COD GALBEN: 06-08-2020 ora 14 Intre 14:45 si 19:00 se va semnala intensificări temporare ale vântului cu viteze la rafală în general de 55...60 km/h in Județul Olt, Județul Vâlcea; COD GALBEN: 06-08-2020 ora 14 Intre 14:15 si 18:00 se va semnala intensificări temporare ale vântului cu viteze la rafală în general de 55 - 60 km/h in Județul Argeş, Județul Giurgiu, Județul Dâmboviţa, Județul Teleorman;

Vezi mai mult
Vezi mai putin

Urmareste

Modifică dimensiunea fontului:

Când meseriile lor nu au mai avut căutare, o fostă vitrinieră şi o fostă supraveghetoare a sălilor de expoziţii din cadrul Muzeului Judeţean Giurgiu s-au reprofilat şi au devenit două dintre cele mai solicitate şi experimentate restauratoare din cadrul instituţiei, 'vindecând' cu răbdare şi pricepere sute de obiecte ceramice sau din metal, documente, texte scrise sau cărţi.

 

Foto: (c) Camelia Bigan/AGERPRES



"Cred că a fost scris în destinul meu să ajut la vindecarea atâtor obiecte vechi care acum sunt admirate de mii de vizitatori în fiecare an. În 2002, după ce laboratorul unde activasem ca operator chimist a fost închis, m-am angajat ca supraveghetor la Muzeul Judeţean Giurgiu. Mă copleşeau obiectele care intraseră în grija mea şi parcă mă înconjurau cu o anumită aură. La început, nu ştiam ce caut eu printre atâţia oameni de ştiinţă, dar nu a durat mult şi, în timpul diverselor activităţi profesionale, colegii mei au observat că făceam diferite lucruri şi aveam răbdare. Spre exemplu, coseam un goblen sau lipeam ceva şi din mâinile mele ieşea ceva deosebit. Şi atunci şi-au dat seama că, probabil, am înclinaţie oarecum către meseria asta. Conducerea muzeului de la acea dată mi-a propus să urmez cursurile de restaurator care se făceau chiar în acel timp la Ministerul Culturii. În anul 2005, am început cursurile pentru restaurator ceramică-metal, au urmat ani de pregătire, practică, navetă, dar fiecare drum, fiecare experienţă, fiecare curs însuşit mă apropiau mai mult de ceea ce aveam să devin, astfel încât, în anul 2010, mi-am dat atestatul pe metal şi am devenit restaurator cu atestat pe metal. Între timp, am devenit şi restaurator-ceramică", mărturiseşte restauratoarea ceramică-metal din cadrul Muzeului Judeţean Giurgiu, Mariana Stancu.

 


Foto: (c) Camelia Bigan/AGERPRES



Deşi pentru mulţi manevrarea metalului, a arcurilor cu săgeţi, a unor buzdugane sau toporişti folosite în lupte ar putea face parte doar dintr-o meserie specifică bărbaţilor, ea spune că această profesie poate fi îmbrăţişată şi de o femeie.

 

Foto: (c) Camelia Bigan/AGERPRES



"Mulţi mă întreabă cum poate face această meserie o femeie, iar eu le spun că nu este greu dacă iubeşti ceea ce faci. Este o meserie interdisciplinară, trebuie să cunoşti şi un pic de fizică şi de chimie. Deşi nu ştiam ce înseamnă această meserie şi nici nu visam la asta, acum sunt total dedicată meseriei mele şi nu m-aş mai vedea făcând altceva. Mi-au trecut prin mână zeci, sute de obiecte din ceramică şi metal, care provin de la şantierele arheologice de la noi din judeţ, respectiv de la Mironeşti, Iepureşti. Au fost descoperiri fragmentare, nu mi-au adus niciodată un obiect întreg, vorbesc de ceramică, metal s-a descoperit mai puţin. Au fost găsite obiecte mai mult din descoperiri întâmplătoare. Am lucrat foarte bine cu arheologul Traian Popa, care a lucrat la Muzeul Judeţean Giurgiu, el aducea obiectele, fragmentele de pe şantierele arheologice din judeţ. Când primesc fragmentele dintr-un obiect, analizez forma şi pasta din care este făcut, împreună cu un muzeograf care îi întocmeşte fişa, apoi intră în lucru imaginaţia mea, acuitatea vizuală şi este ca un puzzle: analizezi forma fragmentelor, le desfăşori şi le îmbini", spune Mariana Stancu.

Ea dezvăluie că a restaurat vase de provizii, de incineraţie, vase mici, folosite în diferite scopuri şi toate îi sunt dragi, mai ales cele de metal pentru că acestea vin într-o stare foarte avansată de degradare, de coroziune, dar aplicând metodele şi tehnicile de restaurare pe care le-a dobândit la şcoală iese un obiect de care este mândră.

