COD PORTOCALIU: 08-06-2025 ora 10 Intre 8 iunie, intervalul orar 12-21 se va semnala temperaturi deosebit de ridicate, disconfort termic accentuat, caniculă COD GALBEN: 08-06-2025 ora 10 Intre 8 iunie, ora 14 – 9 iunie, ora 03 se va semnala instabilitate atmosferică temporar accentuată COD GALBEN: 08-06-2025 ora 10 Intre 9 iunie, intervalul orar 12 – 21 Fenomene vizate se va semnala 9 iunie, intervalul orar 12 – 21 Fenomene vizate
Alba Iulia, 3 mai /Agerpres/ - 'Noi vrem să ne unim cu Ţara' s-a scandat în urmă cu 169 de ani de către 40.000 de români de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, 1848 fiind anul pe care 'Mica Romă' l-a impus în istorie.
Acest an a fixat Blajul în centrul evenimentelor revoluţionare, prin cele trei adunări care s-au ţinut aici, cea mai importantă fiind cea desfăşurată între 3/15 - 5/17 mai, prilej cu care s-a formulat programul politicii românilor din Transilvania.
În amintirea evenimentelor din 1848, aici a fost înălţată, în 1977, opera sculptorului Ion Vlasiu, "Gloria", un monument din piatră înalt de 18 metri, alcătuit dintr-o poartă ce semnifică intrarea în istorie, în faţa căreia se află trei statui feminine identice, din bronz, cu laurii gloriei deasupra capului, simbolizând cele trei ţări româneşti. La baza monumentului sunt inscripţionate cuvintele: "Noi vrem să ne unim cu ţara!". Anterior, în 1973, la 125 de ani de la Revoluţia de la 1848, a fost ridicat pe Câmpia Libertăţii un complex monumental cu 24 de busturi de bronz ale paşoptiştilor, realizate de diferiţi sculptori, dezvelirea statuilor având loc în prezenţa lui Nicolae Ceauşescu. În urmă cu câţiva ani, au mai fost adăugate încă două busturi.
În 1958, fusese ridicat, în amintirea celor 40.000 de ţărani, un obelisc din piatră roşie, ce avea o inscripţie săpată în marmură.
Însă, primii care au ţinut să marcheze amintirea Marii Adunări de pe Câmpia Libertăţii au fost elevii şi profesorii de la Blaj care au ridicat, după câţiva ani, pe locul tribunei adunării Piatra Libertăţii. Aceasta a fost însă aruncată în aer în într-o noapte de noiembrie a anului 1908. În aceeaşi noapte, a fost dinamitată şi aşa-numita 'Crucea lui Iancu' de pe Dealul Viilor, în apropierea căreia au fost cantonate cetele de moţi venite cu 'Crăişorul Munţilor' în mai 1848.
,,(...) vedem cu indignare că nu se pot suferi nici măcar pietrele inofensive şi atentatorii se năpustesc şi asupra monumentelor noastre de pios trecut istoric. Şi pentru ca infamia să fie cu vârf, mâinile sacrilege s-au năpustit şi asupra Crucii de Piatră de deasupra viilor metropolitane, căreia încă a fost spulberată în vânt cu dinamită, încă în aceeaşi noapte', scria la vremea respectivă ziarul Unirea, care apărea la Blaj.
Rămăşiţele au fost adunate, bucăţile din Piatra Libertăţii fiind înglobate într-un monument de formă geometrică, ce a fost amplasat din nou pe Câmpie, de unde a fost mutat în Parcul 1848 şi, în final, în curtea Palatului Mitropolitan, unde se găseşte şi în prezent, iar 'Crucea lui Iancu', restaurată, a mai străjuit Blajul încă aproape un secol. De câţiva ani ea a fost montată în interiorul Muzeului de Istorie 'Augustin Bunea', unde vizitatorii o pot descoperi imediat după ce intră în incintă, pe partea stângă.
