COD GALBEN: 27-02-2020 ora 11 Intre 27 februarie, ora 11:00 - 27 februarie, ora 22:00 Zone și fenomene vizate COD GALBEN: 27-02-2020 ora 11 Intre 28 februarie, ora 09:00 - 29 februarie, ora 11:00 Zone și fenomene vizate

Vezi mai mult
Vezi mai putin

Urmareste

Modifică dimensiunea fontului:

Alba Iulia, 15 oct /Agerpres/ - Satul românesc, inclusiv din Transilvania, asemenea întregii societăţi, s-a transformat ireversibil, iar cei mai tineri locuitori ai săi nu mai au contact cu ceea ce până în urmă cu câteva decenii, pentru bunicii sau chiar şi pentru părinţii lor, era un lucru firesc, aflând, în general, doar din amintirile acestora despre cum era traiul de zi cu zi la ţară.

Satul de acum nu mai este satul de dinainte, iar blidar, tiglazău, fidileş, ciur, bot sau ştronfănitor sunt cuvinte chiar de neînţeles, acum, şi pentru un adolescent născut şi crescut la ţară, familiarizat mai degrabă cu cuvinte gen smartphone, iPhone, iPod, laptop, facebook, firewall.

Un astfel de sat este şi Sâncel, aşezat pe malul Târnavei Mici, lângă Blaj. Una dintre cele mai vechi localităţi din Alba, cu o atestare documentară încă de la 1252, Sâncelul a fost vizitat, la un moment dat, într-o zi de toamnă, prin periplul său prin ţară, şi de Nicolae Iorga. 'Satul are într-o biserică obişnuită picturi de Smigelschi, plătite din fondurile unei societăţi de femei. Căsuţele se înşiră apoi pe întortocheate drumuri de tină (noroi - n.r.). La capăt e via seminariului (Teologic din Blaj) şi se lucrează tocmai la culegerea ei. Flăcăii dănţuiesc în buţi, iar printre butuci desfac struguri femei şi fete cu catrinţele înfocate şi mari legături de cap cu vârfuri fluturându-le pe iile albe. La facerea nopţii se împart struguri fiecăreia şi chipurile albe se pierd răpede, pe toate drumurile, peste care se cerne acum cenuşa umbrelor', menţiona Iorga.

Acum, casele nu se mai înşiră pe 'întortocheate drumuri de tină', 'flăcăii nu mai dănţuiesc în buţi' şi nici femeile şi fetele nu mai poartă catrinţe şi ii, ci sunt îmbrăcate, multe dintre ele, după cele mai noi tendinţe în modă.

Obiecte din trecutul sătenilor, folosite în gospodăria luminată de doar o lampă cu gaz, dar şi fotografii cu imagini din viaţa celor care au trăit în Sâncel în secolul trecut sunt expuse însă în cea mai completă, potrivit unor specialişti, expoziţie etnografică din judeţ, înfiinţată, în 2007, în baza unui proiect, unic în ţară, iniţiat de Consiliul Judeţean (CJ) Alba. 'Aşa au apreciat (că e cea mai completă - n.r.) şi ceilalţi custozi, în urma vizitelor reciproce efectuate la expoziţii, şi reprezentanţi ai CJ şi specialişti de la Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia', susţine custodele Teodor Costea.

Amenajată într-o clădire care a găzduit până în 1989 sediul Cooperativei Agricole de Producţie, Expoziţia etnografică din Sâncel te ajută să faci o evadare în timp, în acele vremuri în care membrii unei familii, de multe ori cu cinci-opt copii, trăiau înghesuiţi într-o singură încăpere şi mâncau, poate mai mulţi chiar, din acelaşi blid (farfurie - n.r.), dar care, posibil, comunicau mai mult între ei decât noi şi, cine ştie, poate erau mai fericiţi.

Am decis să mă întorc şi eu în timp, să mă reîntorc practic într-o lume despre care am auzit atât de multe poveşti atunci când eram mică şi stăteam în preajma bunicii care, iarna, ţesea la război covoare, chindeie (prosoape - n.r.), merindări (şervet de bucătărie) sau tapete (covoare - n.r.). Aşa se face că, într-o zi frumoasă de toamnă, am pătruns într-o altfel de lume graţie expoziţiei etnografice din Sâncel, însoţită de custodele acesteia, Teodor Costea, cel care i-a convins pe săteni să doneze obiectele care fac în prezent parte din colecţie şi care riscau poate altfel să fie distruse mai devreme sau mai târziu. 'Din păcate, multă lume a aruncat sau chiar a ars astfel de obiecte', îşi exprimă mâhnirea custodele.

'E un spaţiu rezonabil, poate cel mai mare din judeţ pus la dispoziţie pentru o expoziţie etnografică, fapt care ne-a permis să structurăm expoziţia în mai multe module', spune Teodor Costea despre sediul fostului CAP transformat în muzeu.