 


Foto: (c) Camelia Bigan/AGERPRES



"Am restaurat şi decoraţii şi plachete, efigiile lui Mihai Viteazu făcute de sculptorul Constantin Baraschi care au stat pe vechiul pod de la Călugăreni, înainte ca podul să fie reabilitat. La efigii a fost muncă de echipă, am lucrat aproape un an de zile pentru că obiectele sunt din bronz şi se corodaseră stând pe pod. Şi la scaunele, mesele din muzeu am lucrat la retapiţare. Am refăcut decoruri sculptate şi le-am redat viaţa prin vopsire, şlefuire, lipire, am încleiat, decopertat şi am pus o nouă piele. Trebuie timp, procesul tehnologic de restaurare necesită timp pentru că se lucrează chimic, mecanic, sunt diferite etape pentru care trebuie să aştepţi reacţia, să parcurgi etapele. Eu bag o monedă corodată în acid, dar e posibil să nu acţioneze imediat. Şi poate fi un timp mai lung sau mai scurt de aşteptare în funcţie de coroziunea pe care o are, de oxizii pe care îi găsim pe acea piesă. După restaurarea piesei, simt o mare satisfacţie că am reuşit să dau viaţă unui obiect pe care cineva, cândva, l-a folosit, iar altcineva îl admiră în muzeu", adaugă restauratoarea.

 


Foto: (c) Camelia Bigan/AGERPRES



Mariana Stancu speră ca munca restauratorilor să fie văzută şi înţeleasă de cei care trec pragul sălilor de expoziţii.

"Munca noastră este ca un pod peste timp. Sentimentul este unic şi deşi nu am ştiut nimic despre această meserie înainte de a o practica, acum nu mi-aş mai putea schimba meseria, nu m-aş mai vedea făcând altceva. Restauratorul are ochi de artist şi mână de medic pentru că pui diagnostic, tratezi, vindeci şi apoi îl expui. Vindeci obiectul cultural, identitatea noastră până la urmă, a neamului românesc. Niciodată nu am visat la meseria asta, nici măcar atunci când copil fiind vizitam săli de expoziţii din muzee. Într-adevăr, îmi plăcea şi de copil să fac lucruri, să am răbdare, dar a fost un destin care m-a îndrumat, singură nu îmi dădeam seama de talentul meu, pasiunile mele mă recomandau, dar nu aveam încredere să visez atât de departe", mărturiseşte restauratoarea.

Ea împarte micul spaţiu din laboratorul de restaurare al Muzeului Judeţean Giurgiu cu o altă colegă, pasionată de restaurarea paginii şi a cuvântului scris, a documentelor şi a volumelor istorice.


Foto: (c) Camelia Bigan/AGERPRES



"Prima mea meserie după terminarea liceului a fost de vitrinier-decorator. Am lucrat în comerţ din 1986 până în 1993, iar în 1996 m-am angajat la Muzeul Judeţean. Într-un fel, destinele noastre se aseamănă pentru că şi eu am beneficiat de cursurile de specializare organizate de Ministerul Culturii. Eu am făcut clasele a IX-a şi a X-a la Giurgiu, la liceul 'Ion Maiorescu', după care, clasele a XI-a şi a XII-a le-am făcut la Liceul de arte plastice 'Nicolae Tonitza' din Capitală. Mi-a plăcut să desenez, să migălesc şi am terminat liceul cu specializarea vitrinier-decorator, apoi m-am angajat în comerţ, la Giurgiu, iar după 1989 au venit acele minunate separări de secţii cu acţiuni, cu privatizări şi am ajuns în şomaj. În anul 1996, m-am angajat la Muzeul Judeţean Giurgiu pe post de restaurator urmând să merg la cursuri. A fost o perioadă mai dificilă de început din cauza finanţării, nu au fost bănuţi pentru cursuri, am început din nou să învăţ şi am făcut trei ani de pregătire teoretică şi practică la Biblioteca Naţională, la laboratorul Bibliotecii Naţionale, dar şi module de cursuri teoretice la Iaşi, Sibiu şi Bucureşti", spune restauratoarea Carmen Ceauşu.

Ea restaurează documente, pagini şi volume ce vin din şantierele arheologice, dar şi din depozitele Muzeului Judeţean Giurgiu, din donaţii ale unor personalităţi.