'Iniţial s-a numit 'Crucea lui Ioan Bob'. La începutul secolului al XIX-lea, în 1821, a fost o mare secetă, iar ţăranii iobagi nu au avut ce mânca, aşa încât s-au împrumutat (cu cereale -n.r.) de la episcopul Ioan Bob. Fiind o fire foarte darnică, episcopul i-a iertat pe ţărani de această datorie, iar în semn de recunoaştere şi de recunoştinţă, aceştia i-au ridicat această cruce. S-a numit 'Crucea lui Ioan Bob' până la 1848, când Iancu a venit cu moţii şi s-au aşezat sub această cruce pe Dealul Viilor. De atunci se numeşte 'Crucea lui Avram Iancu'. La 1908, crucea a fost aruncată în aer de mâini duşmane românilor. Ea a fost ruptă în trei bucăţi, după cum se poate vedea. Ulterior, ea a fost restaurată, prin grija canonicului Ioan Micu Moldovan, fiind susţinute bucăţile cu suporţi metalici. A mai stat sus pe deal încă aproape o sută de ani, până în 2003, când a fost coborâtă şi aşezată ca şi piatră de muzeu', a explicat, pentru AGERPRES, directorul Muzeului de Istorie 'Augustin Bunea', Simona Frâncu.
După doi ani, Crucea a fost trimisă la Alba Iulia, unde a fost restaurată.
În apropiere de imensa cruce, la intrarea în muzeu, se află un tablou, pictat în 1909 de Anton Zeiler, intitulat 'Din suferinţele noastre', şi în care este reprezentat un preot care se uită cu tristeţe la crucea frântă în trei bucăţi.
În prezent, pe Dealul Viilor se află un monument, în formă de T, de la Transilvania, pe care e aşezată statuia lui Avram Iancu, ridicată în 1996.
Tot în muzeu se află expusă şi o mică bucată din Piatra Libertăţii. 'Este parte originală din Piatra Libertăţii. Ulterior s-a inscripţionat pe ea '17 XI 1908'. Piatra Libertăţii a fost şi în Parcul 1848 o perioadă. Acum este expusă în incinta Palatului Mitropolitan', a declarat Simona Frâncu.
Iniţial, Piatra Libertăţii a fost o lespede de piatră, ridicată pe locul unde au fost adunaţi cei 40.000 de ţărani iobagi.
Geograful şi istoricul blăjean Ştefan Manciulea scria că cel care a propus 'să se ridice în Câmpul Libertăţii un monument demn de Naţiunea Română, întru eterna memorie a acestor zile glorioase', a fost canonicul Ioan Raţiu.
Pe locul unde a fost ridicată tribuna principală a adunării din 3/15 mai 1848 a fost pusă în pământ o piatră cioplită din marmură. Mulţi dintre ţărani spuneau, potrivit lui Ştefan Manciulea, că sub piatră ar fi fost pusă o ladă ferecată cu fier, în care ar fi fost zăvorâte 'cărţile de iobăgie', ca astfel şi pomenirea lor să fie ştearsă şi uitată de către tot sufletul românesc.
'Fiindcă piatra comemorativă aşezată la 1848 pe Câmpia Libertăţii, aproape de Târnavă, era prea mică şi se înnămolise cu timpul, aşa că i se putea pierde urma, studenţii octavani (din clasa a VIII-a - n.r.) au hotărât să aşeze la locul acela, lângă ea, o piatră de dimensiuni mult mai mari ce se afla înaintea gimnaziului şi fusese conservată acolo de pe timpul clădirii şcoalelor', a scris într-un articol Ştefan Manciulea, potrivit antologiei "Câmpia Libertăţii în literatură", de Ion Buzaşi.
În primăvara lui 1883, Târnava Mare a inundat întregul Câmp al Libertăţii, existând pericolul ca piatra să fie îngropată în nămolul râului. Semnalând pericolul, elevii septimani, respectiv cei din clasa a VII-a, la apelul unuia dintre ei, că 'Piatra Libertăţii e în pericol', au hotărât în seara de 3/15 mai 1883 să o transporte ceva mai departe de ţărmul apei, în interiorul câmpului. La apel au răspuns 36 de elevi, din mai mulţi ani, care seara, pe la orele 10, s-au dus cu toţii pe Câmpie.
