Zalău, 11 iun /Agerpres/ - Cetatea Báthory din Şimleu Silvaniei, din care astăzi se mai păstrează doar poarta principală, câteva ziduri de incintă şi două bastioane, este un monument medieval definitoriu pentru oraşul de la poalele Măgurii, ce a rămas în istorie ca locul de naştere a lui Ştefan Bathory, principe al Transilvaniei şi unul din cei mai importanţi regi ai Poloniei, cel despre care legendele spun că a ucis un balaur nu cu forţa braţelor, ci cu cea a minţii.
"Şimleul e dăruit din partea lui Dumnezeu cu tot felul de daruri. Are o poziţie romantică, iar hotarul îi este cât se poate de roditor. Oraşul se întinde sub poalele Măgurei, care se ridică în partea de meazănoapte până la o înălţime de peste 500 m, fiind acoperită cu vii şi pomet în partea dinspre oraş", se arată în "Schiţa monografică a Sălagiului", din 1908. În acest oraş avea să-şi mute reşedinţa, încă din secolul XIV, familia Bathory.
"Istoria Şimleului Silvaniei este strâns legată de istoria familiei Báthory, care a fost proprietara domeniului Şimleu de la mijlocul sec. XIV. Din a doua jumătate a secolului XV s-a format ramura de Şimleu a acestei familii, care a dat Europei numeroase personalităţi. Cea mai importantă dintre acestea este fără îndoială Ştefan Báthory, născut la Şimleu în 27 Septembrie 1533, devenit principe al Transilvaniei (1571-1575) şi Rege al Poloniei din 1575 până la moartea lui în 1586", afirmă Daniela Marcu Istrate, arheolog expert în studii şi cercetări la monumente istorice.
Domeniul Şimleului este menţionat în documente încă din secolul al XIII-lea, iar din 1341 a intrat în posesia familiei Báthory. Despre ramura de Şimleu a acestei familii se poate vorbi abia din a doua jumătate a secolului al XV-lea, când Nicolae al II-lea Báthory şi-a mutat reşedinţa de la Nyírség, în estul Ungariei, la Şimleu. În 1520, fiul său, Ştefan al IV-lea "de Somlyo", iscăleşte o înţelegere "în casa noastră de pe domeniul numit Şimleu", iar nepotul Ştefan al V-lea dă instrucţiuni referitoare la "intravilanele aparţinătoare curiei de la Şimleu".
Pe baza acestor informaţii s-a presupus că deja în secolul al XV-lea trebuie să fi fost existat o curie ridicată de Nicolae al II-lea Báthory, care trebuie căutată în compoziţia cetăţii interioare, unde se poate presupune un edificiu modest, compartimentat în două sau trei încăperi, asemănător caselor ţărăneşti de astăzi, înconjurat cu o palisadă pentru apărare.
Probabil spre sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul veacului următor a fost construită o incintă fortificată, prevăzută cu turnuri la colţuri şi înglobând clădiri de locuit şi administrative. Un document din 1567 se referă foarte probabil la această incintă atunci când menţionează o curie fortificată, un castellum. La sfârşitul scolului al XVI-lea s-a construit o a doua incintă, prevăzută cu bastioane triunghiulare şi un turn de poartă. Mai multe informaţii din acest interval se referă la meşterii care au lucrat pe şantier, dar planimetria poate fi reconstituită pe baza unui releveu din 1687 datorat unui inginer italian anonim care a însoţit în Transilvania un corp expediţionar austriac condus de prinţul Carol al V-lea de Lorena. În 1851, la un nou releveu se vede că cetatea suferise mari distrugeri, o parte dintre componente fiind dispărute.
Ultimul descendent al familiei Báthory care a stăpânit acest castel a fost Sofia Báthory, fiica lui Andrei al IV-lea şi a polonezei Ana Zakreska, luată în căsătorie de principele Gheorghe al II-lea Rákóczi. Eşecul acestuia în expediţia sa poloneză a fost urmat de evenimente nefericite pentru castel, care în 1660 a fost distrus de trupe turco-tătare. Apoi, după căderea cetăţii de Oradea şi transformarea ţinutului său în paşalâc turcesc, cetatea Şimleului a fost transformată într-o fortificaţie de graniţă menită să oprească atacurile pornite din Oradea. Castelul a fost astfel înconjurat cu o palisadă, a fost apărat de căpitani numiţi de principele Mihail Apafi şi a devenit sediul mercenarilor germani ai acestuia.
