COD GALBEN: 20-06-2025 Intre 07:00 si 13:00 se va semnala Intensificări ale vântului cu viteze la rafală de 50...70 km/h. in Zona de litoral a județului Constanta , respectiv zona localităților, Județul Tulcea , Zona de litoral a județului Tulcea , respectiv zona localităților;
Focşani, 23 dec /Agerpres/ - Societatea rurală autarhică vrânceană avea, aşa cum reiese şi din "mostrele de atracţie" rămase în prezent, o viaţă culturală bine conturată în care folclorul intra prin ritmurile străvechi, prin poezia şi proza orală, prin dansuri şi cântece specifice, chiar unice.
"Neîndoielnic, sorgintea unor asemenea elemente, aparent fără vârstă, se află, cel puţin în fondul scitic, varianta daco-getică, suferind mai apoi diverse influenţe. Folclorul vrâncean cuprinde fapte ale căror 'semne' prezente au rămas să îmbogăţească formele artistice de manifestare ale sătenilor, dar ale căror origine ori semnificaţie s-au pierdut. În creaţia artistică arhaică din zonă, mentalitatea magică are un rol esenţial", spune Traian Negulescu, directorul Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional a judeţului.
Un exemplu aparte privind filoanele magice ale artei populare vrâncene îl oferă "Chipăruşul", dans funerar unic în Europa, după etnologi, un ritual-joc cu măşti de priveghie, al cărui rost originar era, pe de o parte, de a proteja familia îndoliată împotriva revenirii, se consideră nocivă, a celui mort printre cei vii, iar, pe de altă parte, de a-l încadra "lin" pe acesta din urmă în ciclul lumii de dincolo.
Obicei geto-dacic care se bazează pe principiul regenerării şi învierii naturii şi sufletului şi practicat, din perioada precreştină în zona rurală vrânceană de munte, dar şi în prezent la nivelul comunei Nereju, acesta constă în realizarea unui dans ritualic în faţa casei celui mort. Doisprezece bărbaţi având feţele acoperite de măşti tradiţionale din blană de oaie argăsită, aşezaţi unul în spatele celuilalt şi legaţi cu "lanţul vieţii", dansează în jurul unui foc. Din când în când sar peste flăcările acestuia, ca simbol al purificării sufletului celui decedat.
"Finalitatea cea mai izbitoare, încă vădită, a acestui obicei cu măşti rămâne, însă, aceea de a înveseli asistenţa îndurerată a mortului, fapt ce aminteşte nu numai de daci, ci chiar de sciţi şi greci. Simbolistica focului, care se regăseşte în acest dans ritualic ce vorbeşte de purificare, poate fi explicată prin faptul că în zonă au trăit sciţi, fapt confirmat, de altfel şi material, prin descoperirea în zonă, la Bârseşti, a unui sit arheologic ce cuprinde tumuli de incinerare datând din secolele VII-VI î.Hr", subliniază Traian Negulescu.
Potrivit acestuia, trebuie menţionat faptul că "rosturile magice nu consfinţeau, încă de la început, întreaga funcţionalitate a faptelor folclorice, iar de la zămislirea lor şi până astăzi acestea din urmă au cunoscut un profund proces de demagizare, de laicizare, chiar de deplasare spre spectacol în vremea noastră, de convertire la fapt artistic ori de prezenţă în cadrul alaiurilor din sărbătorile de iarnă". În prezent, este interpretat mai mult ca un dans semnificând moartea anului vechi care lasă locul celui nou, alăturându-se, astfel, măştilor Baba şi Moşul sau figurilor zoomorfe cunoscute, cum ar fi capra, ursul, calul sau barza.
Dansul autentic "Chipăruşul" se mai păstrează drept ritual în satele vrâncene de munte doar la înmormântarea persoanelor în vârstă.
Aşa a fost cazul chiar la priveghiul lui Neacşu Păun, cel care, în 1957, a înfiinţat Ansamblul folcloric "Chipăruşul" din comuna Nereju pe care l-a condus, apoi, vreme de mai bine de o jumătate de secol, promovând cu deosebit talent şi mândrie specifică mocanilor vrânceni cele mai valoroase creaţii ale culturii tradiţionale nerejene la înalt nivel artistic şi spectacular. La aproape 90 de ani, în 2010, nea Neacşu, sufletul creator al acestei formaţii folclorice, se retrăsese din cauza problemelor de sănătate, dar continua să-i îndrume pe membrii ansamblului ce îşi cucerise o celebritate nu numai în ţară. Trecerea în "lumea de dincolo" a lui Neacşu Păun, vestitul animator şi fluieraş din munţii Vrancei, cel care a lăsat caiete întregi cu notiţe consemnând, de la înaintaşii săi, tot ceea ce înseamnă tradiţiile folclorice ale locului, s-a făcut întocmai obiceiului pe care l-a promovat toată viaţa.