,,Ne-am apucat de lucru - scriu mai târziu doi dintre septimani în amintirile lor - cari cu sape, cari cu hârleţe. Am săpat mult, căci Piatra era îngropată adânc în pământ, cât era şi de la suprafaţa pământului în sus. Săpând şi aruncând pământul din jurul ei, cu lăstare, şi cu mari sforţări ne-a succes să o ridicăm din locul ei. Sub piatra aceasta am aflat o a doua piatră mai mică, aceasta din marmură cioplită. Piatra cea mare, un colos, punând cu toţii umărul, am prăvălit-o în depărtare de 60 de paşi de la locul de unde am scos-o. I-am săpat o groapă tot aşa de adâncă ca şi cea veche, am împins piatra în aceea şi am pus lângă ea piatra cea mică. Terminând lucrul, am pus stindardul pe piatră. Doi dintre studenţi au angajat pe un om din sat ... căruia dându-i doi floreni, i-am dat în grijă stindardul, să-l păzească toată ziua de 3/15 mai, iar seara să ni-l predea iarăşi. La ora două după miezul nopţii am început să cântăm ,,Deşteaptă-te române'. Şi când am ajuns la strofa 'Preoţi cu crucea-n frunte', teologii sculaţi mai de dimineaţă atraşi de accentele cântării noastre au venit în grădina seminarului, ne-au acompaniat, cântând împreună din răsputeri 'Murim mai bine-n luptă cu glorie deplină, Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost pământ',' menţiona Ştefan Manciulea.
Dimineaţa, Jandarmeria a confiscat steagul, raportând forurilor superioare acest caz, fiind demarată o anchetă de către autorităţile de la Budapesta.
Directorul liceului era atunci Ioan Micu Moldovan. 'Profesorii şi elevii au fost martirizaţi zile de-a rândul prin această anchetă. Dacă cel puţin doi dintre studenţii septimani ar fi declarat că au săvârşit mutarea pietrii, ar fi putut fi salvaţi ceilalţi. Însă, asta ar fi însemnat că guvernul ar fi dispus închiderea şcolilor din Blaj. Soluţia salvatoare a dat-o profesorul Silvestru Nestor. I-a sfătuit pe studenţi să găsească dintre locuitori câteva persoane civile 'care să ia asupra lor mutarea pietrii'. Au găsit două persoane pe 'Bedeleul' liceului şi pe unul dintre muncitorii culegători de la tipografie, care au declarat că ei sunt făptuitorii. Aşa a fost salvat gimnaziul din Blaj', a explicat Ştefan Manciulea.
Un elev din clasa a IV-a, Teodor Pantea, a susţinut că el a arborat drapelul de pe catargul din curtea liceului, fiind imediat eliminat din toate şcolile secundare din Ungaria. El a trecut Carpaţii, unde şi-a definitivat studiile.
În 1908, după ce a avut loc atentatul, deputatul Iuliu Maniu a adresat în 19 decembrie, în Parlamentul de la Budapesta, o interpelare ministrului ungar de interne de atunci.
"S-a întâmplat ca în Blaj au fost aruncate în aer cu dinamită o cruce şi o piatră comemorativă. În noaptea de 16/17 noiembrie, cam pe la orele unu, câţiva indivizi îmbrăcaţi în haine negre, au mers la monumentul ridicat pe aşa numitul Câmp al Libertăţii şi l-au dat în aer...afară de aceea, făptuitorii, după aruncarea în aer a Pietrei Libertăţii, au mers la celălalt capăt al Blajului unde se afla Crucea de piatră şi o aruncă şi pe aceasta în aer - şi totuşi patrula jandarmilor n-are absolut nicio cunoştinţă despre cele întâmplate. (...) De abia a doua zi după amiazi, jandarmii au ieşit la faţa locului spre a cerceta cele întâmplate. Şi au raportat apoi că nu s-a găsit nicio urmă a făptuitorilor (...). Cazul acesta a vătămat adânc întreaga opinie publică românească. (...) Sunt sigur că dacă atentatul acesta nu s-ar fi întâmplat cu monumentele noastre, ci cu ferestrele unui maghiar, demult s-ar fi găsit făptuitorul', a spus atunci Iuliu Maniu, potrivit articolului lui Ştefan Manciulea, reprodus în antologia "Câmpia Libertăţii în literatură". AGERPRES / (A, AS - autor: Marinela Brumar, editor: Marius Frăţilă)
Acest an a fixat Blajul în centrul evenimentelor revoluţionare, prin cele trei adunări care s-au ţinut aici, cea mai importantă fiind cea desfăşurată între 3/15 - 5/17 mai, prilej cu care s-a formulat programul politicii românilor din Transilvania.
