REPORTAJ DINCOLO DE ISTORIE Castelul Wesselenyi din Jibou - cel mai mare ansamblu baroc din Transilvania

 •  Cultură
5765 afişări

Cel mai mare castel baroc din Transilvania se află la Jibou, istoria sa de peste două secole fiind strâns împletită cu cea a familiei de nobili maghiari Wesselenyi, ce îl transformaseră, în anii săi de glorie, într-un adevărat centru economic, cultural, artistic și chiar de cercetare și formare profesională în domeniul agriculturii.

b580217c-48e0-4983-9e54-3638f2f96407

Intrarea principală a Castelului Wesselenyi din Jibou.
Foto: (c) Sebastian OLARU / AGERPRES FOTO

Șansele castelului Wesselenyi din Jibou de a reveni la strălucirea de altădată sunt legate de domeniul cercetării, dacă inițiativa Centrului de Cercetări Biologice din vecinătatea sa privind transformarea clădirii într-un centru internațional de cercetări în domeniul fotosintezei și biologiei celulare ar deveni realitate, printr-un proiect ce va fi depus pentru finanțare din fonduri europene.

"Familia Wesselenyi a primit în 1853 Cetatea Hododului și, pe lângă ea, și domeniul Jiboului, unde era la vremea respectivă un castel vechi sau conac. De atunci pornește istoria acestei familii, ce a ocupat prin membrii săi diferite funcții în istoria Transilvaniei, Ungariei și chiar a Poloniei. Arborele genealogic începe mai apoi să se desprindă și datorită faptului că sunt membri ai familiei care organizează răscoala curuților, încep să-ți piardă domeniile din străinătate și le rămân numai domeniile din Transilvania. Atunci o parte din familie rămâne în Hodod, o parte în Gârcei și Wesselenyi Istvan se stabilește în Jibou. Pentru că vechiul conac era învechit și nu mai era corespunzător cerințelor nobiliare, în al doilea deceniu al secolului XVIII se începe construirea actualului castel, ce nu se finalizează nici în perioada lui Wesselenyi Miklos Junior", precizează, pentru AGERPRES, profesorul de istorie Vasile Benedek, un pasionat de istoria familiei Wesselenyi, ce a publicat deja mai multe lucrări și pregătește o temă de doctorat pe acest subiect.

Construcția castelului este începută în 1778 de Wesselenyi Miklos senior, însă forma actuală, respectiv o clădire cu plan patrulater, având latura de peste 80 de metri, alcătuită din patru pavilioane și un corp median, la care se adaugă alte câteva clădiri, printre care și un grajd impunător, s-a realizat în mai multe etape, de-a lungul mai multor generații de proprietari.

"Clădirea este stil baroc. Ea conține mai multe pavilioane, cu frontoane unicat, asemănătoare cu cele de la Castelul Banffy de la Bonțida, pentru că în vremea aceea nu se găseau meșteri și probabil că au lucrat la Jibou aceeași meșteri ca la Bonțida. Pentru simetrie, în unele locuri sunt obloane fără geamuri, pentru că stilul baroc este unul al înșelării optice. O altă caracteristică a barocului este modelul șerpuit de pe frontonul clădirii, care să dea senzația de dinamism. La corpurile de clădire mai noi este un stil clasicist, cu fronton triunghiular, mai puțin ornat", afirmă Vasile Benedek.

Vedere din curtea interioară a Castelului Wesselenyi din Jibou.
Foto: (c) Sebastian OLARU / AGERPRES FOTO

Perioada de glorie a castelului e legată de numele lui Wesselenyi Miklos Junior, singurul din cei 10 sau, după unele surse, chiar 13 copii pe care Miklos senior i-a avut cu soția sa Polixenia. De altfel, legendele locale spun că atunci când i-a murit și cel de-al nouălea copil, Wesselenyi Miklos senior a pus să se zidească ușa cavoului familial din care astăzi mai există doar câteva ruine. În timp ce istoriografia maghiară îl caracterizează drept cea mai importantă figură politică maghiară din Transilvania primei jumătăți a secolului al XIX-lea (epoca reformelor), Wesselenyi junior este caracterizat de istoriografia română în mod negativ, deoarece, în deceniul al treilea al secolului al XIX-lea, a susținut că acordarea cetățeniei trebuie legată de obligativitatea cunoașterii limbii maghiare.

Primind o educație spartană din partea tatălui, Wesselenyi Junior este cunoscut drept "luntrașul de pe Dunăre", după ce în timpul inundației din 1838 din Budapesta a salvat viețile a sute de oameni. Contribuția sa la înflorirea economică, dar și culturală a domeniului din Jibou se face simțită după ce se întoarce din Anglia, în 1822, și aplică în orășelul de pe râul Someș noile tehnologii și principii economice văzute în străinătate.