"Nea Neacşu şi-a dorit să prezentăm la priveghi ritualul cu măştile care îmblânzesc moartea", declara pentru AGERPRES inimosul localnic Ştefan Harabagiu, cunoscut ca nea Doldor, cel ce preluase ştafeta de lider al Ansamblului "Chipăruşul" de la iniţiatorul formaţiei. De altfel, cei doi îşi împărţeau foarte clar atribuţiile. Nea Neacşu se ocupa de fluieraşi, iar nea Doldor de dansatori. Din păcate, fluieraşii l-au pierdut pe cel mai priceput dintre ei, dar le-a rămas tot ceea ce Neacşu Păun i-a învăţat.
În prezent, componenţa echipei ce joacă "Chipăruşul" include bărbaţi trecuţi de 60 de ani. Natalia Dudu, directorul Căminului Cultural din Nereju, afirmă, însă, că există în paralel şi un ansamblu de 14 copii, cei mai mici fiind de clasa a II-a, formaţie susţinută de autorităţile locale direct, prin participare unora dintre liderii comunităţii în orchestra ce susţine partea muzicală a partiturii folclorice.
"Sunt copii care provin din familii cu tradiţie, în total 30 cu tot cu colindători. La noi se mai păstrează obiceiul ca în prima zi a anului tinerii să se mascheze şi să se adune în centrul satului pentru a merge apoi pe la casele localnicilor să ureze", menţionează Natalia Dudu.
Chipăruşul ar putea deveni un brand local pentru promovarea Vrancei ca destinaţie turistică. Cei 12 bătrâni care formează ansamblul ar putea fi protagoniştii următorului film documentar al echipei care a realizat şi filmul "Vrancea, locul în care istoria se împleteşte cu legenda". Această producţie, iniţiată şi realizată de Consiliul Judeţean Vrancea şi selectată pentru a fi prezentată la ediţia din decembrie 2012 a Festivalului Filmului Românesc de la Montreal (Canada) a inclus şi momente succinte din dansul "Chipăruşului", dar regizorul Radu Tora declara că îşi doreşte să aprofundeze tema dansului ritualic unic.
"Propunerea poate fi ca o soluţie care să contribuie la conservarea, dar şi de promovare în acelaşi timp a acestui obicei absolut fascinant, astăzi, aproape dispărut, a cărui apariţie datează, cel mai probabil, chiar din perioada de formare a poporului român", consideră Traian Negulescu.
"Chipăruşul" reprezintă, însă, doar un crâmpei din însăşi tradiţia şi spiritualitatea vrânceană, folclorul reprezentând pentru judeţul în care istoria se întâlneşte cu legenda domeniul principal de afirmare a creaţiei populare. În lungul şir de asemenea reprezentări ale sufletului vrânceanului se află balada "Mioriţa", vie şi potenţatoare de talente. Interpretată vocal în acompaniament de fluier, este denumită, în funcţie de variantele sale, "Şreagul", "Poneala oilor", ori "Când şi-a piedut ciobanul oile". Mioriţei i se alătură şi alte balade de obârşie locală cum ar fi "Cântecul lui Bahnă", "Cântecul lui Gherghilaş", "Ghiţă Cătănuţă" şi "Cântecul gerului", ultimele două având o "respiraţie" mai largă.
Pline de vitalitate se dovedesc a fi melodiile, strigăturile din cuprinsul jocurilor populare legate de ceremonialul nunţii ori specifice sărbătorilor de iarnă. Acestea din urmă prilejuiesc evoluţia "crilelor", adică cetelor de colindători, vrâncenii, mai ales cei din zona de munte, consideraţi neîntrecuţi în cântatul din fluier, caval, cimpoi, ocarină, chiar bucium, împletind partea muzicală cu dansul. Jocurile în Vrancea se dansează cu multă rapiditate şi forţă. Cel mai caracteristic joc din zona Vrancei este "De tare", vechi dans bărbătesc, care pretinde multă îndemânare şi virtuozitate. Nu mai prejos se află jocurile din partea subcarpatică şi de câmpie a judeţului. Reprezentativ este acolo "Brâul mare" ori "Brâul pe opt". Acesta solicită nu numai vigoare şi vioiciune, dar şi ritm precis şi o deosebită tehnică în execuţia mişcărilor. Alte dansuri cunoscute în zonă sunt "Hora lui Taftă" şi "Sârba lui Darie". În multe cazuri, aceste dansuri reprezentau un prilej de întrecere între flăcăii satului sau veniţi de aiurea, care doreau să obţină atenţia ori mâna unor fecioare dintr-o comunitate rurală.