În amintirea evenimentelor din 1848, aici a fost înălţată, în 1977, opera sculptorului Ion Vlasiu, "Gloria", un monument din piatră înalt de 18 metri, alcătuit dintr-o poartă ce semnifică intrarea în istorie, în faţa căreia se află trei statui feminine identice, din bronz, cu laurii gloriei deasupra capului, simbolizând cele trei ţări româneşti. La baza monumentului sunt inscripţionate cuvintele: "Noi vrem să ne unim cu ţara!". Anterior, în 1973, la 125 de ani de la Revoluţia de la 1848, a fost ridicat pe Câmpia Libertăţii un complex monumental cu 24 de busturi de bronz ale paşoptiştilor, realizate de diferiţi sculptori, dezvelirea statuilor având loc în prezenţa lui Nicolae Ceauşescu. În urmă cu câţiva ani, au mai fost adăugate încă două busturi.
În 1958, fusese ridicat, în amintirea celor 40.000 de ţărani, un obelisc din piatră roşie, ce avea o inscripţie săpată în marmură.
Însă, primii care au ţinut să marcheze amintirea Marii Adunări de pe Câmpia Libertăţii au fost elevii şi profesorii de la Blaj care au ridicat, după câţiva ani, pe locul tribunei adunării Piatra Libertăţii. Aceasta a fost însă aruncată în aer în într-o noapte de noiembrie a anului 1908. În aceeaşi noapte, a fost dinamitată şi aşa-numita 'Crucea lui Iancu' de pe Dealul Viilor, în apropierea căreia au fost cantonate cetele de moţi venite cu 'Crăişorul Munţilor' în mai 1848.
,,(...) vedem cu indignare că nu se pot suferi nici măcar pietrele inofensive şi atentatorii se năpustesc şi asupra monumentelor noastre de pios trecut istoric. Şi pentru ca infamia să fie cu vârf, mâinile sacrilege s-au năpustit şi asupra Crucii de Piatră de deasupra viilor metropolitane, căreia încă a fost spulberată în vânt cu dinamită, încă în aceeaşi noapte', scria la vremea respectivă ziarul Unirea, care apărea la Blaj.
Rămăşiţele au fost adunate, bucăţile din Piatra Libertăţii fiind înglobate într-un monument de formă geometrică, ce a fost amplasat din nou pe Câmpie, de unde a fost mutat în Parcul 1848 şi, în final, în curtea Palatului Mitropolitan, unde se găseşte şi în prezent, iar 'Crucea lui Iancu', restaurată, a mai străjuit Blajul încă aproape un secol. De câţiva ani ea a fost montată în interiorul Muzeului de Istorie 'Augustin Bunea', unde vizitatorii o pot descoperi imediat după ce intră în incintă, pe partea stângă.