"Copilul deja la 10 ani participă la vânătoare. Orarul acestuia includea ore de vânătoare și călărit. A primit o educație spartană, pe lângă faptul că a învățat foarte mult drept, istorie, filozofie, limbi străine — știa română, maghiară, latină și germană. (...) Pe lângă castelul din Jibou a funcționat, în perioada sa de glorie, o economie și o industrie de manufactură destul de bogată. Wesselenyi Miklos Junior a câștigat foarte multe premii naționale și internaționale pentru calitatea produselor de aici. Încă din perioada bunicilor săi produceau materiale textile și pălării. Seniorul Wesselenyi, în perioada când a fost în armată, ca și căpitan, le dădea anual subordonaților câte o uniformă produsă la Jibou. Tot aici se țeseau fire de aur, de argint și mătase, ce se exporta în Viena. Din însemnările găsite de mine, Wesselenyi Miklos Junior făcea cam o tonă de mătase anual", menționează profesorul de istorie.

Vedere din curtea interioară a Castelului Wesselenyi din Jibou.
Foto: (c) Sebastian OLARU / AGERPRES FOTO

Într-o perioadă a reformelor, Wesselenyi Miklos Junior este cel care face prima formă de asigurare de viață pentru iobagii din Transilvania și aduce la Jibou prima batoză, promovând totodată caii în locul bivolilor pentru aratul pământului și utilizarea plugului trupiță de fier.

"În jurul anului 1820, Wesselenyi Miklos Junior face prima formă de asigurare de viață pentru iobagii din Transilvania. În acei ani era o mare foamete, pentru că economia era preponderent agrară, nu exista tehnologie și a fost și secetă ani la rând. Țăranii nu făceau economii și atunci Wesselenyi Miklos Junior, într-o aripă a castelului, a făcut un depozit de porumb pentru iobagi. El s-a angajat să schimbe anual porumbul, să nu se altereze. În anii cu probleme, dacă țăranul putea să demonstreze că nu din vina sau nepăsarea lui nu avea alimente, primea zilnic o porție de cereale pentru a-și întreține familia, timp de jumătate de an, până la următoarea recoltă. (...) Castelul are valoare arhitecturală, dar trebuie să înțelegem ce rol a avut în istoria Transilvaniei. Era un centru de cercetare, formare profesională și școlarizare, pentru că avea anual 10 învățăcei din Transilvania pe care-i pregătea în domeniul agricol, care mai apoi să meargă pe alte domenii să aplice ce au învățat. Când a adus prima batoză acționată de cai, nu erau drumuri și ea s-a împotmolit în noroi. Țăranii s-au speriat de sunetele scoase de batoză și au luat-o ca pe un semn divin că utilajul nu trebuie să intre în sat. Până la urmă a reușit să-i convingă că nu e așa și să lucreze cu ea. A fost primul care a folosit caii la arat, cu un plug reversibil, cu trupiță de fier, spre deosebire de cea de lemn folosită pe atunci de țărani, iar asta a crescut productivitatea", precizează Vasile Benedek.


Sculptură în formă de cal amplasată pe peretele grajdului Castelului Wesselenyi din Jibou.
Foto: (c) Sebastian OLARU / AGERPRES FOTO

În plus, domeniul Wesselenyi a fost întotdeauna renumit pentru herghelia de cai de aici. Pe fostul grajd se mai poate vedea și astăzi o parte din căluțul realizat de Johannes Nachtigall, unul dintre cei mai însemnați sculptori care au activat în Transilvania în perioada barocului. Caii au fost considerați de Wesselenyi Miklos Junior o bună sursă de venit, atât prin folosirea armăsarilor la montă, cât și prin caii de curse și mânjii pe care îi vindea. Însemnările vremii, cercetate de Vasile Benedek, arată că cel mai scump cal costa 180 de monede de aur și cel mai ieftin 30 de monede. Baronul vindea cai în Ungaria și Germania și considera că exportul acestora e foarte rentabil.

Totul se spulberă însă după Revoluția din 1848-1849, odată cu instaurarea dictaturii regale din partea monarhiei habsburgice. De altfel, doar doi ani mai târziu, Wesselenyi Junior, ce se căsătorise între timp cu Lux Anna, moare la Pesta, grav bolnav și orb, după ce a făcut și câteva luni de închisoare, pentru vederile sale reformatoare.

Lăsând la o parte influența sa în impunerea Jiboului ca un model de succes pentru alte domenii din Transilvania, respectiv transformarea castelului într-un punct de întâlnire pentru elita vremii, cercetarea arhivelor a scos la iveală și amănunte picante legate de tumultuoasa viață sentimentală a lui Wesselenyi Miklos Junior. Fiind o persoană foarte ordonată, își însemna în jurnalul său toate "cuceririle", notând și numărul "partidelor" sexuale și durata acestora. Printre partenerele sale s-au numărat de la baronese și femeile altora, până la bucătărese. La o judecată la care a fost chemat în jurul anului 1830, avea opt copii nelegitimi numai în Jibou.

Pe urmașii lui Wesselenyi Miklos îi regăsim redați sintetic în cartea "Curiozități Sălăjene" a bibliotecarului din Jibou Gyorfi-Deak Gyorgy.