Între formaţiile care duc mai departe faima folclorică a Vrancei se află "Fluieraşii" din Paltin, "Cimpoierii" din Nistoreşti, "Buciumaşii" din Spulber, "Colindătorii" din Râmniceni ori Soveja, "Uncheşii" din Păuneşti.
Formaţia de fluieraşi de la Paltin a fost înfiinţată de fostul primar al comunei, Ionaşcu Nichitaş, care a şi organizat în 1967 prima ediţie a festivalului "Pe Plaiul Tojanului". Acelaşi primar-artist popular a încheiat un contract cu etnomuzicologul D.D. Stancu, directorul muzical al Radio România, pentru a-i instrui pe membrii ansamblului din Paltin. Primul concert al acestuia, implicit al formaţiei de fluieraşi i-a uimit pe spectatorii de la Sala Uniunii Compozitorilor din Bucureşti, care "au rămas fără cuvinte" în faţa măiestriei de care au dat dovadă vrâncenii fără cultură muzicală din Paltin.
Din păcate, din grupul de fluieraşi, care număra cândva chiar şi 40 de membri, au mai rămas 15-18, dintre care doar doi din formaţia renumită pe plan naţional. Aceştia, spune Tudorel Bâtcă, cel care mai animă în prezent formaţia, nu îi mai însoţesc pe colindători de Anul Nou.
"Când eram eu tânăr, ceata Pluguşorului era compusă din tineri mai dezgheţaţi la minte, ce făceau versuri despre localnici, consiliul local şi cine mai era, colindători ce erau însoţiţi de fluieraşi. Acum mai merg doar cei care îşi mai aduc aminte de tinereţe, căci tinerii sunt plecaţi de Revelion în altă parte să petreacă. La noi populaţia este îmbătrânită, nivelul de trai este scăzut, oamenii sunt preocupaţi să-şi câştige existenţa şi nu prea mai au timp de cântat. Doar cei care mai au în vene tradiţia creaţiei populare mai dau semne de vigoare. Dar sunt puţini şi pentru că nu a existat în ultimii ani interes pentru susţinerea valorilor folclorice", afirmă Tudorel Bâtcă.
În schimb, la Nistoreşti, consiliul local şi primăria încearcă să stimuleze băneşte ori prin susţinerea transportului la diverse manifestări în ţară formaţia de cimpoieri din localitate pentru a-şi continua evoluţia artistică. Aceasta, deoarece, laureată a multor festivaluri naţionale, echipa mai are numai vreo zece membri, cu trecerea anilor mulţi dintre ei decedând, iar tinerii nu par a fi atraşi de continuarea acestei tradiţii.
"Activitatea culturală se face din suflet, inimă şi cu pasiune. Tineretul a plecat, migraţia este un fenomen. Dansul şi cântecul s-au născut datorită statorniciei. Doar în zonele în care mai există pasiune se mai menţin tradiţiile. Doar bucuria spectatorilor la spectacol a rămas aceeaşi, reflectând valoarea şi virtuţile artei interpretative la cimpoi", mărturiseşte Ion Gogoriţă, primarul comunei Nistoreşti, el însuşi pasionat de cântatul la fluier.
Potrivit acestuia, "din fericire, în zonă se mai păstrează astăzi obiceiul ca în prima zi a Anului Nou tinerii să meargă la horele care se organizează în localitate, unde sunt prezenţi şi cimpoerii, spre bucuria părinţilor care-şi văd copiii dispuşi să renunţe la o noapte în discotecă în favoarea unei astfel de petreceri ca în vremurile de demult, când mamele priveau cum sunt dansate şi curtate fetele".
"În comuna noastră, îmbrăcămintea oamenilor este în general modernă, dar în prima zi a Anului Nou tinerii, la fel ca bătrânii, îmbracă straiul popular şi merg cu Pluguşorul", spune primarul. Faptul constituie un semnal pozitiv de care autorităţile locale vor să profite pentru "redeşteptarea spiritului artistic", materializându-l prin înfiinţarea grupului folcloric "Nistoreasca" şi a formaţiei de dansuri "Plai de dor" care au în componenţă tineri. Şcoala din Nistoreşti are o colaborare cu Şcoala Populară de Artă din Focşani, o clasă de tineri ai locului perfecţionându-se în arta confecţionării cimpoaielor.
