, Valea Mare-Pravăţ, Câmpulung, în toamna anului 1916.
Tot în această zonă au creat opere artistice sau ştiinţifice personalităţi ale culturii naţionale, precum: Ştefan Golescu, Nicolae Golescu, Dimitrie Nanu, Constantin I. Parhon, Ion Barbu, George Ulieru, Constantin Baraschi, Tudor Muşatescu. AGERPRES/(Documentare - Roxana Mihordescu, editor: Cristian Anghelache)
Municipiul Curtea de Argeş este situat în nordul judeţului Argeş, la o distanţă de 38 km de municipiul Piteşti. Oraşul este situat în depresiunea intracolinară a bazinului superior al râului Argeş şi este înconjurat de dealurile şi muscelele sudice ale Munţilor Făgăraş.
Municipiul Curtea de Argeş avea la recensământul din 2011 o populaţie de 27.359 de persoane.
Oraşul a fost un important centru meşteşugăresc şi comercial al ţării. În Curtea de Argeş şi în satele din jur au existat meşteşugari specializaţi în special în practicarea olăritului. Începând cu secolul al XIV-lea, aici a început să se lucreze şi ceramică monumentală, pentru faţadele bisericilor mănăstireşti, iar din secolul al XV-lea, ceramica este întrebuinţată şi la decorarea interioarelor.
Descoperirile arheologice din Valea Târgului, la Radovanu, precum şi în împrejurimi (Poienari, Valea Danului, Vîlsăneşti, Zigoneni, Băiculeşti, Tutana, Retevoieşti), atestă viaţa umană încă din paleolitic şi neolitic.
În secolul al XIII-lea (1247), Curtea de Argeş a fost reşedinţa de scaun a voievodului Seneslau, al cărui fiu Basarab, a unit toate cnezatele şi voievodatele dintre Carpaţi şi Dunăre într-o singură ţară, Ţara Românească.
În anul 1330 s-a desfăşurat în această zonă războiul dintre Basarab I Întemeietorul şi Carol Robert, regele Ungariei. Oştile lui Basarab I Întemeietorul le-au învins pe cele maghiare în defileul Carpaţilor, la Posada.
Între anii 1352-1364, fiul lui Basarab I (circa 1310-1352), Nicolae Alexandru (1352-1364), a înfiinţat la Argeş prima mitropolie a ţării (1359). Tot în timpul domniei lui s-a finalizat construcţia bisericii Sf. Nicolae domnesc, care devine prima necropolă a domnilor dintre Carpaţi şi Dunăre.
Între anii 1364-1377, Vladislav I (Vlaicu) (1364-1377) a înfiinţat la Argeş prima monetărie a ţării şi tot atunci a fost creată prima şcoală locală. De la Vladislav I, al cărui mormânt se află în Biserica Sf. Nicolae, a rămas cel mai vechi document intern, scris la Argeş, la 25 noiembrie 1369.
Au urmat la domnie Radu I (1377-1383), Dan I (1383-1386) şi Mircea cel Bătrân (1386-1418). Oraşul devine în secolul al XIV-lea prima capitală a Ţării Româneşti.
Pe timpul domniei lui Mircea cel Bătrân oraşul a avut un rol decisiv în relaţiile internaţionale din sud-estul Europei. La curtea domnească din Argeş au venit solii din Ungaria, Polonia, Transilvania şi din Imperiul Otoman pentru a încheia tratate de alianţă sau convenţii comerciale. Tot aici Mircea cel Bătrân a trasat planul campaniei contra otomanilor, pe care-i înfrânge la Rovine (1394). Exemplul lui Mircea cel Bătrân va fi urmat de Dan al II-lea, numit şi Dan cel Viteaz (1422-1427, 1427-1431), Alexandru Aldea (1431-1436), Vlad Dracul (1436-1442, 1443-1447) şi fiul său Vlad Ţepeş (1448, 1456-1462, 1476).
