Jakarta, 26 iul /Agerpres/ - Cu peste 10.000 de temple, insula Bali, considerată bijuteria Indoneziei şi una dintre cele mai turistice provincii din această ţară din Asia de Sud-Est, este faimoasă pentru templele sale hinduse, dar şi pentru amabilitatea şi căldura oamenilor locului.

Peisajul cultural de pe insula Bali a fost înscris pe lista Patrimoniului Mondial a UNESCO.

Bali - o insulă de 5.780 de kilometri pătraţi, având insulele Java la vest şi Lombok spre est, înconjurată de ocean din toate părţile şi faimoasă pentru reciful de coral - este cu atât mai specială cu cât este ultima redută a hinduismului - o religie practicată în lume de peste un miliard de oameni, a treia cea mai răspândită religie din lume - într-o ţară majoritar musulmană. Un hinduism în care sacrul impregnează totul în jur, însă într-o manieră permisivă, moderată şi subtilă, această modalitate singulară de a înţelege religia având legătură cu faptul că societatea balineză este foarte spirituală, dar, în acelaşi timp, foarte tolerantă cu credinţele celorlalţi.

Spiritualitatea balineză se manifestă în diferite moduri. De la mici ofrande amplasate pe malul unui râu şi până la templele 'casnice' pe care majoritatea insularilor şi le-au construit în grădinile caselor ajungând până la templele impresionante care sunt răspândite practic în întreaga insulă. Una dintre caracteristicile fundamentale ale hinduismului balinez este relaţia fiecărei divinităţi cu un element. De exemplu, pe coasta de sud-vest a Bali, majoritatea templelor sunt dedicate spiritelor şi zeilor având legătură cu marea.

Cel mai faimos dintre aceste temple este Tanah Lot, construit pe un mic recif la circa 100 de metri de coastă. Ceva mai departe de Tanah Lot, se află Luhur Uluwatu - templu dedicat lui Rudra, zeul forţelor naturii şi protector al insulei de spiritele rele ale mării - situat în vârful unui promotoriu stâncos, înalt de aproape 100 de metri. Tot aici există o mică pădure în care trăiesc sute de maimuţe despre care se crede că păzesc templul de spiritele rele. În apropiere, seară de seară un grup format în general din bărbaţi rostesc incantaţii şi dansează kecak, dansul focului, cu un fir epic inspirat din epopeea Ramayana.

În fiecare sat, există trei categorii principale de temple - pe care balinezii le numesc pura, cuvânt care provine din sanscrită şi care înseamnă "spaţiu înconjurat de un zid" - şi care îndeplinesc anumite funcţiuni în ritualurile balineze pe tot parcursul anului. Există templele de origine (Pura Puseh), cele mai importante şi care sunt rezervate fondatorilor satelor; în mijlocul satelor se află Pura Desa, dedicate spiritelor care îi protejează şi îi binecuvântează pe săteni în viaţa lor de zi cu zi; şi există Pura Dalem sau templul morţilor, care funcţionează şi ca cimitir. Şi pentru că orezul este atât de important pentru Bali, există şi temple dedicate spiritelor agriculturii şi irigaţiilor, ridicate în mijlocul lanurilor de orez.

Se poate spune fără riscul de a greşi că există mai multe temple în Bali decât case. Toate templele sunt orientate pe o axă care face legătura între munţi şi mare. Kaja, care reprezintă direcţia către munţi, este cea mai importantă. Direcţia către mare este numită kelod.

În fine, peste tot în Bali pot fi văzute ofrande - flori, ţigări, prăjiturele, orez - toate aşezate pe o mică bucată de carton şi lăsate pe străzi, în faţa magazinelor, a caselor, oriunde şi oricând. Localnicii aduc ofrande de acest tip de trei ori pe zi, pentru a le mulţumi zeilor şi pentru a-şi manifesta respectul pentru ceea ce zeii le-au dăruit. Odată ce ofranda a fost depusă, poţi călca pe ea, o poţi muta din loc sau o poţi împinge din drum. Ceea ce contează este gestul în sine de a aduce o ofrandă. AGERPRES/(AS - editor: Gabriela Ionescu)