Şi la Spulber "Buciumaşii" se adună greu şi numai la insistenţele unor oficiali, care îi stimulează de multe ori chiar prin contribuţii personale. Şi grupul de colindători de la Râmniceni are o medie de vârstă înaintată, iar tinerii nu se arată foarte interesaţi de a duce mai departe tradiţia colindelor unice în Vrancea şi poate în întreaga ţară.
La Soveja s-a încercat reînvierea tradiţiilor cu ajutorul elevilor. Numărul tinerilor care au plecat la colindat a scăzut de la an la an, poate şi din cauza încetăţenirii ideii că se merge la cerşit, majoritatea celor ce băteau din poartă în poartă provenind din familii sărace. Prin urmare, cadrele didactice au îndemnat elevii să preia obiceiurile pe care le-au promovat, apoi, sub genericul "În uliţa satului". Iar rezultatele au apărut.
"Cu prilejul sărbătorilor de iarnă din finalul anului trecut şi debutul acestuia pe care ne pregătim să-l încheiem, am constatat că numărul de colindători a crescut, mai ales că am încercat să înlăturăm această idee a cerşetoriei", spune profesorul Constantin Macarie, preşedintele Fundaţiei "Simion Mehedinţi - Mioriţa" din Soveja.
În prima zi a Noului An tinerii merg cu Pluguşorul, cu pârâitori, buhaie şi bice, precum şi cu semănatul, acest din urmă obicei fiind practicat de copii de 12-14 ani care sorcovesc la vecini şi la rude. Specific Sovejei este "Botezul apelor", ce are loc pe 6 ianuarie, de Bobotează. Evenimentul se bucură de un succes "poate neaşteptat", constând în sfinţirea apelor pârâului Dragomira, după slujba de Bobotează. Flăcăi îmbrăcaţi în straie populare, cu o sanie trasă de cai, şi preotul satului merg la pârâu unde are loc slujba de sfinţire a apelor, totul încheindu-se cu un spectacol care semnifică şi finalul sărbătorilor de iarnă.
"Uncheşii" din Păuneşti vin în fiecare început de an în Piaţa Unirii din Focşani îmbrăcaţi, dând frâu liber imaginaţiei, în costume tradiţionale cu măşti confecţionate din piei de oaie şi înarmaţi cu talăngi uriaşe pentru alungarea spiritelor rele, după ce mai întâi, în prima zi din fiecare an, conform unei tradiţii ce se pierde în negura timpului, defilaseră prin centrul comunei costumaţi cât mai înfricoşător "pentru a goni spiritele malefice din anul care tocmai a venit". În fruntea grupului s-a aflat, în ultimii ani, Marian Chiriac, directorului Căminului Cultural, cel care în momentul de vârf al trecerii "uncheşilor" rosteşte un pluguşor tradiţional, plin de umor, care bine dispune asistenţa.
La Păuneşti, pe 1 ianuarie se desfăşoară un adevărat spectacol de carnaval, în care peste 100 de localnici se îmbracă în diverse costume, îşi pun măşti şi defilează prin centrul comunei, înconjurând, în frunte cu "Uncheşii", biserica şi piaţa, pe jos, în căruţe, tractoare, maşini care de care mai ciudat ornate. Pe lângă ţinutele tradiţionale, mulţi poartă costume şi mesaje care au legătură cu politicienii şi cu ceea ce se întâmplă în ţară.
"Tabloul" sumar al prezenţei diverselor formaţii şi grupuri de folclor tradiţional ce mai activează, încă, în Vrancea, poate fi completat şi cu menţionarea existenţei unor creaţii contemporane care fie se înscriu în tematica repertoriului tradiţional ori, mai frecvent, oglindesc profundele mutaţii petrecute în viaţa şi mentalitatea vrâncenilor.
Reprezentanţii Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Vrancea spun că misiunea lor este, însă, tot mai grea. Ei argumentează prin migraţia locuitorilor de la sate lipsa de rezonanţă la nivelul tinerilor care mai rămân în localităţile rurale, dar şi prin lipsa de interes în unele cazuri a comunităţilor locale ce "nu înţeleg că uitând tradiţiile se pierd nu numai tradiţii, dar şi rădăcinile, legătura cu trecutul".
"Este o formă de globalizare care la nivelul comunităţilor are un efect dezastruos", crede Eugen Stoianof din calitatea sa de şef secţie în cadrul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Vrancea.