După eliberarea Oradiei, în 1692, rolul militar al castelului începe să dispară treptat. La începutul secolului XVIII întregul ansamblu a fost incendiat din ordinul lui Francisc Rákóczi al II-lea, degradarea monumentului continuând apoi neîntrerupt. În 1851, la un nou releveu, nu au mai putut fi reconstituite bastioanele de pe latura de nord, iar din incintă nu au mai rămas decât două turnuri cilindrice. În epoca ce a urmat, şanţul de apărare al cetăţii a fost parcelat şi casele oraşului au mistuit încetul cu încetul zidurile de incintă.
Începând din 1993 s-au înregistrat câteva etape de cercetare arheologică parţială, însă abia din anul 2007 s-a conturat perspectiva deschiderii unui şantier arheologic sistematic pentru cercetarea incintei cetăţii, cu sprijinul primăriei oraşului, care şi-a asumat integral finanţarea acestui proiect, ca etapă preliminară în procesul complex de reabilitare a întregului ansamblu.
"Cercetările arheologice desfăşurate între 2007-2010 au scos la iveală numeroase ruine, pe baza cărora s-a reconstituit forma primului castel, sistemul de fortificaţie, precum şi etapele de transformare din secolele XVI-XVII, care au transformat reşedinţa într-o cetate puternică. Probabil la începutul secolului XVI a fost construit primul castel, de formă rectangulară cu turnuri circulare la colţuri şi cu un turn de intrare pe mijlocul laturii de vest. În interiorul zidului de incintă se aflau numeroase clădiri care făceau legătura între turnuri şi asigurau necesităţile legate de locuinţa nobiliară, administrarea acesteia şi apărarea în caz de primejdie. Curtea interioară, care pare astăzi foarte mare, era de fapt un spaţiu restrâns organizat în jurul unei fântâni şi a unui foişor. În exterior castelul era înconjurat de o palisadă, din patru şiruri de stâlpi legaţi între ei cu împletitură de nuiele şi de un şanţ foarte larg. Spre finele secolului XVI sistemul exterior de fortificare a fost extins. Şanţul a fost umplut şi întreaga arie a fost înconjurată de un al doilea zid de incintă, prevăzut la colţuri cu bastioane în stil italian: ruinele a două dintre acestea încă sunt vizibile în parcul Şimleului, ca şi fragmente din zidul înconjurător. (...) Acest nivel este sugerat nu doar de amploarea construcţiilor, ci şi de foarte bogatul material arheologic care a fost recuperat din ruine: numeroase monede, vase întregi şi fragmentare, pietre profilate, piese de port şi de armament ilustrează detaliat istoria castelului, obiceiurile şi nivelul înalt de trai al proprietarilor. Între cele mai spectaculoase descoperiri se numără sobele: numeroase teracote au fost descoperite în timpul săpăturilor arheologice şi chiar câteva sobe întregi au fost recuperate din umpluturile încăperilor. Piese decorate cu diferite reprezentări de cavaleri, cu motive arhitecturale şi florale precum şi o sobă habană reprezintă descoperiri cu caracter de unicat pe teritoriul Transilvaniei", afirmă Daniela Marcu Istrate, responsabilul ştiinţific al şantierului arheologic.
Cel mai important membru al familiei Báthory, al cărui destin se leagă de cetatea de la Şimleu Silvaniei este, fără îndoială, Ştefan Báthory, principe al Transilvaniei şi unul din cei mai importanţi rege al Poloniei, dar un personal istoric de care se leagă una din legendele locului.