Două dintre încăperi sunt destinate obiectelor folosite de ţărani la munca câmpului, respectiv la semănatul cerealelor, prăşitul porumbului, seceriş şi strângerea recoltelor, sau în gospodărie. Găseşti aici şi plug, şi grapă, şi semănătoare de porumb, dar şi unelte de fierărie şi diverse obiecte de tâmplărie - fierăstrău manual, gilău. Nu lipsesc nici botul (recipient prins de spate - n.r.) de cules struguri, ştronfănitorul, un băţ cu trei vârfuri cu care erau zdrobiţi strugurii, ciurul de seminţe sau coşniţa pentru albine.

Îmi atrage atenţia o moară pentru zdrobit seminţe (floarea soarelui şi dovleac) pentru obţinerea uleiului comestibil, confecţionată din lemn de păr îmbinat cu fontă, cu două roţi mari paralele. După inscripţia care încă se mai păstrează, descopăr că a fost construită de firma 'Hofherr Schrantz' din Viena.

Custodele îmi povesteşte că, din cele aflate de la donator, un fiu al satului stabilit la Blaj, moara a fost folosită de către familia sa între 1850 şi 1931. Străbunica acestuia a primit utilajul, alături de o căldare de rachiu, de la un frate de-al său stabilit în Ungaria, pentru a o ajuta să-şi întreţină familia. Instalată într-un şopron (anexă gospodărească - n.r.), alături de un teasc pentru ulei şi de o plită pe care se prăjeau seminţele cu puţină sare, moara familiei a deservit zeci de ani întregul sat.

'Seminţele prăjite erau puse într-o bucată de pănură şi se presau în teasc. Pentru a obţine uleiul, la acest procedeu lucrau doi-trei oameni, care, de cele mai multe ori, deserveau întreaga comunitate. Gospodarul primea la urmă doi litri de ulei şi o parte din turtoi (resturile de la seminţele presate - n.r.)', explică Teodor Costea modul în care funcţiona moara. Datorită veniturilor obţinute cu ajutorul acestei râşniţe, familia respectivă a putut să-şi deschidă şi o misărniţă (măcelărie - n.r.) şi să-şi cumpere o bucată de pământ, reuşind astfel să-şi ţină copiii la şcoală.

În a doua încăpere, observ un mic butoiaş, confecţionat dintr-un lemn de esenţă tare, legat la capete cu două cecuri de tablă, cu o tortiţă confecţionată din metal şi cu un orificiu etanş pentru apă. 'Este un fidileş, adică un recipient cu care se transporta apa de către săteni atunci când mergeau la muncile câmpului', îmi spune custodele expoziţiei. 'Fidileşul' avea două avantaje. În primul rând, se transporta uşor, atârnat în coada sapei, iar în al doilea rând, apa se păstra rece pe tot parcursul zilei.

Tot în această încăpere este expusă şi o căldare de rachiu, foarte veche după cum arată. 'Are peste o sută de ani', menţionează Teodor Costea.

Fiindcă sâncelenii erau mari crescători de vaci şi oi, aprovizionând pe vremuri cu produse lactate 'domnii de la Blaj', nu puteau lipsi din expoziţie diverse obiecte folosite la prepararea laptelui, cum a fi 'crinta' pentru zer, un ciubăr pentru lapte, dar şi un cântar pentru măsurarea caşului. De altfel, pe vremuri, locuitorii din sat care străbăteau pe jos cei doi kilometri care despart Sâncelul de Blaj pentru a duce laptele la abonaţi, unde era 'tocmit', sau la piaţă nu se salutau cu 'Bună Ziua', ci cu replica 'L-ai golit (laptele - n.r.)?', urmată de 'L-am golit'.

Femeile din Sâncel erau şi foarte bune ţesătoare, aşa se face că din expoziţie nu lipseşte războiul de ţesut, precum şi toate accesoriile pentru pregătirea firului de cânepă - suveică, piepteni pentru curăţatul firului de cânepă, sucală, vârtelniţă, spetele, răşchitor, letcă. Este expusă şi o mieliţă, din 1960, ustensilă prin care se pregătea fibra de cânepă, practic se zdrobea cânepa şi se scotea fibra din ea, după cum explică Teodor Costea.

În 'camera dinainte' este expus un război de ţesut pe care custodele l-a găsit într-o gospodărie cu un covor început în lucru, dar neterminat. 'La război erau ţesute lepedee (cearceafuri - n.r.), feţe de pernă, chimeşi (cămăşi - n.r.), ii, chindee sau ştergare (prosoape - n.r.), dar şi îmbrăcăminte, care era confecţionată din cânepă, in sau bumbac', spune Costea.

De altfel, din colecţia micului muzeu al satului nu lipsesc mai multe costume populare, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi, atât de vară, cât şi de iarnă.