"Lux Anna a avut doi băieți cu 'luntrașul de pe Dunăre': Miklos (1845) și Bela (1847). Castelul a revenit în cele din urmă fetei lui Bela Wesselenyi, Ilona, care s-a căsătorit cu contele Artur Teleky și a avut trei fete: Gemma, Ilona și Margit și un băiat — Bela Teleky. Acesta s-a născut la Cluj, în 16 mai 1899. El a luat-o de soție pe baroana Anna Benz, căsătorie din care au rezultat patru copii: Miklos (1931-1944), Eva (n.1935), Ilona (n.1939) și Pal (n.1942). După război, urmașilor lui Teleky li s-au aplicat în buletine ștampila 'D.O.' (domiciliu obligatoriu) și au fost consemnați în Jibou, neavând voie să părăsească localitatea. (...) În 1964, persecuțiile autorităților au încetat, iar mama și frații actualei proprietare au primit permisiunea să emigreze în America. Ea a ales să rămână aici, pe pământul natal, unde a trecut prin emoțiile provocate de năvala apelor din mai 1970 ori de cutremurul din 1977", precizează istoricul.

Eva Teleki, căsătorită Ianicicău, este cea care a primit în 2011, prin retrocedare, castelul Wesselenyi, după ce acesta fusese naționalizat în 1948.

Clădire anexă a Castelului Wesselenyi din Jibou.
Foto: (c) Sebastian OLARU / AGERPRES FOTO

Conform unor documente din arhiva Liceului Teoretic "Ion Agârbiceanu" din Jibou, în 1949 clasele școlii gimnaziale din localitate au fost mutate în castelul Wesselenyi , în sălile de la etaj. În clădire a fost amenajat un internat, laboratoare, bibliotecă, bucătărie, sală de mese, prima dată la parter, apoi în alte spații, după nevoi. În 1957, s-au amenajat săli de clasă și pentru Școala Medie și au fost extinse spațiile pentru internat. După un timp, cantina a fost mutată în clădirea fostului grajd, unde a funcționat până în anii 2000, iar în castel au rămas, din 1959, doar clasele de liceu.

În urmă cu 40 de ani, aproximativ jumătate dintre clădire a revenit fostului Palat al Pionierilor, actualmente Club al Copiilor. În cealaltă jumătate, Centrul de Cercetări Biologice a încercat, în vremea comunismului, să facă un muzeu de științe ale naturii, însă "capetele luminate" ale vremii nu au considerat oportună o asemenea investiție. În câteva încăperi se mai păstrează urme ale acestei încercări, cum ar fi o reproducere a peșterii de la Cuciulat, din apropierea Jiboului, unde s-au descoperit picturi rupestre. Mobila, sobele, tablourile și obiectele decorative ce împodobeau până la jumătatea secolului XX încăperile palatului s-au pierdut.

"Am vorbit cu moștenitorii și aceștia mi-au spus că au avut deja cheltuieli de renovare de peste 100.000 de euro. Arhitectura interioară este distrusă în totalitate. În pavilionul principal, la parter, s-a încercat reproducerea Peșterii de la Cuciulat și realizarea unui muzeu de științe naturale. Clădirea are peste 3.000 de metri pătrați. Datorită suprafeței foarte mari, în caz de închiriere, impozitul ce ar trebui plătit la primărie ar fi de peste 10.000 de lei. Asta îngreunează punerea lui în valoare", afirmă Vasile Benedek.

Vedere din curtea interioară a Castelului Wesselenyi din Jibou.
Foto: (c) Sebastian OLARU / AGERPRES FOTO

Cea mai bună soluție care se întrevede pare a fi valorificarea lui în contextul vecinătății cu Grădina Botanică, înființată în 1968, în fosta grădină a castelului, la inițiativa profesorului Vasile Fati. Grădina Botanică este administrată de Centrul de Cercetări Biologice (CCB) Jibou, ce are în vedere un proiect amplu pentru realizarea unui centru european de studii avansate în domeniul fotosintezei și biologiei celulare, ce va fi depus pentru finanțare din fonduri europene.

"Proiectul prevede ca etajul superior să fie deschis pentru comunitate și pentru public, pentru anumite acțiuni, întâlniri, simpozioane, iar la parter vor fi laboratoare. În fostul grajd intenționăm să facem un muzeu de științe ale naturii. Vrem ca în cazul în care proiectul va primi finanțare să interconectăm centrul de cercetări la nivel internațional, pentru a veni aici cercetători din întreaga lume. Pe de altă parte, castelul este și un important obiectiv turistic, ce ar putea fi prezentat împreună cu împrejurimile, cum ar fi fostele sale grajduri și fosta grădină, transformată astăzi în Grădina Botanică", a declarat, pentru AGERPRES, Cosmin Sicora, directorul CCB Jibou.

AGERPRES/ (A — autor: Sebastian Olaru, editor: Georgiana Tănăsescu)

Citește și:

Etichete:
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – marketing@agerpres.ro.

Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.

Comentează


Articole recomandate


Știrile momentului

Știri recente din Cultură

Cele mai citite din Cultură

Tu actualizezi lumea.

Ai filmat sau fotografiat un eveniment ieșit din comun? Noi îţi publicăm știrea.

Află mai multe