Atragerea în mai multe spectacole a formaţiilor şi interpreţilor care mai activează în Vrancea folclorică este percepută ca "un remediu" în salvarea de la uitare a unui valoros tezaur de artă populară. AGERPRES/(AS - autor: Cornel Cepariu, editor: Ştefan Gabrea)
"Neîndoielnic, sorgintea unor asemenea elemente, aparent fără vârstă, se află, cel puţin în fondul scitic, varianta daco-getică, suferind mai apoi diverse influenţe. Folclorul vrâncean cuprinde fapte ale căror 'semne' prezente au rămas să îmbogăţească formele artistice de manifestare ale sătenilor, dar ale căror origine ori semnificaţie s-au pierdut. În creaţia artistică arhaică din zonă, mentalitatea magică are un rol esenţial", spune Traian Negulescu, directorul Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional a judeţului.
Un exemplu aparte privind filoanele magice ale artei populare vrâncene îl oferă "Chipăruşul", dans funerar unic în Europa, după etnologi, un ritual-joc cu măşti de priveghie, al cărui rost originar era, pe de o parte, de a proteja familia îndoliată împotriva revenirii, se consideră nocivă, a celui mort printre cei vii, iar, pe de altă parte, de a-l încadra "lin" pe acesta din urmă în ciclul lumii de dincolo.
Obicei geto-dacic care se bazează pe principiul regenerării şi învierii naturii şi sufletului şi practicat, din perioada precreştină în zona rurală vrânceană de munte, dar şi în prezent la nivelul comunei Nereju, acesta constă în realizarea unui dans ritualic în faţa casei celui mort. Doisprezece bărbaţi având feţele acoperite de măşti tradiţionale din blană de oaie argăsită, aşezaţi unul în spatele celuilalt şi legaţi cu "lanţul vieţii", dansează în jurul unui foc. Din când în când sar peste flăcările acestuia, ca simbol al purificării sufletului celui decedat.
"Finalitatea cea mai izbitoare, încă vădită, a acestui obicei cu măşti rămâne, însă, aceea de a înveseli asistenţa îndurerată a mortului, fapt ce aminteşte nu numai de daci, ci chiar de sciţi şi greci. Simbolistica focului, care se regăseşte în acest dans ritualic ce vorbeşte de purificare, poate fi explicată prin faptul că în zonă au trăit sciţi, fapt confirmat, de altfel şi material, prin descoperirea în zonă, la Bârseşti, a unui sit arheologic ce cuprinde tumuli de incinerare datând din secolele VII-VI î.Hr", subliniază Traian Negulescu.
Potrivit acestuia, trebuie menţionat faptul că "rosturile magice nu consfinţeau, încă de la început, întreaga funcţionalitate a faptelor folclorice, iar de la zămislirea lor şi până astăzi acestea din urmă au cunoscut un profund proces de demagizare, de laicizare, chiar de deplasare spre spectacol în vremea noastră, de convertire la fapt artistic ori de prezenţă în cadrul alaiurilor din sărbătorile de iarnă". În prezent, este interpretat mai mult ca un dans semnificând moartea anului vechi care lasă locul celui nou, alăturându-se, astfel, măştilor Baba şi Moşul sau figurilor zoomorfe cunoscute, cum ar fi capra, ursul, calul sau barza.
Dansul autentic "Chipăruşul" se mai păstrează drept ritual în satele vrâncene de munte doar la înmormântarea persoanelor în vârstă.
Aşa a fost cazul chiar la priveghiul lui Neacşu Păun, cel care, în 1957, a înfiinţat Ansamblul folcloric "Chipăruşul" din comuna Nereju pe care l-a condus, apoi, vreme de mai bine de o jumătate de secol, promovând cu deosebit talent şi mândrie specifică mocanilor vrânceni cele mai valoroase creaţii ale culturii tradiţionale nerejene la înalt nivel artistic şi spectacular. La aproape 90 de ani, în 2010, nea Neacşu, sufletul creator al acestei formaţii folclorice, se retrăsese din cauza problemelor de sănătate, dar continua să-i îndrume pe membrii ansamblului ce îşi cucerise o celebritate nu numai în ţară. Trecerea în "lumea de dincolo" a lui Neacşu Păun, vestitul animator şi fluieraş din munţii Vrancei, cel care a lăsat caiete întregi cu notiţe consemnând, de la înaintaşii săi, tot ceea ce înseamnă tradiţiile folclorice ale locului, s-a făcut întocmai obiceiului pe care l-a promovat toată viaţa.