Vara, peste ii, femeile purtau rochii largi şi lungi, făcute din pânză de bumbac, şi catrinţă, iar pe cap se legau cu o năframă (maramă-n.r.), cu ciucuri care atârnau pe spate. Costumul popular femeiesc de iarnă era format şi din jachetă, cu şorţ şi chieptărel (pieptar - n.r.), iar în picioare cizme. Bărbaţii purtau cioareci (pantaloni - n.r.) strânşi pe picior, confecţionaţi din lână albă de oaie (pănură), făcută în casă, cămaşă făcută din pânză de cânepă, de in sau amestecată cu bumbac, peste care se încingeau, bătrânii, cu un şerpar (brâu - n.r.) de piele, iar tinerii cu o cingătoare în culorile tricolorului. Din toamnă, se purtau peste cămaşă pieptare din piele de oaie, cusute cu multe înflorituri, pe buzunare fiind scris numele proprietarului şi anul în care a fost confecţionat. Iarna, se îmbrăcau cu o haină de pănură de culoare neagră, numită mânecar.

Într-una dintre încăperi a fost reconstitută o bucătărie tradiţională veche, tinda cum era ea numită. De obicei, o casă ţărănească avea doar două camere, cu o singură intrare, prin tindă. În tindă se fiebea mâncarea şi se afla blidarul, adică dulapul pentru vase. 'Tinda este spaţiul cu blidarul frumos gătat, cu blide (farfurii - n.r.) şi cipcă (dantelă - n.r.) pe la geam, cu blidăruţu, cu laghiţa (canapea de lemn - n.r.), dar şi cu ploatănul (soba -n.r.) atâr de necesar la pregătirea hranei zilnice', explică Teodor Costea.

În odaia mare, 'casa dinainte', unde erau primiţi şi oaspeţii, se afla un pat înalt, numit 'babau', acoperit cu perne, covoare şi ţesături. 'E altfel decât patul obişnuit. Fiind numai o cameră de dormit, se făcea demarcaţia asta cu covoarele pentru a izola, pentru intimitate, de restul activităţilor din casă. Acest 'babau' (din expoziţie - n.r.) e foarte vechi, fiindcă persoane care au acum 80 de ani nu l-au folosit', îmi spune custodele.

Lângă acest pat special se află şi un pătuţ pentru copii, un leagăn în care stăteau bebeluşii.

Alături se află 'culmea pentru haine', unde, de regulă, se puneau, pentru utilitate, hainele de lucru. Acestea erau călcate cu ajutorul unui 'tiglazău' (fier pentru călcat -n.r.), care se încălzea cu jăratec.

În 'casa dinainte' era păstrată lada de zestre, cea din expoziţie aparţinând chiar mamei lui Teodor Costea. Lada cuprinde zestrea miresei, cu covoare, perne, desagi, chindee, cămăşi, ii, cătrinţe. Zestrea miresei era pusă în ladă care era dusă, în ziua nunţii, cu carul tras de boi la curtea mirelui.

Mărturie a timpurilor trecute este şi expoziţia de fotografie veche, structurată pe mai multe secţiuni - Frumuseţea portului popular, Nunta de altădată, Satul copilărei mele, Când ţara ne cheamă, Fotografii de familie, Tradiţii şi obiceiuri la Sâncel, Unde sunteţi oameni dragi.

Expoziţia etnografică din Sâncel, asemeni celorlalte zeci de expoziţii de acelaşi gen din Alba, reprezintă un obiectiv deosebit de important, mai ales pentru generaţiile viitoare, păstrând pentru posteritate o inestimabilă zestre, clădită cu multă trudă de părinţii, bunicii şi străbunicii noştri.

Printre vizitatorii muzeului se regăsesc inclusiv copiii din sat, pentru că, este de părere Teodor Costea, este foarte important ca aceştia 'să vadă de unde s-a plecat şi unde s-a ajuns'. Expoziţia a fost vizitată şi de grupuri organizate, în special studenţi de la Cluj Napoca şi Alba Iulia, dar şi de oaspeţi străini, din Italia şi Franţa.

Aşadar, cei care doresc să vadă obiecte salvate de la distrugere şi uitare, cei care au contact cu astfel de mărturii doar din fotografii sau cei care cred, aidoma lui Lucian Blaga, că 'veşnicia s-a născut la sat', sunt invitaţi la o 'evadare în timp' la Expoziţia Etnografică din satul de pe Tîrnava Mică. AGERPRES / (A, AS - autor: Marinela Brumar, editor: Marius Frăţilă)

Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – marketing@agerpres.ro.

Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.

Monitorizare
Setări

DETALII DESPRE TINE

Dacă ai cont gratuit te loghezi cu adresa de email. Pentru a crea un cont gratuit accesează secțiunea “Crează cont”.

Dacă ai cont plătit te loghezi cu username. Pentru a vă crea un cont plătit vă rugăm să contactați:

Dacă nu puteți vizualiza această știre, contactați echipa AGERPRES pentru a vă abona la fluxurile de știri.