Din 1418 până în 1431 capitala Ţării Româneşti a alternat între Argeş şi Târgovişte, Argeşul rămânând adesea o reşedinţă temporară şi ocazională a domniei.
În primul deceniu al secolului al XVI-lea, această nouă destinaţie a oraşului a determinat şi schimbarea numelui aşezării în Curtea de Argeş.
În primele decenii ale secolului al XVI-lea, a fost ridicată Biserica mănăstirii Argeşului, ctitoria lui Neagoe Basarab, domnul Ţării Româneşti (1512-1521). Neagoe Basarab avea să lase moştenire literaturii româneşti un tratat de educaţie politică şi morală, alcătuit la Curtea de Argeş: "Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie".
Între 1886-1890, când pe tronul României de afla Regele Carol I, se construieşte în parcul Mănăstirii Argeşului, amenajat în stil francez, Palatul Episcopal.
De-a lungul domniilor regale, oraşul Curtea de Argeş a reprezentat un loc vizitat adesea de alteţe. Mai mult, reprezentanţii Casei Regale şi-au ales drept necropolă Mănăstirea Argeşului, unde se află mormintele acestora: Carol I (1866-1914) şi Regina Elisabeta (Carmen Silva), Ferdinand I (1914-1927) şi Regina Maria, iar începând cu februarie 2003 şi al Regelui Carol al II-lea.
Câmpulung Muscel
Municipiul Câmpulung Muscel este localizat în nord-estul judeţului Argeş, într-o zonă caracterizată printr-un relief aparte: munţi, dealuri şi podişuri piemontane. Depresiunea Câmpulung este una dintre cele mai bine individualizate din ţară, la sud aflându-se dealurile înalte subcarpatice, acoperite cu păşuni, fâneţe şi pomi fructiferi, numite de locuitori muscele. Existenţa în această zonă a culoarului Rucăr-Bran, deschis între masivele Piatra Craiului şi Leaota, a influenţat dezvoltarea economică a oraşului Câmpulung Muscel, oraşul dezvoltându-se de-a lungul văii Râului Târgului, dar şi pe terasele mai înalte ale depresiunii.
Situat la 54 km de Piteşti şi 87 km de Braşov, oraşul Câmpulung şi împrejurimile sale au reprezentat mereu o legătură activă a Ţării Româneşti cu Transilvania.
Municipiul Câmpulung avea la recensământul din 2011 o populaţie de 31.760 de persoane. Municipiul Câmpulung este format în prezent din opt cartiere: Tabaci, Flămânda, Rotunda, Vişoi, Schei, Grui, Mărcuş, Valea Româneştilor, Apa Sărată şi Pescăreasa.
Cele mai vechi urme de cultură materială, descoperite în zonă datează din perioada bronzului târziu (1700-1600 î.Hr.). Urme de locuire geto-dacică, din secolele II-I î.Hr., sunt bine conturate în zona actualului oraş, în cartierul Olari-Sfântu Gheorghe, precum şi cele de la Apa Sărată şi Bughea de Sus, care aparţin culturii dacice târzii. La Cetăţeni-Muscel, aşezare dacică locuită fără întrerupere din jurul anului 300 î.Hr., au fost descoperite urme materiale ce atestă existenţa unui important centru economic, una dintre cele mai vechi aşezări dacice din ţară.
Ca toate celelalte oraşe, Câmpulung a trecut în evoluţia sa prin fazele de sat, târg, pentru ca la începutul secolului al XIV-lea să devină oraş.
În primele decenii ale secolului al XIII-lea în Câmpulung încep să pătrundă şi să se stabilească meseriaşi şi negustori saşi. Comunitatea săsească era condusă de un greav (comes), ultimul dintre ei fiind Laurencius de Longo Campo, piatra lui funerară aflându-se şi în azi în Biserica Bărăţiei. Monumentul constituie cel mai vechi document epigrafic medieval din Ţara Românească şi prima menţiune scrisă a oraşului (1300).