"Ştefan Báthory e născut la Şimleu Silvaniei. De numele său se leagă realizarea fazei renascentiste a castelului, centrul oraşului şi biserica romano-catolică. În biserică, pe timpanul portalului gotic de la intrarea principală se găseşte de altfel o inscripţie care arată că regele Poloniei s-a născut în acest oraş. El a fost Principe al Transilvaniei şi apoi rege al Poloniei. La polonezi Ştefan Bathory are un cult imens. Ei consideră că au doi regi de seamă. Primul este Cazimir cel Mare, iar al doilea Ştefan Báthory. Recent, guvernul polonez a alocat o importantă sumă de bani pentru restaurarea sarcofagului regelui Bathory, amplasat în cripta catedralei din Cracovia. Este o personalitate renascentistă remarcantă, el introducând primele universităţi în Transilvania", afirmă arheologul Csok Zsolt.
Originar din Şimleu Silvaniei, arheologul menţionează şi o legendă legată de blazonul familiei fostului rege al Poloniei.
"Conform unei legende locale, cei trei dinţi din blazonul familiei Bathory se explică prin faptul că Ştefan a ucis în tinereţe un balaur care locuia într-o peşteră situată într-unul din versanţii dealului Popos, de pe malul stâng al Crasnei, deasupra oraşului. Ştefan a umplut mai multe blăni de oaie cu var nestins, balaurul a mâncat respectivele oi, după care a coborât la Crasna să bea apă. În momentul în care a băut, varul a început să se stingă în el şi a ucis bestia. Principele i-a scos trei dinţi, ce au ajuns pe blazonul familiei", povesteşte Csok Zsolt.
Lăsând la o parte legendele, actualmente cetatea din Şimleu Silvaniei este imposibil de vizitat, accesul fiind interzis publicului larg. Din ansamblul monumental de altă dată se păstrează poarta principală, pe latura de vest, zidul de incintă al aceleaşi laturi, zidul de incintă sudic şi estic, care se termină în turnul circula sud-estic. Bastionul patrulater şi cel circular pe colţul nord-estic al fortificaţiei, respectiv se mai văd fragmente din zidul de incintă nordic. În opinia Daniela Marcu Istrate, dar şi a autorităţilor locale, istoria locurilor ar merita reînviată prin reabilitarea cetăţii şi amenajarea unui parc arheologic.
Primarul oraşului Şimleu Silvaniei, Septimiu Ţurcaş, a precizat pentru AGERPRES că singura posibilitate de realizare a unui proiect mai amplu de restaurare este un proiect european pentru care primăria aşteaptă deschiderea liniilor de finanţare pentru perioada 2014 - 2020.
"La un moment dat au fost finanţări din fonduri europene pentru astfel de investiţii. Din păcate, momentul respectiv a fost ratat de către Şimleu. Lucrări de intervenţie la cetate au existat. S-au schimbat acoperişurile la turnuri, au existat lucrări de primă intervenţie finanţate de către Guvernul României prin Compania Naţională de Investiţii. Mă refer la perioada de dinainte de 2004. Apoi, din păcate, primăria n-a început să facă documentaţia. Începând cu 2005 am realizat că suntem în spate cu proiectul. (...) Am aşteptat perioada 2014-2020, din păcate suntem în 2015. Acum, lucrările par a fi eligibile pe noua finanţare. Sper ca în septembrie să putem depune proiectul. (...) Proiectul presupune reabilitarea turnurilor şi a porţii de intrare, cel mai spectaculos element din tot complexul arheologic, amenajarea interioară sub formă de muzee, reabilitarea unei alte clădiri şi inclusiv un teatru de vară, zone pentru comerţ. Deocamdată, cetatea nu poate fi vizitată pentru că nu prea e nimic de văzut şi e chiar un pericol de accidentare", a menţionat Septimiu Ţurcaş.
Primarul Şimleului a adăugat că din incinta castelului urmează să fie mutate şi două monumente comemorative, dedicate celor căzute pe câmpul de luptă, care nu-şi au locul în incinta respectivă.
