Giurgiu, 21 nov /Agerpres/ - Două locuri emblematice pentru municipiul Giurgiu sunt centrul oraşului, în care tronează Turnul Ceasornicului, folosit ca foişor de veghe în trecut şi ca sală de expoziţii în prezent şi, nu foarte departe de acest loc, urmele Cetăţii lui Mircea cel Bătrân, mărturie a trecutului.

'Turnul Ceasornicului, situat în Piaţa Unirii din municipiul Giurgiu, datează de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, din timpul ocupaţiei otomane. În acea perioadă, turcii au construit din piatră un foişor cu o înălţime de 22 de metri, pentru a putea supraveghea împrejurimile şi puţini ştiu că din subsolul acestuia pornea o reţea de tuneluri şi arcade cu ieşiri în diferite locuri ale oraşului şi mai ales spre malurile Dunării - din motive lesne de înţeles pentru acele vremuri, tuneluri ce se mai păstrează în parte şi astăzi', a declarat, pentru AGERPRES, unul dintre cei care au condus destinele Muzeului Judeţean Giurgiu, Petre Mimiş.

Turnul a fost folosit ca punct de observaţie, de pază şi ca foişor de foc şi abia ulterior, după ce turcii au fost alungaţi, această construcţie a suferit unele modificări şi a fost adăugat un ceasornic.

Unicitatea şi farmecul acestui loc din jurul Turnului Ceasornicului a constat în vechime în faptul că toată reţeaua de străzi a oraşului pornea radial din acest loc. Monumentul se afla în centrul oraşului, înconjurat de un mare parc în formă de farfurie, format doar din arbori de tei. De altfel, acest parc, păstrat parţial astăzi, era cunoscut ca "farfuria cu tei", iar Giurgiu era cunoscut, ca urmare a acestei unicităţi arhitectonice, ca "Oraşul soare". Trasarea acestei reţele stradale de tip radial a fost făcută de către arhitectul Moritz von Otto, la 1831. După aceasta au apărut biserica Sfânta Treime şi câteva case frumoase. Cum în acest loc de şes materialele de construcţii erau mai greu de găsit, străzile din oraş au fost pavate cu piatră din zidurile cetăţii lui Mircea Cel Bătrân şi din Dunăre.

Pe la finele secolului trecut, Turnul Ceasornicului începuse să se încline precum Turnul din Pisa şi pentru că, după secole de istorie, era în pericol de prăbuşire, istoricii şi conducătorii oraşului au decis reconsolidarea acestuia, lucrările începute în anul 2005 fiind finalizate în anul 2007.

Pentru că Turnul Ceasornicului este un monument istoric recunoscut de valoare naţională şi universală, el este reprezentat pe stema judeţului.

La numai câteva sute de metri de Turnul cu Ceas, spre malul Dunării, într-un spaţiu mereu inundabil, lângă canalul Sfântul Gheorghe, se găseşte un alt punct istoric al oraşului, urmele Cetăţii lui Mircea cel Bătrân.

'Legendele leagă numele oraşului Giurgiu de cel al numelui unui cioban ardelean care, fiind cu oile la păscut în Lunca Dunării, ar fi eliberat din mâinile soldaţilor turci mai multe grupuri de oameni ce urmau să ia drumul Imperiului Otoman, pentru a fi vânduţi ca sclavi şi slugi. Oamenii eliberaţi s-au stabilit în Lunca Dunării, formând un târg care a fost numit după numele eliberatorului lor, San Giorgio. O altă legendă spune că numele oraşului provine de la Insula Sf. Gheorghe, pe care s-au aventurat comercianţii genovezi pentru a construi un mic avanpost comercial, o cetate pe această insulă. Se pare că genovezii au construit mai întâi o bancă şi o piaţă pentru mătăsuri şi catifele. Oraşul s-a numit San Giorgio (Sf. Gheorghe) după numele sfântului protector al genovezilor, de altfel şi astăzi protectorul municipiului Giurgiu este Sfântul Mare Mucenic Gheorghe', mai explică Petre Mimiş.

Mai recent, însă, s-au descoperit urme mai vechi ale unei aşezări omeneşti în arealul Giurgiului, datând din Mezolitic (mileniile 10-7 î.Hr).

De altfel, protectorul municipiului Giurgiu este şi azi Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.

Istorici spun, însă, că Giurgiu a fost menţionat pentru prima dată, indirect, în Codex Latinus Parisinus din 1394, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, sub numele de Zorio.

Cert este că prima atestare documentară a oraşului Giurgiu a fost făcută la 23 septembrie 1403, într-un document oficial, Tratatul emis de Cancelaria Ţării Româneşti şi încheiat la Giurgiu între domnitorul Mircea Cel Bătrân şi regele Poloniei, Vladislav Jagelo. Cucerit de otomani în 1420 cu scopul de controla traficul pe Dunăre, Giurgiu a fost transformat în raia pentru 400 de ani şi s-a numit "Yergöěű". Cetate fortificată, Giurgiu a jucat un rol important în războaiele dintre români şi turci pentru controlul Dunării, în timpul domniei lui Mihai Viteazul, dar şi în războaiele ruso - turce. În 1659, oraşul Giurgiu a fost ars din temelii pentru prima dată, iar în 1829 zidurile şi fortificaţiile puternic afectate de bombardamente au fost complet distruse de armata rusă.

În prezent, din Cetatea lui Mircea cel Bătrân se mai cunosc doar urmele zidurilor, dar locul a fost protejat şi însemnat de municipalitate printr-un gard de protecţie. Municipalitatea are în vedere un proiect european prin care se urmăreşte punerea în valoare a acesteia. Pentru turişti, dar şi pentru giurgiuveni, un alt proiect de anvergură urmează să schimbe faţa locului- un parc, dotat cu un lac de agrement.

'Municipalitatea are în vedere realizarea unui proiect european pentru reabilitarea Cetăţii lui Mircea Cel Bătrân prin care nu se urmăreşte neapărat refacerea cetăţii, ci punerea ei în valoare, prin amenajarea de pasarele intens luminate şi circulabile pentru turişti ce vor fi însoţiţi de ghizi care să îţi vorbească despre istoria locului, iar la poalele zidurilor arheologii să îşi poată continua liniştiţi cercetările', a declarat pentru AGERPRES primarul municipiului Giurgiu, Nicolae Barbu. AGERPRES/(AS-autor: Camelia Bigan, editor: Diana Dumitru)