Bucureşti, 12 feb /Agerpres/ - Filmul "Orizont" - prezentat drept o adaptare liberă după nuvela "Moara cu noroc" de Ioan Slavici - este "un thriller minimalist", fără explozii şi criminali în serie, spune cu umor regizorul Marian Crişan într-un interviu acordat AGERPRES şi apreciază că minimalismul este, uneori, nu doar o alegere artistică, dar şi rezultatul unor bugete reduse pentru film.

"Şi cinematograful ăsta minimalist are un resort şi în producţie, nu numai în regie. Pentru că uneori nu ai resurse să faci alt cinema decât un cinema minimalist", a declarat regizorul.

Marian Crişan vorbeşte, în interviul acordat AGERPRES, despre ce l-a atras la proza lui Ioan Slavici, despre motivele care îl fac să realizeze filmele sale în regiunea în care se simte acasă - Ardealul - şi despre cum s-a raportat, când a creat "Orizont", la filmul clasic din 1955 al lui Victor Iliu - "La moara cu noroc". Pentru cel mai recent film al său, Marian Crişan a transformat scena unei trăsuri prădate de hoţi în actualitate, devenind un accident de maşină, şi a schimbat finalul din nuvelă - aspect care nu este sigur că l-ar mulţumi pe Slavici.

"Orizont" are premiera pe marile ecrane româneşti vineri.


AGERPRES: "Orizont" este prezentat ca fiind "o adaptare liberă după 'Moara cu noroc'". Filmul a rulat în premieră mondială în străinătate. Acolo cum a fost văzut?

Marian Crişan: Filmul a fost lansat în noiembrie la Tallinn, la Black Nights Film Festival. E un festival din Estonia care de un an e în categoria A... un festival destul de mare.
Acolo, povestea cu "Moara cu noroc" nu prea are relevanţă pentru că, evident, ei nu cunosc literatură română. Cred că "Moara cu noroc" are o intrigă şi o poveste care stă în picioare şi acum la nivel de personaje şi a fost perceput ca atare, ca un film de tensiune, ca un film de suspans. Ce a fost observat a fost fundalul de desfăşurare. Au observat mai mulţi fundalul acesta, al defrişărilor ilegale din România... lucru cunoscut oarecum presei internaţionale. Asta a fost ceva la care au reacţionat. Cred că e vorba de cât de universală e o poveste. Şi povestea din "Moara cu noroc" şi din "Orizont" e o poveste universală. Se poate întâmpla oriunde şi chiar şi oricând. E interesant că relaţiile umane create de Slavici în 1850 sunt nişte relaţii etern umane pentru că le înţelegi. E vorba de emoţie.

AGERPRES: ... de tensiune

Marian Crişan: E viaţa unei familii într-o situaţie critică, ceea ce e uşor de înţeles. Eu am tot încercat să povestesc şi despre "Moara cu noroc" şi oamenilor li s-a părut interesantă revenirea asta după atâţia ani la o bucată literară clasică.

AGERPRES: De ce aţi făcut această alegere?

Marian Crişan: Nu ştiu... e o legătură aşa, invizibilă între nuvela asta şi mine. Nu e o legătură, de fapt, e o atracţie de mult timp. Pot să zic că chiar din liceu, când am citit prima oară "Moara cu noroc" mi-a plăcut. Mi-a plăcut partea asta de atmosferă şi de vizual. Am recitit-o şi după aia şi mi-a inspirat o atmosferă de film.

AGERPRES: Şi "momentul zero" în care aţi zis "Gata, fac un scenariu după 'Moara cu noroc'" care a fost?

Marian Crişan: (râde) Nu ştiu, lucrurile sunt cumva amestecate, pentru că lucrez la mai multe scenarii în acelaşi timp. Undeva între "Morgen" şi "Rocker" am revenit la "Moara cu noroc", am revenit la carte, am regăsit cartea în biblioteca de acasă. Am citit mai multe nuvele de Slavici şi mi-am amintit ce îmi inspira şi am început să scriu. A fost, aşa, o joacă să încerc să rescriu, să îmi imaginez o familie, cu ce probleme ar avea acum, de ce ar lua o cabană în administrare, cine sunt ei, unde se întâmplă. Voiam să fie un peisaj spectaculos. În nuvelă, peisajul e de vale, puţin spre munte. Eu am poziţionat puţin mai sus, pe munte, într-o pădure. Şi am început să scriu. A durat destul de mult, vreo doi ani. Am scris, am rescris, am revăzut de multe ori şi filmul clasic ("La moara cu noroc", de Victor Iliu - n.r.) care e o capodoperă. E incredibil filmul şi... şi asta a fost un fel de provocare, să facem ceva care să onoreze şi clasicul. Nu am dorit să facem o ecranizare, dar ne-am uitat tot timpul la filmul acela ca la o bijuterie.