Unii istorici susţin că oraşul Câmpulung a fost înfiinţat de cavalerii teutoni în prima jumătate a secolului al XIII-lea, însă alţii susţin localizarea oraşului către sfârşitul secolului al XIII-lea, în relaţie cu descălecatul lui Negru Vodă (Radu Negru). Pânza oraşului Câmpulung, cel mai însemnat izvor privitor la obştea oraşului, care conţine 38 de hrisoave dintre anii 1559-1747, menţionează că cel mai vechi document în care erau trecute privilegiile oraşului îl dăduse lui Matei Basarab: ''prea luminatul, blagocestivul şi de Hristos iubitorul, răposatul Io Radu Negru Voivod la leat 6800 (1292)''.
Potrivit unor date istorice, din anul 1330, după victoria de la Posada împotriva regelui Ungariei Carol Robert, Basarab I, primul domn al statului independent Ţara Românească, îşi stabileşte reşedinţa de scaun la Câmpulung (1310-1352). Tot aceste surse arată că în 1369, domnul Vladislav I Vlaicu (1364-1377), urmaşul la tron al lui Nicolae Alexandru (1352-1364), fiul marelui Basarab, mută capitala ţării la Curtea de Argeş.
Aşezat pe unul dintre cele mai importante drumuri de legatură din Evul Mediu între Ţara Românească şi Transilvania, oraşul devine punct vamal.
Atât Basarab I, cât şi fiul şi urmaşul său la tron, Nicolae Alexandru, au fost înmormântaţi la Câmpulung. Piatra funerară a celui din urmă se află în biserica din Complexul voievodal Negru Vodă.
Existenţa unui mare număr de meşteşugari (olari, blănari, cojocari, tăbăcari, pietrari, lemnari, morari, măcelari) şi situarea oraşului pe drumul de legătură cu Transilvania au jucat un rol important în comerţul intern şi extern al Ţării Româneşti. Sebastian Munster menţionează în lucrarea ''Cosmografia'', tipărită în 1544: ''Între Târgovişte şi Braşov este târgul Câmpulung, locuit de creştini, şi acolo este locul de desfacere a mărfurilor pe care le transporta de la Târgovişte în Transilvania''.
Domnul Matei Basarab (1632-1654) înfiinţează aici prima fabrică de hârtie şi a doua tipografie din Ţara Românească.
Marile evenimente din istoria modernă s-au făcut simţite şi la Câmpulung. Izbucnirea revoluţiei de la 1821, condusă de Tudor Vladimirescu, s-a bucurat şi de adeziunea locuitorilor.
Şi ideile revoluţiei de la 1848 au fost susţinute aici, prin intermediul unor personalităţi remarcabile: I.D. Negulici, C.D. Aricescu, Apostol Aricescu. În cadrul general al luptei pentru Unire, exista în oraş un comitet al Unirii, încă din 1857, compus din 26 membri, avându-l ca preşedinte pe N. Brătianu şi ca secretar pe C.D. Aricescu. În războiul de independenţă, ostaşii musceleni au luptat sub comanda maiorului Dimitrie Giurescu.
La Câmpulung, ostaşii români au dus în Primul Război Mondial, lupte grele împotriva trupelor germane. Mausoleul de la Mateiaş aminteşte de ostaşii căzuţi în luptele din zona Rucăr, Dragoslavele, Valea Mare-Pravăţ, Câmpulung, în toamna anului 1916.
Tot în această zonă au creat opere artistice sau ştiinţifice personalităţi ale culturii naţionale, precum: Ştefan Golescu, Nicolae Golescu, Dimitrie Nanu, Constantin I. Parhon, Ion Barbu, George Ulieru, Constantin Baraschi, Tudor Muşatescu. AGERPRES/(Documentare - Roxana Mihordescu, editor: Cristian Anghelache)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.