Foto: (c) Camelia Bigan/AGERPRES



"Cea mai veche carte pe care am restaurat-o a fost la Bucureşti, în laboratorul Bibliotecii Naţionale. Era o Biblie scrisă în alfabetul chirilic din secolul al XVII- lea şi am restaurat legarea volumului. Acesta fusese degradat în proporţie de peste 50% şi la restaurarea lui am lucrat trei fete, o altă colegă a lucrat la text. În momentul în care preiei un volum, îl preiei aşa cum este: bolnav, răsfirat. Îl preiei cu un dosar care cuprinde o viză a chimistului, a fizicianului, a biologului. Volumul trece prin aceste procese şi fizicianul îţi spune cât este de deteriorat, degradat, chimistul ce anume ai de refăcut. Când m-am reîntors la Muzeul Judeţean Giurgiu, după terminarea cursurilor, am lucrat la refacerea volumului Valahia de la 1836 aflat în depozitele Muzeului Judeţean Giurgiu, un volum scris tot în alfabetul chirilic. O colegă a lucrat la pagini, pentru că din cauza depozitării erau foarte multe pagini cu halouri de apă, le-a curăţat şi volumul mi-a fost adus la legătură. Sunt diferite tipuri de cusături în legarea volumelor, dar pe acesta l-am cusut pe miez de sfoară. Se instalează pe un gherghef, pui volumul la limita gherghefului şi apoi pui sfoara. Lucrul la carte este complex. Avem instrumente şi materiale deosebite pe care le procurăm mai greu, ca de exemplu, pielea pentru îmbrăcatul cărţilor", explică Carmen Ceauşu.

Toate documentele care se regăsesc în expoziţiile muzeului sunt trecute prin mâinile restauratorilor care trebuie să aibă răbdare şi discernământ în a lua decizia corectă, pentru că orice eroare poate duce la distrugerea unui obiect, a unei cărţi, a unui document.

 


Foto: (c) Camelia Bigan/AGERPRES



"Nu mi s-a întâmplat să stric un obiect, o carte degradată, dar mi s-a întâmplat să vină un volum la restaurat şi la o primă evaluare să cred că va fi uşor, iar atunci când ne-am apucat de lucru s-au ivit şi alte probleme, de exemplu, pagini fragile, sfâşiate care a trebuit să fie desfăcute şi să facem completare de pagină. Alegerea materialului pentru refacerea unei pagini de carte este o artă, pentru că trebuie să găsim materialul necesar cu foaie de aceeaşi grosime, cu aproximativ aceeaşi culoare, pentru că nu găseşti mereu hârtie având culoarea îmbătrânită a filelor din materialele pe care le ai. De obicei, la carte, tenta de vechi o completăm cu hârtie şi cu văl japonez. Totuşi restaurarea se vede, este ca şi o rană, coasem, dar rămâne cicatricea. Oricum, unul dintre principiile restaurării este şi lizibilitatea, să permită să se vadă oarecum intervenţia. După ce restaurăm un obiect şi este expus în sălile de expoziţie, te încearcă un sentiment de plăcere şi bucurie atunci când vin grupuri de vizitatori şi zăbovesc un timp în faţa obiectului vechi la restaurarea căruia ai lucrat. Aceste sentimente ne încarcă şi ne bucură sufletul", mai spune restauratoarea.

Directorul Muzeului Judeţean Giurgiu, Ionel Muscalu, susţine că instituţia pe care o conduce deţine obiecte foarte vechi, de mii de ani, aşa cum este celebrul vas cu îndrăgostiţi ce are 6.500 de ani şi care este un artefact cunoscut acum în toată lumea, iar în momentul acesta se află într-o expoziţie în afara ţării. Din acest motiv, spune el, este foarte importantă munca restauratorilor.

 

Foto: (c) Camelia Bigan/AGERPRES



"Specializarea restauratorilor a durat mult timp şi se face continuu, nu este deloc o muncă uşoară şi nici o muncă oarecare, pentru că este vorba de păstrarea patrimoniului şi ei trebuie să fie şi foarte atenţi la ceea ce fac. Starea de conservare a obiectelor din muzeu pentru o perioadă lungă de timp este absolut necesară, pentru că aşa cum le-am primit trebuie să le dăm mai departe urmaşilor noştri, copiilor noştri. Toate exponatele sunt încărcate de spiritualitate, au o valoare pe care le-o dă timpul şi, în acelaşi timp, sunt încărcate de valoarea pe care le-o dă restauratorul. În cazul de faţă, este cu atât mai important faptul că aveam de-a face cu restauratori cu experienţă, îndrăgostiţi de meseria lor, pentru care începutul drumului în viaţă a fost cu totul altul, dar care prin muncă, perseverenţă şi talent au reuşit să se redescopere şi să se readapteze vremurilor. Fiecare dintre oamenii aceştia trebuie să îşi ştie foarte bine meseria, se formează destul de greu şi de aceea ne bucurăm foarte mult că îi avem", declară Ionel Muscalu. AGERPRES/(A - autor: Camelia Bigan, editor: Mirela Bărbulescu, editor online: Andreea Lăzăroiu)

Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – marketing@agerpres.ro.

Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.

Monitorizare
Setări

DETALII DESPRE TINE

Dacă ai cont gratuit te loghezi cu adresa de email. Pentru a crea un cont gratuit accesează secțiunea “Crează cont”.

Dacă ai cont plătit te loghezi cu username. Pentru a vă crea un cont plătit vă rugăm să contactați:

Dacă nu puteți vizualiza această știre, contactați echipa AGERPRES pentru a vă abona la fluxurile de știri.