AGERPRES: Filmul la care faceţi referire are o distribuţie cult, să îi spunem. Când aţi făcut dumneavoastră distribuţia, v-aţi gândit şi la acest aspect?

Marian Crişan: Am avut o încercare să aducem pe ecran poate nume mai cunoscute. Până la urmă am hotărât să mergem mai mult pe un set de actori care se potriveau ca tipologie şi ca tot. Am încercat să păstrez şi aerul local, aerul de Cluj - Turda spre munte.
E greu de zis... şi în clasic, Ioana Bulcă era la primul rol, adică nu era o actriţă cunoscută. După ani şi ani, lucrurile se văd altfel. Era studentă, era primul ei film.

AGERPRES: Pe Andras Hathazi cum l-aţi adus în distribuţie?

Marian Crişan: Andras e pentru mine un actor care îmi oferă exact tipologia pe care o caut. De asta am lucrat cu el şi la "Morgen" şi acum. Regăsesc în el toate trăsăturile personajelor pe care le imaginez. Plus că are o fotogenie aparte şi e un tip special de chip şi de alură. Lucrez foarte uşor cu el. Suntem prieteni şi ne înţelegem foarte uşor.

AGERPRES: Şi Rodica Lazăr?

Marian Crişan: E o actriţă foarte bună. Pentru mine contează foarte mult chipul unui actor şi cum reacţionează în situaţii simple. Mi s-a părut o pereche bună pentru Andras - ca figură, ca temperament... nu sunt la fel. Sunt diferiţi, dar se potrivesc ca familie.
De obicei aleg instinctiv actorii. Durează mult, dar mă gândesc după ceea ce simt, la modul comunicare imediată. Se construieşte în câteva luni setul de actori. Ţine de interacţiunea actorilor. Adică, de cum o să funcţioneze ei între ei, nu cum funcţionează unul.

AGERPRES: La chimia lor cum aţi lucrat? Mă refer în special la cazul cuplului.

Marian Crişan: Au fost multe probe în diferite variante până când s-a ales perechea asta pe ecran. Perechea e importantă, dar este importantă şi relaţia cu personajul negativ - cu Zoli - celebrul personaj Lică Sămădău. Acolo a fost pivotul. Ei doi şi Lică. Adică, funcţionează împreună. S-a mers oarecum în probe de trei ca să alegem miezul castingului.

AGERPRES: Şi cine a fort primul ales din această "tripletă"?

Marian Crişan: Ghiţă din nuvelă - Lucian în "Orizont": Andras. Oarecum, "Orizont" face din personajul ăsta un fel de centru al atenţiei, pentru că "Orizont" urmăreşte mai degrabă personajul ăsta decât acţiunea în ansamblu. Aproape toată nuvela e văzută prin ochii lui Ghiţă, prin gândurile lui, prin contradicţiile din capul lui. Gândeşte una şi face alta. Asta e interesant acolo, că în capul lui ia hotărâri pe care nu le respectă a doua zi. Şi asta e de fapt o provocare când faci adaptări... să pui pe ecran şi în acţiune gândurile. Pe ecran e altceva... Asta a fost probabil provocarea cea mai interesantă... să găsim corespondenţii. Să punem în acţiune momente care erau în carte meditaţie sau descriere sau reflecţie.

AGERPRES: Orizont e un "thriller 100% ardelenesc". Vă simţiţi acasă în zona asta, a Ardealului?

Marian Crişan: E mai uşor să vorbesc despre oameni şi despre situaţii de acolo pentru că mă simt încă legat de locul acesta şi rezonez cu temperamentul oamenilor de acolo. E un alt unghi din care poţi să vezi România. România poţi să o vezi din mai multe unghiuri şi poveştile pot să fie oriunde în România. Eu acolo simt că pot să fiu sincer şi adevărat şi că pot să spun lucrurile din inimă acolo. Mă simt mai confortabil şi îmi place să duc personajele într-un peisaj diferit. E ceva natural şi posibil. Toţi producătorii cu care am lucrat au fost încântaţi să ducem filmele acolo.

AGERPRES: Spuneţi-mi puţin de spaţiul în care aţi filmat... bănuiesc că a fost destul de complicat.

Marian Crişan: Am filmat cea mai mare parte în Băişoara, Munţii Apuseni, în judeţul Cluj, în zona Turda - Cheile Turzii şi în câteva sate din zona aia de munte. Nu am avut probleme cu locaţiile. Mai degrabă am avut probleme cu vremea care se schimba frecvent. Am filmat de multe ori în peisaje naturale. Am folosit cât am putut tot peisajul montan şi atmosfera asta pe care ţi-o dă pădurea.

AGERPRES: Povesteaţi la un moment dat că aţi construit unul dintre spaţii.

Marian Crişan: Cabana este o locaţie reală, dar în interiorul cabanei am construit restaurantul, restaurantul care e foarte important în film, care face legătura şi cu exteriorul, cu parcarea şi cu barul, cu bucătăria. Şi personajele sunt într-o relaţie în spaţiul ăsta al restaurantului. Şi le-am rearanjat. Am avut o construcţie foarte grea, am reconstruit o cameră din interiorul hotelului. E o cameră reconstruită pentru o scenă de incendiu provocat pe care trebuia să îl filmăm în mod real.

AGERPRES: Aţi avut şi un accident de maşină.

Marian Crişan: Am avut secvenţa unui loc în care s-a întâmplat un accident, de fapt o crimă. În nuvelă e un fragment cu o trăsură pe care au jefuit-o bandiţii. În film avem şi noi secvenţa asta, dar cu o maşină căzută în râpă. A fost o secvenţă destul de grea.

AGERPRES: Pentru că este thriller şi vorbim de cinematografia română... cinematografia română din prezent e definită ca fiind una minimalistă. A fost greu sau uşor să faceţi genul acesta de film?

Marian Crişan: E un thriller... să nu vă aşteptaţi la ceva cu explozii şi criminali în serie. E un thriller şi ăsta... minimalist pe lângă ce se face la americani. Am considerat că e cel mai potrivit gen în care îl încadrăm. Nu ştiu ce să zic... e vorba de bugete şi de un fel de piaţă a proiectelor. Dacă ar exista scenarii pe piaţă de diferite genuri, probabil că s-ar face. Cred că e vorba până la urmă de opţiuni. Se poate face orice. Cred că e vorba de resurse. Şi cinematograful ăsta minimalist are un resort şi în producţie, nu numai în regie. Pentru că uneori nu ai resurse să faci alt cinema decât un cinema minimalist. E discutabil. Ce se poate face cu un buget mic... Şi în America, cinema-ul independent se poate numi minimalist. Un lucru care contează e că nu avem o tradiţie în literatura asta de gen. Nu avem o literatură de gen care să susţină cinematografia. Mă refer strict la literatura thriller. Şi atunci e greu să inventezi totul. Dacă ai avea o literatură să dea tot timpul material... ar fi ceva. E de văzut dacă publicul reacţionează sau nu.

AGERPRES: Cum vedeţi publicul românesc? E previzibil, e imprevizibil?

Marian Crişan: E previzibil în ceea ce priveşte filmul românesc. E previzibil că există un public pentru filmul românesc care revine. Nu e numeros, dar s-a consolidat în ultimii zece ani şi e fidel. Se regăseşte în cifre în fiecare film românesc de calitate. Îmi imaginez că e acelaşi care cumpără şi literatură română contemporană şi care urmăreşte ce se întâmplă în viaţa culturală. El nu creşte spectaculos. E un nucleu sănătos care a crescut şi cu succesele filmului românesc şi cu toate evenimentele din Bucureşti şi din ţară. E public mic, să vedem dacă va creşte. Cifrele sunt mici, speranţele sunt mari. Problema e cu sălile. Nu mai ai unde să îţi arăţi "marfa". Nu e vorba de altceva decât de a sprijini până la capăt filmul românesc. Dacă vrei să ajuţi să îl produci, trebuie să îl ajuţi şi să se distribuie.

AGERPRES: Asta determină regizorii tineri să îşi gândească filmele pentru (cinematografele din - n.r.) mall?

Marian Crişan: Vrând-nevrând, te gândeşti şi la asta. Nu ştiu dacă producătorii aleg un proiect şi calculează atât de mult. Dar sunt sigur că sunt producători care se gândesc la asta şi bine fac. Pentru că asta e lumea în care trăim. Multiplexurile au acum reţele şi până la urmă acolo e publicul mare.

AGERPRES: Vorbeaţi de literatură şi aveam o curiozitate: dumneavoastră cum citiţi o carte, o citiţi ca un regizor?

Marian Crişan: Nu cred că e diferit. Toată lumea citeşte romanele şi îşi imaginează fiecare lucru în parte, dar... revenind la "Moara cu noroc", mă atrag romanele care au o calitate vizuală. Îmi imaginez filmul meu. Dar nu fac asta cu fiecare roman.

AGERPRES: Şi dacă Slavici ar vedea filmul, ce ar zice? S-ar supăra că aţi scos vreo parte?

Marian Crişan: Am schimbat finalul. Poate că nu i-ar plăcea că am schimbat finalul. Şi poate ar fi fost un pic mai greu cu drepturile dacă eram contemporani, dar... Ce îmi place la ce a scris Slavici este că are un aer local. Asta e ceva mai rar. Slavici vorbea de zona asta Banat - Crişana şi e o chestie care pentru mine e aproape. Asta m-a atras. Îmi place tot ce a scris Slavici.

AGERPRES: De ce v-aţi temut cel mai tare la acest proiect?

Marian Crişan: Sunt nişte secvenţe grele şi am avut un fel de teamă - secvenţa cu accidentul, secvenţa cu aprinderea cabanei, secvenţa cu crima de la final ... secvenţe grele de produs şi de aranjat. Nu mă temeam că nu o să ne iasă, mă temeam că o să ratăm ceva din ele. Când intri în linie dreaptă şi faci un film, totul e posibil şi mergi înainte până la capăt. Câteodată iei nişte decizii puţin la limită şi cu echipa, dar... când eşti acolo, nu îţi dai seama.

AGERPRES: Bugetul a fost suficient? "Orizont" a avut şi buget de la Centrul Naţional al Cinematografiei (CNC).

Marian Crişan: "Orizont" a avut buget şi de la CNC, ca majoritatea filmelor. A avut un sprijin foarte important fără de care nu puteam începe producţia. A fost destul de greu să finanţăm filmul ăsta. Cred că e destul de greu să finanţezi film în anii ăştia. Tot timpul a fost greu, dar acum e altfel, se schimbă puţin regulile..., trebuie să te adaptezi.

AGERPRES: Simţiţi o diferenţă între a lucra cu actori de teatru şi actori de film? Eu mă gândeam că poate cei de teatru sunt mai disciplinaţi, mai minuţioşi...

Marian Crişan: Eu cred că avem actori de teatru foarte buni. Ei joacă şi în film, foarte bine. În România nu este o şcoală de actorie de film cu adevărat. Adică există ceva începuturi, dar nu avem o tradiţie. În schimb avem actori de teatru apreciaţi şi în lume care joacă film foarte bine. Cei cu care am lucrat eu... a fost o plăcere, pentru că sunt actori profesionişti, chiar dacă e vorba de film şi ei vin din teatru, înţeleg foarte repede şi îşi fac treaba cu brio. Se adaptează imediat. Şi de asta îţi dai seama în probe - dacă actorii pot să facă şi film. Desigur, sunt foarte mulţi actori care şi-au format un reflex să joace teatru şi aleg greu să mai joace film. Pe de altă parte, sunt actori care parcă sunt făcuţi pentru cinema.
E vorba şi de puţin curaj, de a merge spre ei. Cred că ceea ce ne lipseşte, într-un fel, e şi atenţia acordată actorilor. Ar trebui să primească mai multă atenţie şi actorii pentru că ei sunt în faţa camerei, ei sunt imaginea şi mi-ar plăcea să îi văd mai des.

AGERPRES: Când v-aţi dus la primul actor de teatru căruia i-aţi zis că îl vreţi într-un proiect... s-a speriat că l-aţi scos din zona de confort?

Marian Crişan : Nu, nu, noi am anunţat tot timpul probele de casting împreună cu teatrele cu care am lucrat şi am găsit multe oraşe. Şi la Bucureşti am făcut probe, şi la ATF. Oamenii vin şi sunt încântaţi să dea probele. Unii îşi doresc prea mult şi din cauza asta au prea mari emoţii. Probele sunt uşoare. Filmul e greu. AGERPRES/(A, AS - autor: Oana Ghiţă, editor: Florin Marin)