Satu Mare 3 sep /Agerpres/ - O scenă veche de circa 300 de ani din figurine de ceară care simbolizează condamnarea la moarte prin ardere pe rug a ultimei vrăjitoare din zona de nord-vest a ţării este unul dintre punctele care stârnesc curiozitatea vizitatorilor de la castelul Karolyi din Carei.

Oraşul Carei, capitala Comitatului Sătmar, anul 1745. O femeie este adusă în faţa unui procuror, a reprezentanţilor bisericii şi acuzată că este vrăjitoare. Nu recunoaşte iniţial nimic, probabil pentru că nu are ce, dar după ce este torturată, recunoaşte orice, doar să se termine totul, să scape de chin. În piaţa centrală este pus un afiş cu data execuţiei. În momentul stabilit se adună oameni în piaţă, vrăjitoarea condamnată la moarte este urcată pe rug şi arsă fără milă. Oamenii se uită curioşi şi cred că vrăjitoarea îşi merită soarta dacă apelează la lucruri necurate. Nu este o scenă din filme sau romane de ficţiune, este un fapt real care s-a întâmplat în urmă cu mai puţin de 300 de ani în oraşul Carei, judeţul Satu Mare.

Locul execuţiilor este unul cu însemnătate istorică, decidenţi vremii schimbându-i destinaţia după cum au crezut de cuviinţă. Astfel, în perioada comunistă, pe locul din piaţa centrală, unde au fost executaţi oameni, a fost ridicat Monumentul Ostaşului Român al sculptorului Vida Gheza, în memoria eliberării de către Armata Română a ultimului teritoriu românesc de sub ocupaţia horthystă, în 25 octombrie 1944. Acum, în fiecare an, aici au loc ample manifestări dedicate Zilei Armatei Române şi vin personalităţi marcante din România, inclusiv şefi de stat, să depună coroane de flori.

Scena condamnării la moarte a ultimei vrăjitoare din Comitatul Sătmarului a fost realizată din figurine de ceară de istoricii de la Muzeul Judeţean şi se află în incinta castelului Karolyi. Se bucură de un real succes în rândul vizitatorilor, în special al copiilor, care povestesc cum în acest castel au văzut o vrăjitoare.

Şeful secţiei din Carei a Muzeului Judeţean, Hago Nandor, a explicat pentru AGERPRES că femeile acuzate de vrăjitorie erau în general văduve, care se ocupau cu plante medicinale şi puteau trata astfel o serie de boli.

"Este o scenă în care apare un călău, vrăjitoarea, un procuror, contele Ferencz Karolyi care scrie o scrisoare, fiindcă avem un document în care contele scrie către tatăl său că un tâlhar a fost spânzurat, un alt om a fost decapitat şi vrăjitoarea a fost arsă pe rug în piaţa centrală, pe locul unde este astăzi Monumentul Ostaşului Român. Avem date că în Comitatul Satu Mare au fost chemate în faţa Procuraturii şase-şapte doamne mai în vârstă care au fost acuzate că sunt vrăjitoare şi trei au fost arse pe rug. În Carei, ultima a fost în 1745. Doamna era dintr-un sat care acum aparţine Ungariei, din Tyukod, nu ştim ce vârstă a avut, dar majoritatea femeilor arse pe rug şi acuzate că sunt vrăjitoare erau peste 45-50 sau chiar 60 de ani. De fapt, ele s-au priceput mai mult la vindecarea bolilor, au trăit mai ales în mediul rural, au fost văduve şi s-au ocupat cu plante medicinale. Au adunat plante medicinale de pe câmp şi din păduri, ciuperci şi pur şi simplu au putut să vindece oamenii. Mai era o chestie, dacă cineva s-a uitat prin geam şi doamna respectivă chiar atunci a luat vasul de pe foc şi l-a pus pe masă, bineînţeles că încă ieşeau aburi din vasul respectiv şi oamenii au crezut că ea găteşte fără foc prin puteri supranaturale. Oamenii au mai crezut că s-au transformat în pisici sau au zburat cu mătura şi au făcut tot felul de chestii deosebite. Astfel au crezut că sunt vrăjitoare", a spus Hago Nandor.

Arderea vrăjitoarelor a fost o practică în general în mai multe state din vestul Europei în perioada Inchiziţiei, dar şi în zona Transilvaniei.

"Din fericire, avem o documentaţie foarte bună, mai ales pentru zona Ardealului, s-au scris trei-patru cărţi, sunt specialişti care se ocupă cu această temă şi în zona noastră, în Comitetul Sătmarului, în secolele XVII-XVIII, circa şapte cazuri sunt. Centrul Comitatului a fost Careiul, aici s-a făcut arderea. Dacă vorbim în zone mai îndepărtate, s-a făcut în Ungaria, în Spania, Italia, unde era Inchiziţia. La Szeged, de exemplu, pe o insulă erau arse peste 10-15 vrăjitoare. În Occident erau acuzaţi şi bărbaţii, în Europa Centrală şi Estică mai ales femei", a mai spus acesta.

Condamnarea se făcea de către mai multe persoane, iar până la urmă, după tortură, femeia recunoştea, doar să scape de chin.

"Femeia respectivă era reclamată, fiindcă era implicată şi biserica, în special Biserica Romano-Catolică, erau trimişi călugări, mai ales franciscani sau dominicani, s-au întrunit. Mai era un delegat al Comitatului sau al stăpânului domeniului, apoi au început, au pus întrebările finuţ şi apoi au început tortura, care avea mai multe trepte. Erau cinci sau zece trepte când au chinuit-o şi femeia nu a avut altceva să facă decât să recunoască. Atunci ori au fost aruncate în apă în sac în care erau puse pietre, sau au fost spânzurate, dar în majoritatea cazurilor au fost arse pe rug. Şi aici, familia câteodată a încercat să dea ceva bani pentru călău, ca să-i rupă gâtul femeii, să nu sufere. Era cum vedem şi în filme. Cine venea la piaţă sau să rezolve ceva şi auzea că la ora cutare va fi ars cineva pe rug, bineînţeles că a stat la coadă şi s-a uitat. Dar avem documente şi e cum se vede în filme, în Veneţia sau Florenţa, unde a sosit turistul, că a ştiut că va fi ceva decapitare sau ardere pe loc, a plătit pentru camera cu balcon şi proprietarul l-a servit cu mâncare şi băutură, a stat acolo", a mai spus Hago Nandor.

Desigur că scena condamnării nu este cea mai importantă din punct de vedere istoric din castelul Karolyi, dar este cea care rămâne în memoria publicului larg, mai ales a copiilor.

"Am spus să fie o scenă mai interesantă, să nu fie doar oameni politici sau scena când soseşte regele Ferdinand însoţit de regina Maria cu Iuliu Maniu. Intră lumea şi îl vede pe Gaspar Karolyi, care a tradus pentru prima dată Biblia din latină în maghiară, sunt câţiva membri din familia Karolyi, este regele Ferdinand, dar majoritatea când aud că este o sală în care redăm semnarea păcii de la Sătmar şi în partea cealaltă este o vrăjitoare şi cum s-a desfăşurat toată manifestarea, asta rămâne în minte, că au văzut o vrăjitoare", a adăugat istoricul. AGERPRES/(AS - autor: Gheorghe Pietrar, editor: Florin Marin)