Timişoara, 13 mar /Agerpres/ - Oamenii de cultură ai Lugojului încă mai speră că ar mai putea recuperate obiectele de patrimoniu dispărute la Revoluţia din 1989 din Muzeul Corului din Chizătău, acestea fiind considerate adevărate simboluri ale spiritualităţii româneşti din secolul XIX,

''În zilele Revoluţiei din 1989, Muzeul Corului din Chizătău, încropit cu atâtea eforturi şi sacrificii în anul 1957, a fost vandalizat, majoritatea pieselor expuse, între care şi câteva nepreţuite cupe din argint, de o inestimabilă valoare istorică, adevărate documente ale spiritualităţii româneşti pe aceste strămoşeşti meleaguri, dobândite în vremuri tulburi, sub administraţia statului ungar, dispărând fără urmă. Nicio persoană fizică sau organizaţie nu a sesizat vreodată organele abilitate, pentru iniţierea unei investigaţii şi recuperarea obiectelor de patrimoniu.

Şi documentul 'Pro memoria', descoperit de preotul Ioan Covaci în turla bisericii din Chizătău, în anul 1975, semnat de Trifu Şepeţian în 31 august 1851, care atesta existenţa Corului din Chizătău, 'pe patru voci melodios cântătoare', predat în acel an Muzeului Mitropoliei Banatului prin preotul-muzeograf Mircea Lăutaş, a fost sustras, pentru a îmbogăţi, probabil, o meschină şi ilicită colecţie particulară din ţară sau de aiurea'', a relatat, pentru AGERPRES, prof. dr. Constantin-Tufan Stan din Lugoj.

Prof. Constantin-Tufan Stan este convins că piesele sustrase nu au fost distruse, ci se află în vitrinele private ale unor persoane care dacă şi-ar da seama de adevărata lor valoare ar trebui să le restituie muzeului, pentru că acolo este ''adevărat lor casă".

Potrivit acestuia, printre odoarele dispărute fără de urmă se află cea mai veche cupă din patrimoniul corului, acordată cu prilejul participării, în 17 septembrie 1882, la marele concurs coral prilejuit de aniversarea unui secol de la declararea Timişoarei oraş liber regesc.

''Cea de-a doua cupă de argint sustrasă în decembrie 1989 a fost atribuită Corului din Chizătău ca răsplată pentru obţinerea premiului I, în 1888, la Lugoj, la concursul coral prilejuit de lucrările Adunării Generale a Societăţii pentru Fond de Teatru Român. Cupa de argint de la Recaş (1937) şi Cununa jubiliară decernată în septembrie 1937, la împlinirea a 80 de ani de la întemeierea ansamblului sunt piesele mai noi, care au fost 'desprinse', în ultimul deceniu, din cununa de lauri a preţiosului tezaur'', menţionează prof. Constantin-Tufan Stan.

El subliniază că întotdeauna Corul din Chizătău a reprezentat, mai ales pentru conştiinţa bănăţenilor, un simbol spiritual de referinţă, fiind primul cor românesc constituit în secolul XIX.

De asemenea, profesorul lugojean a amintit că muzicologii bănăţeni, dar şi autorităţile au pregătit în 1956 sărbătorirea acestui cor, ''cea mai veche corală românească ţărănească, născută sub oblăduirea bisericii ortodoxe, cu un rol major în afirmarea conştiinţei naţionale, conservarea şi promovarea tradiţiilor culturale româneşti bănăţene şi care, în 1957 urma să împlinească 100 de ani de existenţă, la apelul-iniţiativă lansat de compozitorul timişorean Nicolae Ursu în plină epocă proletcultistă''.

Nicolae Ursu arăta Ministerului Culturii, între altele, că o manifestare atât de importantă trebuie pregătită ''din timp'' şi propunea ''redactarea unui volum omagial, comemorativ, în legătură cu istoria şi activitatea corului, scoaterea unei medalii sau insigne comemorative, organizarea, în cadrul filialelor uniunilor de compozitori şi scriitori bănăţeni, a unui concurs literar şi muzical pentru un cântec coral de masă legat de acest eveniment, adunarea materialelor documentare (piese muzicale), fotografii, ziare, articole vechi etc., privind corul şi satul Chizătău, şi organizarea, în cadrul căminului cultural, a unui mic muzeu local, dar şi restituirea pieselor muzicale şi istorice privind Corul din Chizătău, care au fost împrumutate, din încredinţarea şi pentru Conservatorul 'Gheorghe Dima' din Cluj (...)''. AGERPRES / (AS - autor: Otilia Halunga, editor: Marius Frăţilă)