"Nea Neacşu şi-a dorit să prezentăm la priveghi ritualul cu măştile care îmblânzesc moartea", declara pentru AGERPRES inimosul localnic Ştefan Harabagiu, cunoscut ca nea Doldor, cel ce preluase ştafeta de lider al Ansamblului "Chipăruşul" de la iniţiatorul formaţiei. De altfel, cei doi îşi împărţeau foarte clar atribuţiile. Nea Neacşu se ocupa de fluieraşi, iar nea Doldor de dansatori. Din păcate, fluieraşii l-au pierdut pe cel mai priceput dintre ei, dar le-a rămas tot ceea ce Neacşu Păun i-a învăţat.
În prezent, componenţa echipei ce joacă "Chipăruşul" include bărbaţi trecuţi de 60 de ani. Natalia Dudu, directorul Căminului Cultural din Nereju, afirmă, însă, că există în paralel şi un ansamblu de 14 copii, cei mai mici fiind de clasa a II-a, formaţie susţinută de autorităţile locale direct, prin participare unora dintre liderii comunităţii în orchestra ce susţine partea muzicală a partiturii folclorice.
"Sunt copii care provin din familii cu tradiţie, în total 30 cu tot cu colindători. La noi se mai păstrează obiceiul ca în prima zi a anului tinerii să se mascheze şi să se adune în centrul satului pentru a merge apoi pe la casele localnicilor să ureze", menţionează Natalia Dudu.
Chipăruşul ar putea deveni un brand local pentru promovarea Vrancei ca destinaţie turistică. Cei 12 bătrâni care formează ansamblul ar putea fi protagoniştii următorului film documentar al echipei care a realizat şi filmul "Vrancea, locul în care istoria se împleteşte cu legenda". Această producţie, iniţiată şi realizată de Consiliul Judeţean Vrancea şi selectată pentru a fi prezentată la ediţia din decembrie 2012 a Festivalului Filmului Românesc de la Montreal (Canada) a inclus şi momente succinte din dansul "Chipăruşului", dar regizorul Radu Tora declara că îşi doreşte să aprofundeze tema dansului ritualic unic.
"Propunerea poate fi ca o soluţie care să contribuie la conservarea, dar şi de promovare în acelaşi timp a acestui obicei absolut fascinant, astăzi, aproape dispărut, a cărui apariţie datează, cel mai probabil, chiar din perioada de formare a poporului român", consideră Traian Negulescu.
"Chipăruşul" reprezintă, însă, doar un crâmpei din însăşi tradiţia şi spiritualitatea vrânceană, folclorul reprezentând pentru judeţul în care istoria se întâlneşte cu legenda domeniul principal de afirmare a creaţiei populare. În lungul şir de asemenea reprezentări ale sufletului vrânceanului se află balada "Mioriţa", vie şi potenţatoare de talente. Interpretată vocal în acompaniament de fluier, este denumită, în funcţie de variantele sale, "Şreagul", "Poneala oilor", ori "Când şi-a piedut ciobanul oile". Mioriţei i se alătură şi alte balade de obârşie locală cum ar fi "Cântecul lui Bahnă", "Cântecul lui Gherghilaş", "Ghiţă Cătănuţă" şi "Cântecul gerului", ultimele două având o "respiraţie" mai largă.
Pline de vitalitate se dovedesc a fi melodiile, strigăturile din cuprinsul jocurilor populare legate de ceremonialul nunţii ori specifice sărbătorilor de iarnă. Acestea din urmă prilejuiesc evoluţia "crilelor", adică cetelor de colindători, vrâncenii, mai ales cei din zona de munte, consideraţi neîntrecuţi în cântatul din fluier, caval, cimpoi, ocarină, chiar bucium, împletind partea muzicală cu dansul. Jocurile în Vrancea se dansează cu multă rapiditate şi forţă. Cel mai caracteristic joc din zona Vrancei este "De tare", vechi dans bărbătesc, care pretinde multă îndemânare şi virtuozitate. Nu mai prejos se află jocurile din partea subcarpatică şi de câmpie a judeţului. Reprezentativ este acolo "Brâul mare" ori "Brâul pe opt". Acesta solicită nu numai vigoare şi vioiciune, dar şi ritm precis şi o deosebită tehnică în execuţia mişcărilor. Alte dansuri cunoscute în zonă sunt "Hora lui Taftă" şi "Sârba lui Darie". În multe cazuri, aceste dansuri reprezentau un prilej de întrecere între flăcăii satului sau veniţi de aiurea, care doreau să obţină atenţia ori mâna unor fecioare dintr-o comunitate rurală.
Între formaţiile care duc mai departe faima folclorică a Vrancei se află "Fluieraşii" din Paltin, "Cimpoierii" din Nistoreşti, "Buciumaşii" din Spulber, "Colindătorii" din Râmniceni ori Soveja, "Uncheşii" din Păuneşti.