'Iniţial s-a numit 'Crucea lui Ioan Bob'. La începutul secolului al XIX-lea, în 1821, a fost o mare secetă, iar ţăranii iobagi nu au avut ce mânca, aşa încât s-au împrumutat (cu cereale -n.r.) de la episcopul Ioan Bob. Fiind o fire foarte darnică, episcopul i-a iertat pe ţărani de această datorie, iar în semn de recunoaştere şi de recunoştinţă, aceştia i-au ridicat această cruce. S-a numit 'Crucea lui Ioan Bob' până la 1848, când Iancu a venit cu moţii şi s-au aşezat sub această cruce pe Dealul Viilor. De atunci se numeşte 'Crucea lui Avram Iancu'. La 1908, crucea a fost aruncată în aer de mâini duşmane românilor. Ea a fost ruptă în trei bucăţi, după cum se poate vedea. Ulterior, ea a fost restaurată, prin grija canonicului Ioan Micu Moldovan, fiind susţinute bucăţile cu suporţi metalici. A mai stat sus pe deal încă aproape o sută de ani, până în 2003, când a fost coborâtă şi aşezată ca şi piatră de muzeu', a explicat, pentru AGERPRES, directorul Muzeului de Istorie 'Augustin Bunea', Simona Frâncu.
După doi ani, Crucea a fost trimisă la Alba Iulia, unde a fost restaurată.
În apropiere de imensa cruce, la intrarea în muzeu, se află un tablou, pictat în 1909 de Anton Zeiler, intitulat 'Din suferinţele noastre', şi în care este reprezentat un preot care se uită cu tristeţe la crucea frântă în trei bucăţi.
În prezent, pe Dealul Viilor se află un monument, în formă de T, de la Transilvania, pe care e aşezată statuia lui Avram Iancu, ridicată în 1996.
Tot în muzeu se află expusă şi o mică bucată din Piatra Libertăţii. 'Este parte originală din Piatra Libertăţii. Ulterior s-a inscripţionat pe ea '17 XI 1908'. Piatra Libertăţii a fost şi în Parcul 1848 o perioadă. Acum este expusă în incinta Palatului Mitropolitan', a declarat Simona Frâncu.
Iniţial, Piatra Libertăţii a fost o lespede de piatră, ridicată pe locul unde au fost adunaţi cei 40.000 de ţărani iobagi.
Geograful şi istoricul blăjean Ştefan Manciulea scria că cel care a propus 'să se ridice în Câmpul Libertăţii un monument demn de Naţiunea Română, întru eterna memorie a acestor zile glorioase', a fost canonicul Ioan Raţiu.
Pe locul unde a fost ridicată tribuna principală a adunării din 3/15 mai 1848 a fost pusă în pământ o piatră cioplită din marmură. Mulţi dintre ţărani spuneau, potrivit lui Ştefan Manciulea, că sub piatră ar fi fost pusă o ladă ferecată cu fier, în care ar fi fost zăvorâte 'cărţile de iobăgie', ca astfel şi pomenirea lor să fie ştearsă şi uitată de către tot sufletul românesc.
'Fiindcă piatra comemorativă aşezată la 1848 pe Câmpia Libertăţii, aproape de Târnavă, era prea mică şi se înnămolise cu timpul, aşa că i se putea pierde urma, studenţii octavani (din clasa a VIII-a - n.r.) au hotărât să aşeze la locul acela, lângă ea, o piatră de dimensiuni mult mai mari ce se afla înaintea gimnaziului şi fusese conservată acolo de pe timpul clădirii şcoalelor', a scris într-un articol Ştefan Manciulea, potrivit antologiei "Câmpia Libertăţii în literatură", de Ion Buzaşi.
În primăvara lui 1883, Târnava Mare a inundat întregul Câmp al Libertăţii, existând pericolul ca piatra să fie îngropată în nămolul râului. Semnalând pericolul, elevii septimani, respectiv cei din clasa a VII-a, la apelul unuia dintre ei, că 'Piatra Libertăţii e în pericol', au hotărât în seara de 3/15 mai 1883 să o transporte ceva mai departe de ţărmul apei, în interiorul câmpului. La apel au răspuns 36 de elevi, din mai mulţi ani, care seara, pe la orele 10, s-au dus cu toţii pe Câmpie.
,,Ne-am apucat de lucru - scriu mai târziu doi dintre septimani în amintirile lor - cari cu sape, cari cu hârleţe. Am săpat mult, căci Piatra era îngropată adânc în pământ, cât era şi de la suprafaţa pământului în sus. Săpând şi aruncând pământul din jurul ei, cu lăstare, şi cu mari sforţări ne-a succes să o ridicăm din locul ei. Sub piatra aceasta am aflat o a doua piatră mai mică, aceasta din marmură cioplită. Piatra cea mare, un colos, punând cu toţii umărul, am prăvălit-o în depărtare de 60 de paşi de la locul de unde am scos-o. I-am săpat o groapă tot aşa de adâncă ca şi cea veche, am împins piatra în aceea şi am pus lângă ea piatra cea mică. Terminând lucrul, am pus stindardul pe piatră. Doi dintre studenţi au angajat pe un om din sat ... căruia dându-i doi floreni, i-am dat în grijă stindardul, să-l păzească toată ziua de 3/15 mai, iar seara să ni-l predea iarăşi. La ora două după miezul nopţii am început să cântăm ,,Deşteaptă-te române'. Şi când am ajuns la strofa 'Preoţi cu crucea-n frunte', teologii sculaţi mai de dimineaţă atraşi de accentele cântării noastre au venit în grădina seminarului, ne-au acompaniat, cântând împreună din răsputeri 'Murim mai bine-n luptă cu glorie deplină, Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost pământ',' menţiona Ştefan Manciulea.
Dimineaţa, Jandarmeria a confiscat steagul, raportând forurilor superioare acest caz, fiind demarată o anchetă de către autorităţile de la Budapesta.
Directorul liceului era atunci Ioan Micu Moldovan. 'Profesorii şi elevii au fost martirizaţi zile de-a rândul prin această anchetă. Dacă cel puţin doi dintre studenţii septimani ar fi declarat că au săvârşit mutarea pietrii, ar fi putut fi salvaţi ceilalţi. Însă, asta ar fi însemnat că guvernul ar fi dispus închiderea şcolilor din Blaj. Soluţia salvatoare a dat-o profesorul Silvestru Nestor. I-a sfătuit pe studenţi să găsească dintre locuitori câteva persoane civile 'care să ia asupra lor mutarea pietrii'. Au găsit două persoane pe 'Bedeleul' liceului şi pe unul dintre muncitorii culegători de la tipografie, care au declarat că ei sunt făptuitorii. Aşa a fost salvat gimnaziul din Blaj', a explicat Ştefan Manciulea.
Un elev din clasa a IV-a, Teodor Pantea, a susţinut că el a arborat drapelul de pe catargul din curtea liceului, fiind imediat eliminat din toate şcolile secundare din Ungaria. El a trecut Carpaţii, unde şi-a definitivat studiile.
În 1908, după ce a avut loc atentatul, deputatul Iuliu Maniu a adresat în 19 decembrie, în Parlamentul de la Budapesta, o interpelare ministrului ungar de interne de atunci.
"S-a întâmplat ca în Blaj au fost aruncate în aer cu dinamită o cruce şi o piatră comemorativă. În noaptea de 16/17 noiembrie, cam pe la orele unu, câţiva indivizi îmbrăcaţi în haine negre, au mers la monumentul ridicat pe aşa numitul Câmp al Libertăţii şi l-au dat în aer...afară de aceea, făptuitorii, după aruncarea în aer a Pietrei Libertăţii, au mers la celălalt capăt al Blajului unde se afla Crucea de piatră şi o aruncă şi pe aceasta în aer - şi totuşi patrula jandarmilor n-are absolut nicio cunoştinţă despre cele întâmplate. (...) De abia a doua zi după amiazi, jandarmii au ieşit la faţa locului spre a cerceta cele întâmplate. Şi au raportat apoi că nu s-a găsit nicio urmă a făptuitorilor (...). Cazul acesta a vătămat adânc întreaga opinie publică românească. (...) Sunt sigur că dacă atentatul acesta nu s-ar fi întâmplat cu monumentele noastre, ci cu ferestrele unui maghiar, demult s-ar fi găsit făptuitorul', a spus atunci Iuliu Maniu, potrivit articolului lui Ştefan Manciulea, reprodus în antologia "Câmpia Libertăţii în literatură". AGERPRES / (A, AS - autor: Marinela Brumar, editor: Marius Frăţilă)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.