"Cercetarea arheologică a evidenţiat un sit de o valoare extraordinară, cantitatea şi varietatea vestigiilor depăşind cu mult aşteptările istoricilor şi arheologilor şi îmbogăţind nesperat cunoştinţele noastre despre această cetate, despre epoca ei în Transilvania şi în regatul maghiar. Prin aceasta se diversifică şi posibilităţile de reabilitare a monumentului, prin amenajarea unui parc arheologic integrat într-un turism local activ. Materialul arheologic bogat, aflat în prezent în custodia Muzeului Judeţean din Zalău, susţine ideea organizării unui muzeu de sit, care să reconstituie diferite momente şi spaţii din evoluţia castelului", a conchis Daniela Marcu Istrate. AGERPRES/(A - autor: Sebastian Olaru, editor: Cristian Anghelache)
"Şimleul e dăruit din partea lui Dumnezeu cu tot felul de daruri. Are o poziţie romantică, iar hotarul îi este cât se poate de roditor. Oraşul se întinde sub poalele Măgurei, care se ridică în partea de meazănoapte până la o înălţime de peste 500 m, fiind acoperită cu vii şi pomet în partea dinspre oraş", se arată în "Schiţa monografică a Sălagiului", din 1908. În acest oraş avea să-şi mute reşedinţa, încă din secolul XIV, familia Bathory.
"Istoria Şimleului Silvaniei este strâns legată de istoria familiei Báthory, care a fost proprietara domeniului Şimleu de la mijlocul sec. XIV. Din a doua jumătate a secolului XV s-a format ramura de Şimleu a acestei familii, care a dat Europei numeroase personalităţi. Cea mai importantă dintre acestea este fără îndoială Ştefan Báthory, născut la Şimleu în 27 Septembrie 1533, devenit principe al Transilvaniei (1571-1575) şi Rege al Poloniei din 1575 până la moartea lui în 1586", afirmă Daniela Marcu Istrate, arheolog expert în studii şi cercetări la monumente istorice.
Domeniul Şimleului este menţionat în documente încă din secolul al XIII-lea, iar din 1341 a intrat în posesia familiei Báthory. Despre ramura de Şimleu a acestei familii se poate vorbi abia din a doua jumătate a secolului al XV-lea, când Nicolae al II-lea Báthory şi-a mutat reşedinţa de la Nyírség, în estul Ungariei, la Şimleu. În 1520, fiul său, Ştefan al IV-lea "de Somlyo", iscăleşte o înţelegere "în casa noastră de pe domeniul numit Şimleu", iar nepotul Ştefan al V-lea dă instrucţiuni referitoare la "intravilanele aparţinătoare curiei de la Şimleu".
Pe baza acestor informaţii s-a presupus că deja în secolul al XV-lea trebuie să fi fost existat o curie ridicată de Nicolae al II-lea Báthory, care trebuie căutată în compoziţia cetăţii interioare, unde se poate presupune un edificiu modest, compartimentat în două sau trei încăperi, asemănător caselor ţărăneşti de astăzi, înconjurat cu o palisadă pentru apărare.
Probabil spre sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul veacului următor a fost construită o incintă fortificată, prevăzută cu turnuri la colţuri şi înglobând clădiri de locuit şi administrative. Un document din 1567 se referă foarte probabil la această incintă atunci când menţionează o curie fortificată, un castellum. La sfârşitul scolului al XVI-lea s-a construit o a doua incintă, prevăzută cu bastioane triunghiulare şi un turn de poartă. Mai multe informaţii din acest interval se referă la meşterii care au lucrat pe şantier, dar planimetria poate fi reconstituită pe baza unui releveu din 1687 datorat unui inginer italian anonim care a însoţit în Transilvania un corp expediţionar austriac condus de prinţul Carol al V-lea de Lorena. În 1851, la un nou releveu se vede că cetatea suferise mari distrugeri, o parte dintre componente fiind dispărute.
Ultimul descendent al familiei Báthory care a stăpânit acest castel a fost Sofia Báthory, fiica lui Andrei al IV-lea şi a polonezei Ana Zakreska, luată în căsătorie de principele Gheorghe al II-lea Rákóczi. Eşecul acestuia în expediţia sa poloneză a fost urmat de evenimente nefericite pentru castel, care în 1660 a fost distrus de trupe turco-tătare. Apoi, după căderea cetăţii de Oradea şi transformarea ţinutului său în paşalâc turcesc, cetatea Şimleului a fost transformată într-o fortificaţie de graniţă menită să oprească atacurile pornite din Oradea. Castelul a fost astfel înconjurat cu o palisadă, a fost apărat de căpitani numiţi de principele Mihail Apafi şi a devenit sediul mercenarilor germani ai acestuia.
După eliberarea Oradiei, în 1692, rolul militar al castelului începe să dispară treptat. La începutul secolului XVIII întregul ansamblu a fost incendiat din ordinul lui Francisc Rákóczi al II-lea, degradarea monumentului continuând apoi neîntrerupt. În 1851, la un nou releveu, nu au mai putut fi reconstituite bastioanele de pe latura de nord, iar din incintă nu au mai rămas decât două turnuri cilindrice. În epoca ce a urmat, şanţul de apărare al cetăţii a fost parcelat şi casele oraşului au mistuit încetul cu încetul zidurile de incintă.
Începând din 1993 s-au înregistrat câteva etape de cercetare arheologică parţială, însă abia din anul 2007 s-a conturat perspectiva deschiderii unui şantier arheologic sistematic pentru cercetarea incintei cetăţii, cu sprijinul primăriei oraşului, care şi-a asumat integral finanţarea acestui proiect, ca etapă preliminară în procesul complex de reabilitare a întregului ansamblu.
"Cercetările arheologice desfăşurate între 2007-2010 au scos la iveală numeroase ruine, pe baza cărora s-a reconstituit forma primului castel, sistemul de fortificaţie, precum şi etapele de transformare din secolele XVI-XVII, care au transformat reşedinţa într-o cetate puternică. Probabil la începutul secolului XVI a fost construit primul castel, de formă rectangulară cu turnuri circulare la colţuri şi cu un turn de intrare pe mijlocul laturii de vest. În interiorul zidului de incintă se aflau numeroase clădiri care făceau legătura între turnuri şi asigurau necesităţile legate de locuinţa nobiliară, administrarea acesteia şi apărarea în caz de primejdie. Curtea interioară, care pare astăzi foarte mare, era de fapt un spaţiu restrâns organizat în jurul unei fântâni şi a unui foişor. În exterior castelul era înconjurat de o palisadă, din patru şiruri de stâlpi legaţi între ei cu împletitură de nuiele şi de un şanţ foarte larg. Spre finele secolului XVI sistemul exterior de fortificare a fost extins. Şanţul a fost umplut şi întreaga arie a fost înconjurată de un al doilea zid de incintă, prevăzut la colţuri cu bastioane în stil italian: ruinele a două dintre acestea încă sunt vizibile în parcul Şimleului, ca şi fragmente din zidul înconjurător. (...) Acest nivel este sugerat nu doar de amploarea construcţiilor, ci şi de foarte bogatul material arheologic care a fost recuperat din ruine: numeroase monede, vase întregi şi fragmentare, pietre profilate, piese de port şi de armament ilustrează detaliat istoria castelului, obiceiurile şi nivelul înalt de trai al proprietarilor. Între cele mai spectaculoase descoperiri se numără sobele: numeroase teracote au fost descoperite în timpul săpăturilor arheologice şi chiar câteva sobe întregi au fost recuperate din umpluturile încăperilor. Piese decorate cu diferite reprezentări de cavaleri, cu motive arhitecturale şi florale precum şi o sobă habană reprezintă descoperiri cu caracter de unicat pe teritoriul Transilvaniei", afirmă Daniela Marcu Istrate, responsabilul ştiinţific al şantierului arheologic.
Cel mai important membru al familiei Báthory, al cărui destin se leagă de cetatea de la Şimleu Silvaniei este, fără îndoială, Ştefan Báthory, principe al Transilvaniei şi unul din cei mai importanţi rege al Poloniei, dar un personal istoric de care se leagă una din legendele locului.
"Ştefan Báthory e născut la Şimleu Silvaniei. De numele său se leagă realizarea fazei renascentiste a castelului, centrul oraşului şi biserica romano-catolică. În biserică, pe timpanul portalului gotic de la intrarea principală se găseşte de altfel o inscripţie care arată că regele Poloniei s-a născut în acest oraş. El a fost Principe al Transilvaniei şi apoi rege al Poloniei. La polonezi Ştefan Bathory are un cult imens. Ei consideră că au doi regi de seamă. Primul este Cazimir cel Mare, iar al doilea Ştefan Báthory. Recent, guvernul polonez a alocat o importantă sumă de bani pentru restaurarea sarcofagului regelui Bathory, amplasat în cripta catedralei din Cracovia. Este o personalitate renascentistă remarcantă, el introducând primele universităţi în Transilvania", afirmă arheologul Csok Zsolt.
Originar din Şimleu Silvaniei, arheologul menţionează şi o legendă legată de blazonul familiei fostului rege al Poloniei.
"Conform unei legende locale, cei trei dinţi din blazonul familiei Bathory se explică prin faptul că Ştefan a ucis în tinereţe un balaur care locuia într-o peşteră situată într-unul din versanţii dealului Popos, de pe malul stâng al Crasnei, deasupra oraşului. Ştefan a umplut mai multe blăni de oaie cu var nestins, balaurul a mâncat respectivele oi, după care a coborât la Crasna să bea apă. În momentul în care a băut, varul a început să se stingă în el şi a ucis bestia. Principele i-a scos trei dinţi, ce au ajuns pe blazonul familiei", povesteşte Csok Zsolt.
Lăsând la o parte legendele, actualmente cetatea din Şimleu Silvaniei este imposibil de vizitat, accesul fiind interzis publicului larg. Din ansamblul monumental de altă dată se păstrează poarta principală, pe latura de vest, zidul de incintă al aceleaşi laturi, zidul de incintă sudic şi estic, care se termină în turnul circula sud-estic. Bastionul patrulater şi cel circular pe colţul nord-estic al fortificaţiei, respectiv se mai văd fragmente din zidul de incintă nordic. În opinia Daniela Marcu Istrate, dar şi a autorităţilor locale, istoria locurilor ar merita reînviată prin reabilitarea cetăţii şi amenajarea unui parc arheologic.
Primarul oraşului Şimleu Silvaniei, Septimiu Ţurcaş, a precizat pentru AGERPRES că singura posibilitate de realizare a unui proiect mai amplu de restaurare este un proiect european pentru care primăria aşteaptă deschiderea liniilor de finanţare pentru perioada 2014 - 2020.
"La un moment dat au fost finanţări din fonduri europene pentru astfel de investiţii. Din păcate, momentul respectiv a fost ratat de către Şimleu. Lucrări de intervenţie la cetate au existat. S-au schimbat acoperişurile la turnuri, au existat lucrări de primă intervenţie finanţate de către Guvernul României prin Compania Naţională de Investiţii. Mă refer la perioada de dinainte de 2004. Apoi, din păcate, primăria n-a început să facă documentaţia. Începând cu 2005 am realizat că suntem în spate cu proiectul. (...) Am aşteptat perioada 2014-2020, din păcate suntem în 2015. Acum, lucrările par a fi eligibile pe noua finanţare. Sper ca în septembrie să putem depune proiectul. (...) Proiectul presupune reabilitarea turnurilor şi a porţii de intrare, cel mai spectaculos element din tot complexul arheologic, amenajarea interioară sub formă de muzee, reabilitarea unei alte clădiri şi inclusiv un teatru de vară, zone pentru comerţ. Deocamdată, cetatea nu poate fi vizitată pentru că nu prea e nimic de văzut şi e chiar un pericol de accidentare", a menţionat Septimiu Ţurcaş.
Primarul Şimleului a adăugat că din incinta castelului urmează să fie mutate şi două monumente comemorative, dedicate celor căzute pe câmpul de luptă, care nu-şi au locul în incinta respectivă.
"Cercetarea arheologică a evidenţiat un sit de o valoare extraordinară, cantitatea şi varietatea vestigiilor depăşind cu mult aşteptările istoricilor şi arheologilor şi îmbogăţind nesperat cunoştinţele noastre despre această cetate, despre epoca ei în Transilvania şi în regatul maghiar. Prin aceasta se diversifică şi posibilităţile de reabilitare a monumentului, prin amenajarea unui parc arheologic integrat într-un turism local activ. Materialul arheologic bogat, aflat în prezent în custodia Muzeului Judeţean din Zalău, susţine ideea organizării unui muzeu de sit, care să reconstituie diferite momente şi spaţii din evoluţia castelului", a conchis Daniela Marcu Istrate. AGERPRES/(A - autor: Sebastian Olaru, editor: Cristian Anghelache)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.