Formaţia de fluieraşi de la Paltin a fost înfiinţată de fostul primar al comunei, Ionaşcu Nichitaş, care a şi organizat în 1967 prima ediţie a festivalului "Pe Plaiul Tojanului". Acelaşi primar-artist popular a încheiat un contract cu etnomuzicologul D.D. Stancu, directorul muzical al Radio România, pentru a-i instrui pe membrii ansamblului din Paltin. Primul concert al acestuia, implicit al formaţiei de fluieraşi i-a uimit pe spectatorii de la Sala Uniunii Compozitorilor din Bucureşti, care "au rămas fără cuvinte" în faţa măiestriei de care au dat dovadă vrâncenii fără cultură muzicală din Paltin.
Din păcate, din grupul de fluieraşi, care număra cândva chiar şi 40 de membri, au mai rămas 15-18, dintre care doar doi din formaţia renumită pe plan naţional. Aceştia, spune Tudorel Bâtcă, cel care mai animă în prezent formaţia, nu îi mai însoţesc pe colindători de Anul Nou.
"Când eram eu tânăr, ceata Pluguşorului era compusă din tineri mai dezgheţaţi la minte, ce făceau versuri despre localnici, consiliul local şi cine mai era, colindători ce erau însoţiţi de fluieraşi. Acum mai merg doar cei care îşi mai aduc aminte de tinereţe, căci tinerii sunt plecaţi de Revelion în altă parte să petreacă. La noi populaţia este îmbătrânită, nivelul de trai este scăzut, oamenii sunt preocupaţi să-şi câştige existenţa şi nu prea mai au timp de cântat. Doar cei care mai au în vene tradiţia creaţiei populare mai dau semne de vigoare. Dar sunt puţini şi pentru că nu a existat în ultimii ani interes pentru susţinerea valorilor folclorice", afirmă Tudorel Bâtcă.
În schimb, la Nistoreşti, consiliul local şi primăria încearcă să stimuleze băneşte ori prin susţinerea transportului la diverse manifestări în ţară formaţia de cimpoieri din localitate pentru a-şi continua evoluţia artistică. Aceasta, deoarece, laureată a multor festivaluri naţionale, echipa mai are numai vreo zece membri, cu trecerea anilor mulţi dintre ei decedând, iar tinerii nu par a fi atraşi de continuarea acestei tradiţii.
"Activitatea culturală se face din suflet, inimă şi cu pasiune. Tineretul a plecat, migraţia este un fenomen. Dansul şi cântecul s-au născut datorită statorniciei. Doar în zonele în care mai există pasiune se mai menţin tradiţiile. Doar bucuria spectatorilor la spectacol a rămas aceeaşi, reflectând valoarea şi virtuţile artei interpretative la cimpoi", mărturiseşte Ion Gogoriţă, primarul comunei Nistoreşti, el însuşi pasionat de cântatul la fluier.
Potrivit acestuia, "din fericire, în zonă se mai păstrează astăzi obiceiul ca în prima zi a Anului Nou tinerii să meargă la horele care se organizează în localitate, unde sunt prezenţi şi cimpoerii, spre bucuria părinţilor care-şi văd copiii dispuşi să renunţe la o noapte în discotecă în favoarea unei astfel de petreceri ca în vremurile de demult, când mamele priveau cum sunt dansate şi curtate fetele".
"În comuna noastră, îmbrăcămintea oamenilor este în general modernă, dar în prima zi a Anului Nou tinerii, la fel ca bătrânii, îmbracă straiul popular şi merg cu Pluguşorul", spune primarul. Faptul constituie un semnal pozitiv de care autorităţile locale vor să profite pentru "redeşteptarea spiritului artistic", materializându-l prin înfiinţarea grupului folcloric "Nistoreasca" şi a formaţiei de dansuri "Plai de dor" care au în componenţă tineri. Şcoala din Nistoreşti are o colaborare cu Şcoala Populară de Artă din Focşani, o clasă de tineri ai locului perfecţionându-se în arta confecţionării cimpoaielor.
Şi la Spulber "Buciumaşii" se adună greu şi numai la insistenţele unor oficiali, care îi stimulează de multe ori chiar prin contribuţii personale. Şi grupul de colindători de la Râmniceni are o medie de vârstă înaintată, iar tinerii nu se arată foarte interesaţi de a duce mai departe tradiţia colindelor unice în Vrancea şi poate în întreaga ţară.
La Soveja s-a încercat reînvierea tradiţiilor cu ajutorul elevilor. Numărul tinerilor care au plecat la colindat a scăzut de la an la an, poate şi din cauza încetăţenirii ideii că se merge la cerşit, majoritatea celor ce băteau din poartă în poartă provenind din familii sărace. Prin urmare, cadrele didactice au îndemnat elevii să preia obiceiurile pe care le-au promovat, apoi, sub genericul "În uliţa satului". Iar rezultatele au apărut.
"Cu prilejul sărbătorilor de iarnă din finalul anului trecut şi debutul acestuia pe care ne pregătim să-l încheiem, am constatat că numărul de colindători a crescut, mai ales că am încercat să înlăturăm această idee a cerşetoriei", spune profesorul Constantin Macarie, preşedintele Fundaţiei "Simion Mehedinţi - Mioriţa" din Soveja.
În prima zi a Noului An tinerii merg cu Pluguşorul, cu pârâitori, buhaie şi bice, precum şi cu semănatul, acest din urmă obicei fiind practicat de copii de 12-14 ani care sorcovesc la vecini şi la rude. Specific Sovejei este "Botezul apelor", ce are loc pe 6 ianuarie, de Bobotează. Evenimentul se bucură de un succes "poate neaşteptat", constând în sfinţirea apelor pârâului Dragomira, după slujba de Bobotează. Flăcăi îmbrăcaţi în straie populare, cu o sanie trasă de cai, şi preotul satului merg la pârâu unde are loc slujba de sfinţire a apelor, totul încheindu-se cu un spectacol care semnifică şi finalul sărbătorilor de iarnă.
"Uncheşii" din Păuneşti vin în fiecare început de an în Piaţa Unirii din Focşani îmbrăcaţi, dând frâu liber imaginaţiei, în costume tradiţionale cu măşti confecţionate din piei de oaie şi înarmaţi cu talăngi uriaşe pentru alungarea spiritelor rele, după ce mai întâi, în prima zi din fiecare an, conform unei tradiţii ce se pierde în negura timpului, defilaseră prin centrul comunei costumaţi cât mai înfricoşător "pentru a goni spiritele malefice din anul care tocmai a venit". În fruntea grupului s-a aflat, în ultimii ani, Marian Chiriac, directorului Căminului Cultural, cel care în momentul de vârf al trecerii "uncheşilor" rosteşte un pluguşor tradiţional, plin de umor, care bine dispune asistenţa.
La Păuneşti, pe 1 ianuarie se desfăşoară un adevărat spectacol de carnaval, în care peste 100 de localnici se îmbracă în diverse costume, îşi pun măşti şi defilează prin centrul comunei, înconjurând, în frunte cu "Uncheşii", biserica şi piaţa, pe jos, în căruţe, tractoare, maşini care de care mai ciudat ornate. Pe lângă ţinutele tradiţionale, mulţi poartă costume şi mesaje care au legătură cu politicienii şi cu ceea ce se întâmplă în ţară.
"Tabloul" sumar al prezenţei diverselor formaţii şi grupuri de folclor tradiţional ce mai activează, încă, în Vrancea, poate fi completat şi cu menţionarea existenţei unor creaţii contemporane care fie se înscriu în tematica repertoriului tradiţional ori, mai frecvent, oglindesc profundele mutaţii petrecute în viaţa şi mentalitatea vrâncenilor.
Reprezentanţii Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Vrancea spun că misiunea lor este, însă, tot mai grea. Ei argumentează prin migraţia locuitorilor de la sate lipsa de rezonanţă la nivelul tinerilor care mai rămân în localităţile rurale, dar şi prin lipsa de interes în unele cazuri a comunităţilor locale ce "nu înţeleg că uitând tradiţiile se pierd nu numai tradiţii, dar şi rădăcinile, legătura cu trecutul".
"Este o formă de globalizare care la nivelul comunităţilor are un efect dezastruos", crede Eugen Stoianof din calitatea sa de şef secţie în cadrul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Vrancea.
Atragerea în mai multe spectacole a formaţiilor şi interpreţilor care mai activează în Vrancea folclorică este percepută ca "un remediu" în salvarea de la uitare a unui valoros tezaur de artă populară. AGERPRES/(AS - autor: Cornel Cepariu, editor: Ştefan Gabrea)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - [email protected].
© 2025 Agenția Națională de Presă AGERPRES
Conținutul acestui site este proprietatea Agenției Naționale de Presă AGERPRES. Este interzisă republicarea sau redistribuirea conținutului fără menționarea sursei.
Monitorizare
Setări
Dacă ai cont gratuit te loghezi cu adresa de email. Pentru a crea un cont gratuit accesează secțiunea “Crează cont”.
Dacă ai cont plătit te loghezi cu username. Pentru a vă crea un cont plătit vă rugăm să contactați: